Byte. PĂREREA MEA. Centrele Culturale Străine

Centrele Culturale Străine sunt ca un fel de centre de spionaj şi puncte de influenţă culturală înfiinţate în mod legal pe timp de pace, pe teritorii străine.

Am povestit cu AG Weinberger joia trecută, înainte de concertul Interzis FM organizat în Fashion Pub la Cluj. DĂ CLICK AICI PENTRU PĂREREA LUI.

Mâhnirea lui vine pe fondul unor proiecte culturale susţinute de Centre Culturale stăine în ţara noastră. Uneori se aduc formaţii no-name din diverse colţuri ale lumii, care au proiecte de turnee de club aprobate, cu toate costurile aferente (transport, cazare, masă, protocol) sponsorizate integral. Banii se virează direct în contul artistului respectiv. Contractul se semnează direct cu artistul, fără intermediari (asta se face pentru a se evita ţepele sau folosirea fondurilor pentru alte activităţi).

Eu am fost la Centrele Culturale din Cluj (German, Francez, Italian, Britanic) în trecut pentru a obţine sprijin financiar pentru a invita formaţii din ţările respective pentru cântări de club la Cluj.

Protocolul :

• se completează un formular,
• se specifică toate costurile,
• se depune un proiect ce se ataşează formularului în anul dinaintea concertului (până în luna octombrie).

Dacă proiectul este aprobat, întră în programa anului următor al Centrului Cultural (unele se bucură de autonomie locală, altele depind de proiectele pe plan naţional coordonate de Centrul mamă din Bucureşti). Se pot aplica condiţii şi amendamente la modul de organizare a evenimentului, precum: nu este voie să se perceapă nici un fel de taxă la intrare, dacă proiectul este sprijinit integral de Centrul Cultural.

În cazul specificat de AG Weinberger, formaţia adusă în ţară de Centrul Cultural American din Bucureşti (Ely Yamin Band) nu este renumită (are 60 de prieteni pe MySpace), genul muzical promovat de ea, este apropiat ca stil de genul promovat în turneul AG Weinberger; nu numai că nu se percepe nici un fel de taxă de intrare, dar ordinea şi locaţiile turneului american se suprapune dubios de mult cu traseul urmat de AG Weinberger recent.

Problema nu este strictă a lui AG Weinberger. Aici poate fi vorba de alt turneu cu alt artist de alt gen muzical, iar alt Centru Cultural străin să aducă o altă formaţie care să semene ca gen cu artistul local. AG Weinberger este dat aici ca exemplu. Acest articol este scris ca şi un semn de alarmă pentru orice fel de muzician sau artist autohton activ care îşi organizează turneele de promovare de albume prin cluburile din ţară.

ORICINE îşi poate pierde din publicul potenţail, curios. Acel segment de public care nu cunoaşte încă, spre exemplu, pe AG Weinberger şi care ar da banii să meargă la un concert de al lui. În acelaşi timp, acest public neiniţiat nu poate judeca calitatea concertului oferită de artişti. Decizia finală a consumatorului de muzică, de a alege la care din concerte să meargă, depinde de bugetul ce şi-l permite fiecare şi este foarte probabil că AG Weinberger, care are un turneu de susţinut în întreaga ţară, fără sponsori, pierde din câştigul potenţial pentru a acoperi integral toate cheltuelile acestui traseu în faţa străinului care vine-pleacă: străinul care a fost în concediu aici şi care foarte probabil nu se mai întoarce pentru că el are piaţa lui de câştigat şi de convins la el acasă.

AG Weinberger şi alţi artişti de calibrul lui pot suferi din cauza acestor intervenţii străine. Proiectele de turnee cu artişti străini, susţinute de Centrele Culturale de la noi din ţară ar trebui controlate într-o anumită măsură de către Ministerul Culturii, pentru a proteja activitatea culturală, cel puţin la nivel de club, a artiştilor autohtoni.

O altă soluţie, mai radicală, ar fi ca aceste turnee cu artişti străini să fie organizate în incinta centrelor culturale într-un fel de circuit închis, fiind vorba de o capacitate limitată a spaţiilor respective.

România este încă o piaţă în dezvoltare şi nu este corect faţă de artiştii locali ca Centrele Culturale să organizeze turnee agresive în ţară cu formaţii străine şi fără bilet în timpul sezonului de cântări de club.

Industria muzicală din România poate fi subminată de astfel de acţiuni.

Artiştii ar trebui să se organizeze şi să semneze o petiţie on-line.

Ministerul Culturii ar trebui să ia atitudine.