Blur. 13
!!!!!
Transglobal EMI
Se zice că dacă ai o pisică neagră în casă, cele “maidaneze” care-ţi ies în cale atunci când ţi-e lumea mai dragă, nu-ţi poartă ghinion. Deşi este doar al şaselea album cu care cei de la Blur se prezintă pe piaţă, colectivul de muzicieni superstiţioşi alege o cifră ceva mai ghinionistă drept titlu de disc. Ascultând materialul, ne dăm seama că este nevoie de multă înţelegere din partea ascultătorului pentru a parcurge materialul până la capăt.
Acesta este cel mai ciudat album lansat de o casă majoră de discuri în 1999! Pentru că ne place să facem comparaţii, acest album ar putea fi transformat în coloana sonoră de la X-Files, Zona Crepusculară sau ne oferă o paralelă muzicală pentru momentul scufundării Titanicului… Totuşi, să nu consideri că acesta ar fi un material “catastrofal”. Cu siguranţă, nu este un disc pe gustul tuturor, nici măcar pentru fanii care au rămas fideli trupei după transformarea radicală a materialului sonor cu care s-au prezentat doi ani înainte! Blur se află într-o perioadă de tranziţie, DE MATURITATE. Acest material reprezintă o etapă din metamorfoza muzicală prin care trece Blur şi poate fi comparată cu criza muzicală prin care au trecut cei de la REM şi U2 când au înregistrat albumele Monster şi Zooropa. … numai că REM şi U2 au abordat ritmuri dance electronice care nu se potriveau cu stilul lor de a cânta, în timp ce muzicienii de la Blur rămân “alternativi” şi lansează un album “adevărat” de muzică britpop psihedelică şi experimentală – cu influenţe grunge şi industriale. Melodia atractivă Coffee & TV şi chitara rece zdrăngănită cu degete grunge în Mellow Song ies din tiparul grămezii de compoziţii supărate (precum Swamp Song) şi zgomotoase (precum Bugman). Tender (balada bisericească, ritmată şi melodioasă cu care începe albumul) este cântecul cel mai prietenos timpanului.
- Piesa cea mai apropiată de muzica compusă de Blur în trecut: Coffee & TV
- Momentul culminant al albumului: antractul înainte de B.L.U.R.E.M.I.
- Dacă ţi-a plăcut acest album, este musai să asculţi: Grodek. Grund.
…
Bytes. Coperta este o pictură în ulei (Apprentice), semnată de chitaristul Graham Coxon. Numerele 1 şi 3 sunt pictate în aşa fel încât să se poată citi alternative “B”, probabil în idea că este un album Blur.
Albumul poartă numele studioului lor personal şi este primul album unde nu se lucrează cu producătorul Stephen Street, ci cu specialistul în electronica, William Orbit.
Materialul este scris în etapa imediată despărţirii lui Damon Albarn de vocalista Justine Frischmann de la Elastica.
