Click. INDUSTRIE. Atomic TV. Acum 10 ani. Partea 2

2000. Februarie 3. Un an de Atomic TV

La Mulţi Ani muzicii româneşti!

Patru ani în urmă (1996), Sir Bob Geldof se întâlneşte cu doi prieteni într-un club din Polonia, Discuţiile lor se învârt în jurul unei teme: Bob Geldof vrea să ajute tineretul european şi să dezvolte cultura muzicală din Europa de est. În acea noapte se cristalizează planul concret pentru un post de televiziune: Atomic TV. Principiile erau clare: emisiuni produse pe plan local, în limba locală, dar la standarde internaţionale.

În 1998 se vânduseră cele mai multe casete audio cu formaţii româneşti până în acel moment. Concluzia este că tineretul din România vroia să asculte muzică românească. Atomic TV vrea să fie un post de televiziune dinamic, viu colorat, neconvenţional şi independent, creat şi produs de români pentru români. Producătorii şi-au dorit să facă emisiuni pentru o generaţie care nu cunoaşte cartela de pâine, dar care, în schimb, ascultă Sarmalele Reci şi The Prodigy.

“Bomba” Atomică a explodat în 3 februarie 1999 la ora 12 fix, cu videoclipul Independent al trupei Vank. Atomic TV este considerat pe drept a fi cel mai important suport de promovare a muzicii româneşti. Piesele care apar la Atomic TV devin hituri la radio, sunt ascultate la scurt timp în discoteci şi sunt fredonate pe stradă.

Prezentatorii nu sunt atât de spontani în comparaţie cu VJii de la concurenţa internaţională. Totodată, toate emisiunile mai neconvenţionale de la Atomic TV (Subcultura, South Park, Atomic Café) au fost atacate de Comisia Naţională a Audio-vizualului (CNA-ul, sau organul cenzurii din România), iar în momentul în care am scris iniţial aceste rânduri, în februarie 2000, procesul dintre CNA şi Atomic TV era în plină desfăşurare.

La momentul respectiv, într-un tribunal din Bucureşti se dezbătea soarta expresiei libere din România… iar în acelaşi timp, mass media stătea cu mâinile în şolduri şi contempla posibilitatea unui cutremur iminent pe baza unor vorbe aruncate în vânt de un bătrân senil… Grupurile de presă nu au învăţat nici acuma să fie uniţi pentru o cauză comună. Ideea de bază este că dacă cineva nu plăteşte pentru un spaţiu dedicat unui subiect, nu se face reclamă gratuită nici pentru cauze care pot fi considerate nobile. Problema presei centrale nu era că se dezbătea puterea CNA-ului asupra mass mediei în general, ci faptul că nu era bine să se facă reclamă gratuită postului Atomic TV.

Oricât de mult ar promova Atomic TV imaginea muzicii contemporane în România, noi nu aveam tradiţie în ceea ce se numeşte Showbusiness şi nu aveam şanse reale de a ne impune pe plan internaţional cu muzica “Made In Romania” la momentul respectiv. Pe termen lung, Atomic TV a dat însă avânt unei scene prolifice de muzică dance care, chiar dacă de la un anumit nivel este instituţionalizat de Laurenţiu Duţă şi Marius Moga, singurii membri mai tineri la UCMR (colectivul de gestionare a drepturilor de autor din România), muzica Dance “Made In Romania” este reprezentată de mai mulţi artişti în clasamentele europene zece ani mai târziu.

Acum 10 ani, trăiam în epoca tinerilor care, la vârsta de 10-12 ani au descoperit MTV-ul (imediat după revoluţie – în 1990). Aceştia au “prins” anii de glorie a muzicii eurotechno şi eurodance (2 Unlimited, Haddaway, Snap!, Dr. Alban) sau europop (Ace of Base, Take That, East 17), iar asta se resimte în muzica “demodată” compusă şi interpretată de ei în 2000. Ar fi interesant de dezbătut motivele pentru care nu a prins aripa britanică a mişcării dance (Shamen, KLF, Stereo MC’s) sau pop (Sinead O’Connor, Happy Mondays, Peter Gabriel) în aceeaşi măsură… sau de ce unii au gustat Guns’n’Roses şi Metallica, dar Oasis sau Blur nu a prins în aceeaşi măsură, deşi toate formaţiile amintite erau promovate în egală măsură în acei ani la MTV Europe.

Poate aceste detalii nu mai contează! Sigur este că cel mai activ segment al pieţei de consum în materie de muzică este reprezentat de cei sub 20 de ani (sau mai bine zis, de cei care nu au încă valoarea banului).

Totuşi, cea mai importantă influenţă asupra evoluţiei muzicale autohtone în 1999, postul de televiziune Atomic TV, a pornit cu un program încărcat de muzică britpop şi pop-rock “alternativă”… ca la mai puţin de şase luni să producă videoclipuri hip hop pe banda rulantă, iar după un an s-a dat drumul la Orient Express, prima emisiune de manele la televizor.

Din considerente financiare, Atomic TV a preferat să-şi trimită angajaţii şi aparatura la mare să filmeze o serie întreagă de videoclipuri în care cuvintele cheie erau: “marea” şi “soarele” sau “banii” şi “fetele” şi nu a trimis o echipă de filmare şi la spectacolul susţinut de Un Alt Început (Compact C) cu Filarmonica de Stat Transilvania, concertul Altar sau rave party-ul The Sound of Nature (toate fiind organizate în 1999 la Cluj, având săli pline sau un public numeros) … din motive de distanţă, sau lipsa de interes pentru scena muzicală din restul ţării. Banii nu aduc fericirea dar lipsa lor afectează cultura pe toate planurile şi ajută ca “alternativele” să dispară.

Atomic TV a avut probleme în urma difuzării emisiunii Subcultura; a videoclipului Bagabonţii ’99 (Paraziţii) cât şi a serialului de desene animate, South Park.

În aceeaşi zi în care Atomic TV mergea la tribunal să-i confrunte pe domnii de la CNA (în 31.01.2000), Familia GOGS a intrat în grila de programe, în locul obraznicilor de la South Park. GOGS este un film cu personaje de plastilină, o familie din Epoca de Piatră, ai cărei membri se bat între ei, au cele mai urâte obiceiuri şi trec prin tot felul de aventuri primejdioase. Mama conduce familia, Fiica este inteligentă, Tatăl face tot posibilul să-şi apere familia de erupţii vulcanice, descărcări electrice şi dinozauri în timp ce Fiul încearcă să-i mulţumească pe toţi. Totodată, întreaga familie se împiedică mereu de Bunicul. Compania galeză Aaagh! A primit numeroase premii la diverse festivaluri de film din Europa şi Statele Unite pentru această producţie.

Lasă un comentariu