Byte. DECES. Eddie Cochran (21, d. 17 aprilie 1960, acum 50 de ani)

Edward Ray Cochran

(n. 3.10.1938 la Albert Lea, Minnesota – d. 17.04.1960, acum 50 de ani, la vârsta de 21 de ani, în Bath, Somerset, Anglia) este considerat pionierul muzicii rockabilly. Solist, chitarist şi compozitor, a fost activ în domeniul muzicii între 1953 şi 1960. Părinţii lui erau din Oklahoma, iar artistul declara constant în interviuri că este din acelaşi stat cu părinţii lui. A renunţat la ansamblul şcolii ca să bată la tobe. A refuzat să ia lecţii de pian şi a preferat să înveţe să cânte la chitară. Familia se mută în California în 1955, iar acolo începe să cânte în formulă de duo sau trio cu diverşi prieteni, printre care şi Jerry Capehart, care ulterior îi devine manager. Artistul a influenţat muzica anilor 1950 – 1960.

Eddie Cochran este unul dintre primii artişti rock’n’roll care îşi compune singur piessele şi înregistrează piesele în studio pe mai multe căi. Totodată este primul care foloseşte coarda a treia neacordată, pentru ca să poată „îndoi” notele mai sus cu un ton întreg – aceasta fiind o inovaţie care a rămas în vocabularul esenţial al chitarei de rock (to bend notes up a tone).

Decesul.

Sâmbătă 16 aprilie 1960, în jurul orelor 23.50, aflat în turneu în Marea Britanie, Eddie Cochran moare într-un accident de maşină, fiind pasager în spatele unui taxi, aflat pe drumul naţional A4, în localitatea Chippenham, Wiltshire. Taxiul, având o viteză prea mare pentru curba strâmtă (numită Rowden Hill) a intrat într-un stâlp de lumină, care acum poartă o placă comemorativă (accidental nu a implicat altă maşină).

Eddie Cochran şi prietenul lui cel mai bun Gene Vincent se aflau în turneu “la pachet” în Marea Britanie din ianuarie 1960. Cei doi au făcut furori, fiind două vedete americane, şi având un stil aparte de a cânta faţă de pop-rock-ul promovat la vremea respectivă. Artiştii îşi făceau constant apariţia zi de zi la radio şi TV în fiecare localitate unde soseau pentru a promova turneul. Gene Vincent era deja în turneu dinainte de Crăciun (1959). Eddie Cochran sosise în 10 ianuarie, iar turneul celor două capete de afiş începe din această dată. Larry Parnes este responsabil pentru promovarea turneului britanic, iar trupele britanice din deschidere toate aveau contract cu el pe partea de impresariat.

După ultimul spectacol în seara de sâmbătă 16 aprilie, Eddie Cochran se hotărâse că vrea să călătorească în seara respectivă la Londra, fiind grăbit să ajungă înapoi acasă, unde urma să înregistreze piese pentru un album nou.

Nu mai erau trenuri la ora aceea din noapte, aşa că pe la orele 23.00 a sosit taxiul (un Ford Consul) condus de şoferul George Martin. Eddie Cochran, Gene Vincent, Sharon Sheeley şi managerul de turneu, Pat Thompkins, sunt pasagerii cursei tragice.

Eddie, Sharon şi Gene s-au aşezat în spate. Thompkins s-a pus lângă şofer.

La vremea respectivă nu era încă terminată autostrada M4, astfel că se circula pe drumul naţional A4, cunoscut ca fiind un drum anevoios, în special noaptea. Şoferul s-a hotărât să ia o scurtătură la un moment dat, trecând prin Chippenham, pe drumul care trecea peste dealul Rowden Hill. Şoferul o luase la un moment dat în direcţia greşită. Când şi-a dat seama, a frânat prea brusc şi a pierdut controlul maşinii, care a virat într-un stâlp de ciment. În momentul impactului, Eddie Cochran s-a lovit tare la cap în tavanul maşinii, intrând în comă, şi a fost aruncat pe una din uşile din spatele maşinii.

Accidentul a avut loc la scurt timp înainte de miezul nopţii. Luminile stradale se stingeau la miezul nopţii la vremea respectivă, iar ambulanţa a sosit în beznă, dar la scurt timp după ce se stinseseră luminile.

Şoferul şi managerul de turneu, aşezaţi în faţă, au scăpat teferi din accident, ieşind din maşină conştienţi şi pe propriile picioare. Cei aşezaţi în spate zăceau toţi aruncaţi pe marginea drumului.

  • Compozitoarea Sharon Sheeley era în şoc şi avea câteva vânătăi.
  • Gene Vincent şi-a fracturat clavicula.
  • Eddie Cochran a suferit leziuni grave la nivelul capului, a fost internat în comă la St. Martin’s Hospital şi a decedat a doua zi după-masă la orele 16.10.

Aflaţi cu el în maşină, compozitorul Sharon Sheeley şi cântăreţul Gene Vincent au supravieţuit. Gene Vincent va fi bântuit de acest accident tot restul vieţii lui.

Taximetristul, George Martin, a fost condamnat pentru conducere periculoasă, amendat cu £50, trimis la închisoare timp de şase luni şi i s-a retras permisul timp de 15 ani.

Eddie Cochran este înmormântat la Forest Lawn Memorial Park în Cypress, California.

Premii (postmortem)

1987. Eddie Cochran a fost introdus în Rock and Roll Hall of Fame şi se recunoaşte contribuţia ce a avut-o în dezvoltarea genului rockabilly.

Filme.

  • 1956. The Girl Can’t Help It (din coloana sonoră: Twenty Flight Rock)
  • 1957. Untamed Youth (din coloana sonoră: Sittin’ in the Balcony)

Hituri. Singles

  • 1958. Summertime Blues (piesa lui de rezistenţă este compusă împreună cu Jerry Capehart)
  • 1958. C’mon Everybody (relansat în UK în 1988, ajungând pe locul 14)
  • 1960. Three Steps to Heaven (lansat postmortem)

Au mai fost şi altele, dar acestea sunt cele mai de impact.

Primele două sunt înregistrate integral de către artist, la fiecare instrument în parte. Ce era deosebit la vremea aceea era faptul că el îşi compunea şi muzica şi versurile.

Mai multă muzică a artistului a fost comercializată după deces decât în timpul vieţii lui. Casa de discuri britanică la care este semnat, Rockstar Records, încă mai caută să lanseze înregistrări originale ale artistului.

Preluări istorice

John Lennon a fost impresionat de faptul că un tânăr venit să dea probe pentru postul de chitarist ştia toate acordurile şi versurile de la Twenty Flight Rock. Acel tânăr a fost Paul McCartney. Formaţia pentru care dădea probe era The Quarrymen. Restul este istorie.

Legenda chitarei rockabilly, Brian Setzer de la Stray Cats, a fost puternic influenţat de Eddie Cochran. Artistul mai tânăr şi-a făcut rost special de o chitară 6120, folosită de idolul lui, al cărui rol îl joacă chiar în filmul optzecist, La Bamba.

În mod ironic, cele mai mari hituri semnate de Eddie Cochran în Anglia, C’mon Everybody şi Somethin’ Else, sunt recunoscute de public în 1979, prin preluările făcute de cei de la The Sex Pistols. Ambele piese în varianta Sex Pistols ajung pe locul 3 în topurile britanice.

Jimi Hendrix mereu şi-a dorit ca muzica lui Eddie Cochran să fie cântată la înmormântarea lui.

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.