Blues

Blues-ul poate fi considerat folclorul sclavilor de culoare aduşi din Africa în Statele Unite în secolele XVIII-XIX. Sclavii veniţi în contact cu muzica clasică europeană, cântată pe moşie de către copiii stăpânului, la pian, au combinat sunetele noi cu ritmurile africane. Iniţial, noua formă de muzică populară este executată vocal, apoi şi instrumental, folosind blue notes (de aici expresia to have the blues = a fi trist sau prost dispus). Împreună cu ragtime şi negro spirituals, constituie materialul de bază folosit de muzicienii de jazz din sudul Statelor Unite. Cu timpul, noul gen de muzică se numeşte rhythm & blues. Muzica blues se cântă în diferite tempo-uri, nu numai în tempo lent, cum, în mod eronat, se consideră adesea. Blues-ul se împarte în blues rural (country blues) şi blues urban (city blues). Liniile melodice ale blues-ului modern al epocii bop sunt complicate, colţuroase şi conţin elemente neprevăzute (scat). În planul interpretării vocale, blues-ul modern a fost bine reprezentat de Dinah Washington şi Muddy Waters. Elvis Presley, considerat băiatul alb care cântă precum un negru, a unit muzica country cu blues-ul şi devine prima vedetă a genului rock’n’roll. În anii 60, în Anglia, trupa Alexis Corner este considerată a fi catalizatorul blues boom-ului. Ştafeta este preluată de Yardbirds, Pretty Things, Fleetwood Mac şi Cream până la sfârşitul anilor 70.