Cha-Cha-Chá

Cha-Cha-Chá este un stil, de origine cubaneză, de muzică de dans.

Urmându-l pe Prado, un val nou de muzicieni de Mambo a apărut. Unii experimentau cu tehnici noi legate de ritm şi paşii de dans. Se consideră că experimentarea lui Enrique Jorrín cu paşii de dans a dus la dezvoltarea unui nou gen de muzică, numit Cha Cha Chá.

…

Enrique Jorrín compusese câteva Danzone în care muzicienii din orchestră interpretau refrene scurte, arhicunoscute, din alte hituri ale vremurilor. Stilul a prins la public. Astfel, Enrique Jorrín a continuat acest mod de a compune muzică de dans.

A urmat o etapă de petreceri în care Enrique Jorrín a pus întreaga orchestră să cânte în unison (astfel, glasurile mai slabe ale unor muzicieni erau mascate, versurile se auzeau mai bine şi erau înţelese de toată lumea, iar muzica a devenit şi mai de impact).

În 1948 a preluat piesa Nunca, al mexicanului Guty de Cárdenas, modificând-o. Nunca avea trei părţi distincte: începutul, care a rămas nemodificat, a doua parte, care a fost stilizată de către Enrique Jorrín şi a treia parte, pe care a scos-o cu totul. De aici, la începutul anilor 1950, compunea piese cu o introducere, o primă parte (A), o a doua parte (B), după care se repeta partea A, apoi se încheia cu o scurtă Rumba.

Ca şi compozitor de piese pentru dans, Enrique Jorrín a observat o anumită dificultate de menţinere a paşilor pe ritmurile sincopate ale genului Mambo. Astfel, de-a lungul anilor, a încercat să simplifice ritmul în mod ingenios pentru ca melodiile să fie accesibile tuturor amatorilor de dans.

Accentul melodiei şi balansul

I moved the accent from the fourth eighth note- where it was normally found in the mambo- to the first beat of the cha-cha-chá. And so the cha-cha-chá was born- from melodies that were practically danceable by themselves and a balance between melodies on the downbeat and the upbeat.

…

Son – Danzon – Cha Cha Chá

Maniera de improvizaţie a flautului şi modul în care acesta este alternat cu vioara sunt elementele regăsite în Cha-Cha-Chá de la Danzon. Ritmul în schimb este original şi rupt complet de Son (spre deosebire de Danzon, care este derivat din Son.

…

Se consideră că apariţia televiziunii şi a discului vinil cu viteză standard (placa cu rotaţia standard de 33⅓ RPM) în aceeaşi perioadă a ajutat deasemenea la răspândirea rapidă şi la distanţă a genului cubanez.

La rândul ei, popularitatea genului Cha-Cha-Chá a dus la renaşterea orchestrei tradiţionale cubaneze, Charanga, compusă din flaut, chitară, pian, contrabas şi percuţie.

…

Rosendo Ruiz Jr., Félix Reina, Richard Egűes, Rafael Lay sunt compozitori cubanezi talentaţi care menţin popularitatea genului Cha-Cha-Chá vie pe parcursul anilor 1950, împletind influenţele tradiţionale Danzon în liniile melodice ale pieselor compuse de ei.

…

La nivel de orchestre, Orquesta Aragón şi Orquesta de José Fajardo sunt considerate cele mai influente asupra implementării genului Cha-Cha-Chá.

…

Arthur Murray a simplificat dansul, iar cu trecerea anilor, genul Cha-Cha-Chá s-a diluat mult, spre Pop.