Click. INDUSTRIE? Revista Sunete

2003.AUG.SUNETE.Just like a Rolling Stone

2003.AUG.SUNETE.Just like a Rolling Stone

Revista Sunete a pornit la drum în 2003 cu un buget pe un an de zile şi un spate puternic: cei de la ghidul de timp liber, Zile şi Nopţi (de mare succes în peste jumătate din judeţele ţării. FELICITĂRI!). Se dorea să fie un Rolling Stone al României (observaţi fontul asemănător!). Un an mai târziu, a dispărut de pe piaţă.

După încă un an, reapare, cu o imagine impecabilă, o nouă echipă. Ca-n România: un exterior frumos, cu un interior care lasă de dorit. După câţiva ani, îmi iau inima în dinţi şi împrumut revista din februarie 2009, de la un prieten, să o răsfoiesc în tihnă, acasă.

Un alt logo. Drept comparaţie.

Un alt logo. Drept comparaţie.

Este incredibil să descopăr faptul că revista SUNETE, pentru simplul motiv că nu are concurenţă pe piaţă, ca revistă de muzică pentru un grup mai matur de vârstă, se consideră o revistă de specialitate, cu pretenţia că promovează muzica la nivel naţional.

Am citit-o până la pagina cinci, moment în care am pus-o jos, să mai scriu ceva pe Click-Zoom-Bytes. De ce? Pentru că deja am descoperit trei lucruri care pe mine personal, ca şi consumator de muzică, m-au deranjat profund:

Sunete 2009. Februarie.

Sunete 2009. Februarie.

1) cutia redacţiei (la pagina 4) conţine doi artişti români…

Unde în lumea civilizată, unde industria funcţionează, găseşti un artist angajat să facă critică muzicală? Aceşti artişti ar trebui să se afle în turnee, nu în redacţia unei reviste de muzică. Ei trebuie să compună istorie nu să o interpreteze în mod subiectiv. Cu siguranţă, după cum este bunul obicei al ţării, fiecare îşi are preferaţii, poate chiar promovează contracost anumite formaţii care poate le şi produce, etc. Eu nu cred că un artist precum Kirk Hemmet (chitara, Metallica) poate fi angajat la Rolling Stone magazine (scuzaţi comparaţia exagerată) să scrie despre muzica rock şi să critice obiectiv albumele colegilor lui de scenă.

Sunete 2009. Februarie.p.4

Sunete 2009. Februarie.p.4

2) în editorial (pe aceeaşi pagină) se scrie despre cultura de limba română în Basarabia

şi faptul că revista Sunete s-a decis să trimită câteva exemplare lunar la Chişinău pentru a salva naţiunea rusificată de la cazacioc. Sunete vrea să ofere ajutor cultural muzical Moldovei de peste Prut? – Hai să fim serioşi! Eu consider că bârna din ochiul nostru doare mult mai mult. Consider că o ţară care a adoptat maneua ca muzica naţională de petrecere şi care are o singură revistă muzicală, care numai ea ştie cum supravieţuieşte… are mai multe de învăţat de la „ciotul” influenţat 50 de ani de rockul rusesc, şi care de cel puţin 10 ani de zile oferă, în mod constant, formaţii muzicale live de succes, festivalurilor noastre (acolo unde putem vorbi despre organizatori cu ureche muzicală – şi caselor de discuri din Bucureşti, care altfel chiar nu ştiu ce alte proiecte ar putea promova, pe lângă invenţiile lor handicapate din naştere, precum Balkan Girls, Todomondo sau nu ştiu ce alte corcituri firave, umflate artificial cu aer lipsit de oxigen, care apar precum ciupercile şi dispar precum păsările Dodo.

Sunete 2009. Februarie.p.5

Sunete 2009. Februarie.p.5

3) pagina neagră (pagina 5) scrisă în amintirea a unui muzician decedat

din underground-ul bucureştean, despre care eu, ca şi consumator acerb de muzică autohtonă live (de peste 15 ani), din păcate, nu am auzit şi nici nu am remarcat. Ca şi atitudine corectă, revista naţională Sunete ar fi trebuit să facă un mic chenar în spaţiul ştirilor (şi răsfoind lejer revista în acest moment descopăr că ŞTIRILE LUNII este o rubrică inexistentă). Poate dacă revista era cu sediul la Cluj, nici măcar acel chenar din capitolul ştirilor nu exista. Nu doresc să continui subiectul, din respect pentru persoana Poke (1974 – 2008), despre care scrie că a cântat în Recycle Bin, dar îmi pun problema astfel: când va muri un artist (comercial, muzician de muzică live) respectat şi cunoscut pe plan naţional, vom vedea un număr de revistă complet negru, scrisă din scoarţă în scoarţă despre acel artist?

Am lucrat o lună la această revistă în septembrie 2003 (am scris toate recenziile la vremea respectivă, în afară de una). Pentru faptul că am fost cenzurat, pentru faptul că s-au modificat note acordate de mine albumelor, etc. m-am retras din echipă şi am preferat să nu mai cumpăr revista, care era plină de date eronate, şi care între timp a fost relansată, nu pentru că publicul ar fi plâns după ea, ci pentru că anumite firme de telefonie mobilă, care invită artişti internaţionali să cânte la Bucureşti, aveau nevoie de acest mijloc de promovare suplimentar.

Comments
2 Responses to “Click. INDUSTRIE? Revista Sunete”
  1. Bitza_Recycle Bin spune:

    Oare ai plecat tu de la Sunete, sau te-au dat afara pentru incompetenta?…..daca scriai ca si aici….sigur ai fost dat afara. un singur cuvant te caracterizeaza: INCOMPETENTA. Si daca mai vrei si un sinonim: PRAF.

    • am fost angajat pentru recenzii. primeam 150 lei pe luna cum ar veni acuma. am facut vreo 40 de recenzii luna respectiva. speram ca vor aprecia si ca vor mari salar. dimpotriva, au modificat note fara sa imi spuna, nu au publicat tot. m-am suparat si am incetat colaborarea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: