Zoom. INTERVIU cu directorul de la Opera Română Cluj

Interviu exclusiv cu

directorul Operei Naţionale Române din Cluj:

domnul Rareş Trifan

Cu prilejul aniversării a 90 de ani de la înfiinţarea (1919) primei scene lirice din România, scena Operei Naţionale Române clujene, actuala stagiune se doreşte a fi una de excepţie. Cu această ocazie directorul Operei a avut amabilitatea de a ne acorda prezentul interviu în exclusivitate. Domnul Rareş Trifan este absolvent de regie al Universităţii de Muzică din Bucureşti, şi al programelor de masterat ale Academiei de Muzică Gh. Dima şi Indiana University Jacobs School of Music. S-a specializat în management cultural şi în 2006 a absolvit The Kennedy Center Institute for Arts Management din Washington DC. Este de asemenea şi membru UNITER.

Ileşoi Ionuţ Titus (pentru Clickzoombytes, I) : Bună ziua. Ne puteţi spune numărul de spectacole care a fost preconizat pentru stagiunea aceasta?

Domnul Rareş Trifan (R.T.): Numărul de spectacole a stagiunii este egal cu cel al celorlalte stagiuni. Nu cred ca 90 trebuie aniversat printr-un număr mai mare de spectacole, ci prin câteva titluri care să iasă cumva dintr-o rutină.

I: Ne puteţi spune căteva titluri mai importante din acest aprilie sau mai? Sau în general din toată stagiunea?

2008. dl. Rares Trifan

2008. dl. Rares Trifan

R.T. : Titlurile la care m-am gândit pentru stagiunea aceasta, cum spuneam, sunt legate de cei 90 de ani pe care îi aniversăm. Sunt titluri ce le-aş pune sub semnul destinului, unul numindu-se chiar “ Forţa destinului”, clasica capodoperă verdiană, şi celălalt, o operă probabil necunoscută în România, însă o lucrare de referinţă a secolului XX, “Cariera unui libertin”, o operă de Stravinski, care, aşa cum spuneam, stă şi ea sub semnul destinului. Premiera “Forţei destinului” ar trebuit să aibă loc în aprilie, însă din cauza întârzierii bugetului, am decis să facem o avanpremieră undeva la sfârşitul lui martie şi să o prezentăm ca spectacol la începutul stagiunii viitoare 2009-2010. “Cariera unui libertin” va merge îninainte aşa cum a fost programată şi vom avea şi o premieră de balet, un spectacol coupé “Paquita şi Les Sylphides sau Chopiniana” (de Ludwig Minkus, respectiv Frédéric Chopin). De asemenea ne-am gâdit şi la un concert în aer liber, în faţa Operei, tot pentru a marca cei 90 de ani, şi pentru că îmi place să cred că suntem o Operă a tuturor, o Operă a clujenilor, cred că e interesant să venim noi în întâmpinarea publicului pentru a-l putea atrage apoi în sală.

I: Apropó de ceea ce aţi declart mai sus, doream să vă întreb cum poate Opera atrage, pe lângă publicul fidel, mai elitist, şi publicul normal, spre acest produs cultural ce aparţine sferei de “hi-culture”?

R.T. : Da, într-adevăr Opera îşi are publicul său fidel, ceea ce e foarte bine. Totuşi, poate şi datorită formării mele profesionale pe care mi-am desăvârşit-o înafara ţării, nu mai consider Opera ca fiind “hi- culture”, ci tendinţa este să fie considerată un spectacol care să se adreseze tuturor. Sigur că fiecare, în funcţie de gradul său de cultură, poate să îl decodifice la nivelul la care îl doreşte. Cred că sunt spectacole pentru public care se adresează tuturor. Atunci când ne-am dus la cele două mall-uri, la Iulius şi la Pollus, în cadrul unui program “Opera Shopping”, chiar am abordat un repertoriu extrem de uşor digerabil, care să se adreseze tuturor, să vină în întâmpinarea publicului, prin care să îl atragem apoi la noi în “casă”. Tot de asta vrem să organizăm şi acest spectacol în faţa Operei.

I: Care ar fi perioada în care doriţi să organizaţi acest spectacol?

R.T. : În iunie am dori să îl organizăm, spre sfârşitul stagiunii, pentru că vremea va permite.

I: Dacă aţi putea divulga şi ceva nume mari ce vor păşi pe scena Operei clujene, care ar fi acelea?

R.T. : Avem deja în plan să invităm nume mari, unele care tocmai au plecat de aici, cum ar fi George Petean. Nume importante vor fi invitate şi în septembrie pentru o reprezentaţie specială “Otello”, pe care o dedicăm tot aniversării, şi pentru care avem invitat un dirijor de renume internaţional, Miguel Gómez Martínez, iar printre solişti Franco Farina şi Alberto Gazale, două nume importante, şi cred că va fi un spectacol care să iasă din rutină.

I: Puteţi să ne spuneţi ceva cuvinte depsre site-ul web al Oprei?

R.T. : Odată cu instalarea mea în funcţia de director sigur că m-am gândit să intrăm şi noi în pas cu lumea şi să punem la punct un site cât de cât actualizat, chiar dacă mie deja, după un an şi jumătate, mi se pare învechit. Dar chiar şi aşa am fost surprins să văd că de la câteva zeci de accesări pe zi, s-a ajuns acum sa avem 200-300 de vizitatori pe zi, ceea ce e bine.

I: O mică curiozitate a mea ar fi cea legată de fonduri. Odată cu împlinirea acestor 90 de ani de la înfiinţarea Operei, s-au alocat şi ceva fonduri pentru renovarea interiorului, deoarece vedem că faţada e foarte frumoasă, dar înauntru lucrurile stau puţin altfel?

R.T. : Până la urma nu pot să răspund oficial la această întrebare întrucât administraţia cladirii îi revine Teatrului Naţional şi tot acestuia îi revine şi coordonarea proiectului de renovare. De asemenea de la Minister nu am primit veşti vizavi de continuarea proiectului. Sigur că ne dorim cu toţii să avem o clădire pusă la punct în care să putem invita fără jenă artişti de talie internaţională, o clădire în care să poţi organiza la un moment dat un festival de operă, dar acestea sunt proiecte pe care eu trebuie să le pun în paranteză, sau să le amân din cauza dotării precare a clădirii, a condiţiilor de lucru de care nu sunt nici eu mulţumit.

I: Cât de mult consideraţi că publicul de operă coincide într-o oarecare măsură cu publicul ce vine şi la spectacolul de teatru?

R.T. : Am făcut nişte studii în sensul acesta pentru că eram curioşi să cunoaştem portretul publicului şi să vedem compoziţia publicului, şi atunci când abordăm nişte genuri care cumva se suprapun, cum ar fi María de Buenos Aires, acolo se observă că publicul de teatru şi de operă trece graniţa şi avem o mixtură. De-asemenea cred că dacă voi continua să invit regizori care vin din lumea teatrului şi montează şi titluri de operă, din nou voi atrage şi public de teatru. Mai mult decât atât, pentru stagiunea următoare m-am gândit la un proiect cu Carmina Burana, la un spectacol complet, deci un la un concert ca la Filarmonică şi atunci cred că voi atrage şi publicul de muzică simfonică, prezentând un spectacol care are scenografie, cor, balet. Deci Carmina fiind un titlul care, într-adevăr, se pretează la o montare absolut completă. Dacă oprera se reteatralizează atunci sunt şanse, ca şi publicul de teatru să vină şi înspre operă.

I: Consideraţi că montarea unui spectacol de operă din spaţiul său convenţional, într-un spaţiu neconvenţional ar schimba perspectiva spectatorului sau ar atrage mai mult public şi pe de o parte ar pierde din publicul fidel?

R.T. : Nu cred. Acum sigur că nu putem compara publicul românesc cu publicul occidental care are în spate ani de experienţe şi experimente, care are o minte mult mai deschisă şi mult mai puţine prejudecăţi. Eu spun că atât căt e vorba de spectacol, lumea fiind oricum avidă de spectacol, cred că din contră, probabil că am pierde o parte a conservatorilor, însă am câştiga public nou. Şi o remarcă pe care aş dori să o mai fac este aceea că acum, cum trecem printr-o perioadă de criză, tocmai acum publicul vine cel mai mult la spectacole. Este un raport de inversă proporţionalitate ce de altfel în astfel de perioade este normal. Tocmai acum avem nevoie de câţi mai mulţi artişti, fiind şi una dintre datoriile acestora: de a ridica moralul populaţiei cu cât mai multe reprezentaţii. Chiar zilele acestea mă gândeam că ar trebui să iniţiez un proiect cu Muzeul de Artă deoarece curtea aceea interioară are un potenţial enorm. Într-un proiect cultural cred că ar arăta altfel şi în plus i-ar face bine şi Muzeului, care are nevoie de fonduri, ca şi doi de altfel, şi cred că ar fi o acţiune de imagine bună. Sunt titluri de operă care acolo ar putea fi montate extraordinar. Acustica ar fi foarte bună. Ma gândeam ca pentru stagiunea viitoare să îi abordez şi să ne gândim la un proiect concret.

I: Cât la sută din fondurile alocate acestui an festiv sunt fonduri europene şi cât la sută sunt fonduri de la Ministerul Culturii sau Primărie?

R.T. : Da sigur, pot să răspund aproximativ. În ceea ce priveşte atracţia fondurilor europene în mod direct ea nu există. Sigur că prin intermediul Ministerului, în măsura în care Ministerul are proiecte de anvergură ca să atragă fonduri europene, asta se poate face. La nivelul nostru, deocamdată, asta nu există. Am iniţiat un contact cu Opera Europa, un club al operelor europene, dorind să intrăm şi noi ca membrii. Asta va însemna proiecte făcute în parteneriat cu alte instituţii similare europene.

I: Începând din ce an?

R.T.: Chiar din anul acesta sau de la începutul stagiunii viitoare. Sigur asta presupune plata unei cotizaţii sau a unui membership. Dar sigur că făcând parte din familia lor ai acces la o piaţă mai largă, la numele unor artişti, la o dată de bază a serviciilor şi aşa mai departe, şi cred că te asta avem şi noi nevoie, să intrăm într-un circuit mai european. Nu cred că e bine să stăm doar aici. De la Primărie pot să spun că acu dou ani am primit o sumă modestă, dar bine venită. Anul trecut de asemenea, i-am solicitat tocmai pentru că pregăteam această aniversare şi ne-au răspuns că fondurile nu le-au permis să ne aibă în vedere şi să vedem anul acesta dacă vor considera că 90 este o cifră destul de importantă. Acuma desigur că este între 75 şi 100, dar eu spun că merită. Merită pentru că nimeni nu se poate sustrage istoriei şi toţi vom fi judecaţi în onoare sau în dezonoare prin prizma faptelor noastre.

(RiCo): Eu aş mai avea o intrebare legată de turneele Operei Naţionale Clujene în strainătate…

R.T.: Nu mai are! Deci de la venirea mea nu mai există turnee în străinătate. Erau turnee dar unele erau absolut nişte compromisuri care se făceau cu care eu nu am fost niciodată de acord. La fel eu m-am opus, atât cât mi-a stat în putinţă, şi înainte să fiu directorul instituţiei. Desigur că atunci nu puteam să decid. Să ştiţi că s-a profitat foarte mult pe spatele Operei, deci sunt oamenii care au profitat de pe urma acestor turnee, dar Opera şi angajaţii mai puţin. Aici aş putea să vă dau multe detalii dar mă abţin, Eu cred, şi chiar cu tărie cred că în primul rând noi trebuie să ne reînnoim repertoriul, să ne reconsolidăm poziţia şi de acolo încolo am putea vorbi şi despre turnee. Dar despre nişte turnee care să ne facă cinste, dar nu nişte turnmee la care să te duci ca un sclav. Deci este jenant şi de aceea sunt complet împotriva unor astfel de turnee. Şi apoi, mai mult decât atât, noi, bugetari fiind, primim bani pentru educaţia publicului de aici, a românilor, nu pentru educaţia nu unor străini care nu ne sprijină absolut cu nimic. De ce să mergem noi să îi întreţinem pe alţii?

(RiCo): Cum vă afectează perioada de criză?

R.T.: S-au făcut studii de piaţă, şi s-a ajuns la concluzia că lumea iese mai des în oraş în perioadele de criză. Astfel, atitudinea artiştilor trebuie să fie pozitivă şi de excepţie. Artistul are o mare responsabilitate; el trebuie dea mai mult randament în perioadele de criză. Tot ceea ce facem, facem pentru public şi încercăm să fim la înălţimea misiunii noastre. O aniversare nu se poate face fără învităţi. O aniversare este cu atât mai frumoasă cu cât ai cât mai mulţi oaspeţi la tine acasă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: