Click. RECENZIE. Loredana. Tzuki

Loredana

Tzuki !

Acasă Music/Media Pro Music

2008. Tzuki. Unde?

2008. Tzuki. Unde?

M-am dus la magazin să văd despre ce aş mai putea scrie, mai de actualitate, şi m-am oprit la litera „L”. Dar CARE album să-l cumpăr? Loredana pare a fi foarte prolifică, lansând an de an albume noi. În 2007 a scos chiar două! Am ales Tzuki din 2008…

Se prevede dezastrul producţiei superbombastice încă de la prima piesă. În timp ce ascult amestecul de note, limbi şi stiluri …

ţigănească

lăutărească

engleză

spaniolă

română

eurodance

r&b

rap

acordeon

saxofon

flaut

ritmuri populare

vizualizez o maimuţă la butoanele mixerului din studio cu un castron plin de nuci. La intervale de câteva secunde, maimuţa mai ia o mână de NUCI si le aruncă, cum apucă, în geam, în tavan, ÎN PEREŢI.

Confuzia de direcţie muzicală este nemaipomenită.

Cui se cântă de fapt? Nu este nici latino, nici manea, nici muzică populară sau lăutărească. Nu este nici Kylie, nici Gogol Bordello.

În Regina se cântă despre şatră, se zice: peste hore sunt stapână, etc.

Eu nu mă pot identifica cu astfel de versuri.

Să fie doar pentru că ea locuieşte în sud, unde influenţa unui anumit gen de muzică este mai predominant? Să aibe chiar inimă de ţigancă? Combinaţia de versuri în spaniolă cu română; română cu engleză cu română, dă în kitch pe Gypsy Love. Pentru frişca de pe tort, vocea masculină, care poate fi a oricui, intervine aproape de finalul piesei lăutaro-dance (în stil LOL LOL Bordello), fără absolut nici un efect.

Ajungem la jumătatea albumului.

Hot Tamali poate că este cea mai reuşită înregistrare până în acest moment …pentru că mă lasă total indiferent.

La Irresistible, titlul mă duce cu gândul la Robert Palmer. Muzica însă este a la Goran Bregovic. Deja îmi vine să îmi pun mâinile în cap şi să îmi acopăr urechile.

Aici se combină ritmuri ţigăneşti, care străbat o muchie fină de manea, vocalize r&b şi rap, mai câte un shikkidim Tarkanesc. Împletirea de stiluri se transformă într-o varză de sunete. Orchestraţiile foarte complexe dau impresia că Goran Bregovici se întâlneşte cu Lauryn Hill în Turcia.

Fire and Ice ar fi cel mai potrivit ca titlu de album. Piesa asta este mai acustică, mai minimalistă, mai r&b, cu orchestraţii ce te duc cu gândul la Moulin Rouge acum două secole, dar cu efecte de pian new yorkez. Fire and Ice este cea mai reuşită piesă de pe Tzuki. Asta este comoara albumului după părerea mea (probabil pentru că îmi sună a ceva familiar) şi ar trebui să fie linia care s-o urmeze artista în următorul deceniu.

Totuşi, muzica lăutărească este cel mai potrivit gen de muzică pentru corzile artistei.

Cip Cirip…este un fel de etno-pop cum făcea K1 acum 12 ani, dar cu mai mult patos. Cip Cirip îţi dă aripi, iar prin exemplul perfect de piesă schizofrenă ajungi de la arhitectura brâncoveană din mahalaua Bucureştiului pe plaja mexicană din Acapulco.

Nota nu reflectă talentul înnăscut şi capacitatea vocală a artistei, care cântă deja de două decenii bune. Nota reflectă producţia costisitoare, complicată, care nu numai că nu aduce nimic nou muzicii autohtone, dar nu aduce nimic bun! Producţia este o dovadă crasă că muzica noastră se află într-o involuţie continuă. Nota reflectă problema generală, probabil, în muzica românească la ora actuală, la producătorii majori care îşi bagă toţi banii în „lozul câştigător”.

Tzuki este exemplul perfect de producţie prost gândită şi de bani aruncaţi pe geam.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: