Click. RECENZIE. Luna amară. Don’t Let Your Dreams Fall Asleep

Luna amară. Don’t Let Your Dreams Fall Asleep

!!!!

distribuită împreună cu revista Sunete, mai 2009

Să faci cum îţi spune titlul albumului şi nu cum se comportă artiştii!

2009, ...Dreams Fall Asleep

2009, ...Dreams Fall Asleep

Pentru că …They did let their Dreams Fall Asleep. In a nice way.

Luna amară a adormit, cu visele ei spulberate de bătaia aripilor moi ale păsărilor lui Hitchcock desenate pe copertă. Glasul este acoperit de suflul vântului, mesajul social le-a fost mâncat de vulturi, resturile sunt arse de ploaia acidă a industriei autohtone.

Se pare că Luna amară vrea să facă pace cu întreg sistemul de care a fost cenzurată atâţia ani amari; anii de rebeliune, supărare, frustrare, protest s-au încheiat. Formaţia clujeană se întoarce la rădăcini şi îşi redefineşte muzica şi crezul după stilul ce-l avea la început de drum, când se numea Tanagra Noise şi cânta aproape exclusiv în engleză. În acest sens, ar fi trebuit să îl caute pe Radu Cindrea să se întoarcă în componenţă.

Asculţi albumul şi îţi dai seama că Luna amară nu va mai fi niciodată ceea ce a fost.

Luna amară îşi trădează fanii vechi şi se prezintă „liberă de contract” într-o variantă alternativă vero. Influenţa metalică a lui Petru, şi mai recent prin umbra lui Petru, Vali, s-a încheiat. Floodmoses este cea mai rebelă piesă, dacă este să ne luăm după atitudinea soliştilor şi mesajul versurilor … şi este departe, repet DEPARTE, de piesele rebele cu care ne-au obişnut Luna amară în prima jumătate a acestui deceniu de compoziţii. Plecând de la nume, mi-am amintit de… şi am rescultat Blood Roses de la Tori Amos. Este imposibil ca Nick să nu se fi inspirat de aici. Muzica şi versurile sunt altele, dar mesajul mi se pare identic. Nu trebuie să fii de acord cu mine; asta este părerea mea.

Pentru această recenzie ar trebui să ne detaşăm de întregul trecut glorios al formaţiei de pe Someşul Mic, dar nu putem, pentru că muzica lor este încă vie în urechea minţii celor care au crescut cu Luna sus pe cer.

Aşteptăm două piese să vină primul moment într-adevăr magic al albumului: Chihlimbar.

Opresc CD-ul şi stau acum sa citesc versurile în engleză (este prima dată când cărticica de CD are versurile scrise în ea). Din păcate, nu mă atinge nici un vers deprimat, despre lipsă de inţelegere (un laitmotiv ale pieselor cu versuri compuse de Nick), faptul că timpul fuge mai repede decât împlinirea viselor noastre, adevăruri care ar fi mult mai de impact, scrise şi rostite în Română.

Am trăit să ascult şi prima piesă POP înregistrată de trupa amară, draguţul Unghii de drac, cu iz de 60’s, prea lungit, probabil ca să dovedească faptul că, deh, trompeta nu este doar pe post de mascotă, chiar o folosim.

BYTE. Prima piesa pop semnată Luna amară este Imnul făcut pentru partidul URR la finalul anului 2003, dar asta nu este comercializată şi nu este făcută public în afara întrunirilor URR. Piesa este îngropată în momentul fuzionării lor cu PNŢCD.

Toţi aceşti ani nu ştiam de ce am fost atât de atras de piesa True Sunshine. Acum îmi pică fisa. Dacă Michael Jackson ar fi căntat într-o trupă rock, iar piesa Human Nature (Thriller, 1982) ar fi avut un ritm încetinit puţin şi interpretat cu chitară, rezultatul ar fi fost True Sunshine (când îmi verificaţi comparaţia este absolut necesar să închideţi urechile la versuri şi să ascultaţi doar melodia!).

Lui Mihnea nu-i şade bine cu engleza în gură, şi convinge pe Hunt the Wire şi pe cei pe care nu i-a convins deja pe Deadends (o piesă genială, pătată de engleza fonetică a trompetistului) de lipsa talentului lingvistic al băcăuanului.

Balada albumului este Little Sun. Probabil, în dorinţa de a face un record cu „Cea mai lungă piesă”, melodia este lungită în trei etape, ultima fiind un respiro cu lătrat de câini şi un leagăn ruginit, împins de vânt. Aici credem că a) Mihnea a uitat pasajul de trompetă SAU b) s-a lasat microfonul aprins şi uşa larg deschisă în timp ce au ieşit băieţii la o ţigară de cafea.

Albumul este mult mai omogen ca Loc lipsă; muzica alternativă fiind încărcată negativ şi plină de supărare.

În 2009, Luna amară nu mai zice „sunt masochist, trăiesc in Romania”, ci „nu mai sunt masochist; mă prefac că îmi tai venele cu o linguriţă de plastic şi nu îţi mai cânt în română ca să nu te superi pe mine că nu mai am acelaşi mesaj social, protestatar cu care te-am învăţat până acum”.

Piesa unde Nick impresionează este Kill the Dancer.

Piesa unde Mihnea impresionează este Little Sun, care poate fi considerată Balada Albumului (ştiu, am mai zis asta o dată; chiar mi-a plăcut). Am trăit să văd şi ziua în care Mihnea depăşeşte pe Nick la interpretarea unei piese de suflet, alternativă.

Piesele de rezistenţă sunt Chihlimbar şi Unghii De Drac, dar „comoara ascunsă a albumului” este pe departe re-editarea piesei Mara de pe Asfalt (2004).

În concluzie

Sunt o grămadă de piese bune. Prea multe ca să putem acorda o notă pe nedrept mai mică decât cea de sus. Este însă clar că publicul actual al formaţiei este complet schimbat şi că mulţi fani, mai noi şi mai tineri, probabil nu au habar de unde a pornit formaţia şi de ce am scris ceea ce am scris în această recenzie. Astfel, continuăm cu explicaţiile contradicţiilor relativ şocante pentru cei care ascultă Luna amară de şapte-opt-nouă ani:

  • LIBERTATEA MUZICALĂ

Sunt independenţi, proaspăt scăpaţi de „jugul” Roton-ului, de care se plâng de 5 ani de zile, şi înloc să ne lovească cu piese mai dure, ne înneacă în melodii melancolice şi versuri diluate, ascunse în slovă anglo-saxonă.

Dacă scopul lor cu versurile în engleză este să cânte afară, le ţinem pumnii. Din câte ştim, ultima lor ieşire, sub formă de grup muzical, a avut loc acum doi ani la Budapesta.

  • MESAJUL

Când ascult Deadends nu ştiu dacă să râd sau să plâng. Mihnea, într-o engleză fonetică ne explică: „fuck the system, start a riot, be someone (are) such pathetic words”.

Liderul de opinie a unei generaţii de rockeri (2003-2006) a îmbătrânit şi s-a predat sistemului şi deja consideră că a fost patetic până acuma prin faptul că a compus şi cântat versurile de la Folclor, Oraş sau Ego nr.4 (ca să nu menţionez piesa ce lipseşte în continuare pe discografie, emblematicul Cuba de la debutul scenic al formaţiei). Nu mai este mult şi o să vedem Luna scrisă fără amară şi cântănd pentru partide politice.

  • ATITUDINEA

Nick cu Mihnea şi-au inversat rolurile.

Pe primele două piese, este evident că Nick (CAPitalistul trupei) „urlă şi strigă” la pereţi, precum o făcea Mihnea pe primele două albume. Diferenţa? Mihnea (anarhistul atEU) era făcut exact pentru ASTA: avea coi, patos şi mesaj… în limba română.

  • ALBUMUL „NOU”

Din duzina de bucăţi NOI înregistrate în studio, Mara este cântată la concerte din februarie 2004 şi apare aici în versiune de studio, după nereuşita înregistrare Live/Bonus Track pe Asfalt; Into Another si True Sunshine sunt introduse în playlistul de cluburi la finalul anului 2005, fiind prezentate, pe atunci, ca „piesa noua” din program; Kill the Dancer este o compoziţie de pe vremea liceului pentru Nick, şi este cântată prima dată sub o formă pre-finală la concertul unplugged din Club Griffins/Bucureşti (9 iunie 2004); iar Deadends apare prima dată pe un playlist de club în 15.10.06 la regretatul Underworld din Bucureşti (interpretată mult mai bine de Nick).

Deci, în doi ani de zile, formaţia prolifică de la începutul anilor 2000 a compus doar şapte piese NOI (ceea ce ar însemna, în medie, una la trei luni).

  • DURATA ALBUMULUI

Avem impresia că de la instrumentul/amprentă a formaţiei, trompeta a ajuns un mijloc de lungit durata pieselor. Albumul fizic are peste 60 de minute. Dacă analizăm puţin solourile pe piese, părţile finale sunt lungite parcă fără un scop anume (No Return şi Little Sun sunt cele mai relevante exemple). Concluzia este că se simte lipsa unui producător muzical şi la Luna amară. Albumul de calitate putea fi ireproşabil genial în acest context.

Un alt termen de comparaţie ar fi Gri dorian, care ÎNCEPEA cu trompeta şi era îmbibată cu trompeta. Pe …Dreams Fall Asleep, prima intervenţie a instrumentului de suflat are loc după minutul trei.

  • COMERŢ vs. UNDERGROUND vs. AUTOCENZURA

Ca album underground, merită cinci semne. Dacă era album debut, era de cinci semne. Din păcate, ne-am creat în timp o anumită imagine despre Luna amară. Albumul de debut, Asfalt, rămâne pentru noi un album de referinţă pentru rockul românesc, şi din păcate, cel de al treilea album este mult prea diluat ca mesaj, iar evoluţia (firească) muzicală, câştigată din experienţă, nu poate compensa asta.

Pentru mine personal, acest album este încă o dovadă a schizofreniei mioritice în criza muzicală prin care trecem. Aş fi crezut că ar fi fost nevoie de o lobotomie frontală ca Mihnea să ajungă de la starea de spirit din Dizident la Little Sun, nu doar un cincinal de vise adormite.

Albumul are câte ceva pentru fiecare dintre noi, iar Luna ne învaţă o lecţie amară în 2009. They did let their Dreams Fall Asleep. In a nice way.

Comments
6 Responses to “Click. RECENZIE. Luna amară. Don’t Let Your Dreams Fall Asleep”
  1. MESAJ

    ····· „fuck the system, everyone!” „start a riot!”, „be someone” – such pathetic words ·····

    Oooh, da! Cata dreptate! Parca aici este sintetizata esenta schimbarilor care au generat „Don’t let…”.

    Evolutie = schimbare.

    „Se pare că Luna amară vrea să facă pace cu întreg sistemul de care a fost cenzurată atâţia ani amari; anii de rebeliune, supărare, frustrare, protest s-au încheiat.”

    Nu cred. Pur si simplu, protestul a luat o alta forma si a primit alt continut. In 2009 pare mai intelept sa te distantezi de „pornirile” care, pana la urma, nu pot avea nici macar o tinta concreta…

    Daca „ei” si-au rafinat metodele, „noi” de ce n-am face la fel?…

    CD Nr.3

    N-am fost interesat de Luna Amara. Pt. mine a fost o trupa alt-rock, nici prea linistita, nici prea protestatara… Nu m-a interesat.

    Cand am auzit „Chihlimbar” tot ce am stiut despre L.A. s-a anulat. Piesa are ceva „de dincolo”, ceva simplu, ceva pur… ceva revelator…

    Consecinte: am asteptat CD-ul, am asteptat concertul…

    + PLUS

    Luna Amara e un loc bun. Un loc unde e placut sa fii, un loc unde ajungi usor si de unde pleci greu…

    Va multumesc!

  2. alex spune:

    de ce e dorinta de a uita tot ce ei au facut pana acum???
    daca ar fi toti ca Zoli nu ar mai fi razboaie….

  3. Radu CINDREA spune:

    🙂 rideam mai devreme cu nevasta-mea: daca scriam eu recenzia (chestie care chiar mi-a trecut prin minte ieri-alaltaieri) – nu-mi iesea mai bine si in nici un caz cu mult mai diferita de asta 🙂

    Multumesc, cam asta ar fi ideea 🙂

  4. jah spune:

    nu vocea autorului spune „such pathetic words”, ci vocea unei intregi societati care te trimite sa „get a job” si sa „instigate the blinded mob to buy the world”. atunci cand vrei sa „start a riot” si sa „be someone”, societatea romaneasca face din aceste actiuni „dead ends”, fundaturi…eu asta am inteles din versurile lui Mihnea.

  5. Radu spune:

    Frumoase formulari , dar iti lipseste cercetarea. Albumul e facut si din piese mai vechi pt ca e o colectie de piese pt concertele acustice Luna Amara. „Somn” de exemplu a fost compusa in perioada Asfalt, dar din nu stiu ce motive au tinut-o pt Loc Lipsa. Astfel incat numi inchipui de ce ar trebui sa conteze ce piesa e compusa cand .
    Chestia cu dizolvarea mesajului rebel… stii orice adolescent ” neinteles” trece prin asa ceva si e genul asta de porniri lipsite de esenta , de hotarare adevarata pe care ei ( mihnea ) il acuza , nevoia asta de „lupta sistemul”. Toata lumea stie sa injure „sistemul” dar prea putini aceia care dupa ce trece avantul si testosteronul , sta putin sa isi puna capul la lucru pt a schimba ceva . Intelegi? daca tiai facut un blog ca sa iti dai impresia ca esti cineva sau ca ” opinia ta e importanta” atunci faci parte din sistem

    • Stiu Somn, desigur. multumesc pentru completarea capitolului ALBUM NOU!. Daca as scrie chiar TOTUL s-ar considera ca sunt un perfectionist. trebuie sa fie loc si de discutii.
      Eu consider ca acest blog sau websiteul Metalhead sau No. 3 sau Maxim Rock sau Muzicisifaze si imi cer scuze ca nu mai enumar desi mai sunt multe de mentionat aici, toate exista tocmai ca sa schimbe sistemul, si nu pentru ca ele, luate individual, ar face parte din sistem.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: