Zoom. PIESĂ cu PIESĂ. Viţa de vie. Fenomental (3)

Albumul FenomentalAceasta este Partea 3 din Rockumentarul despre un album de referinţă pentru Rockul autohton.

Astăzi reascultăm Faţa B.

ALBUMUL POVESTIT

piesă cu piesă cu Adrian Despot şi Sorin Dănescu

  • B1. Eu cu mine .
  • B2. Cad.
  • B3. Sapa.
  • B4. Ce contează.
  • B5. Nod în gât.

…..

….

B1. Eu cu mine.

De fiecare dată după ce terminam Eu cu mine în concert, dădeam cu megafonul de pământ şi îl spărgeam.

Adrian Despot. Dacă nu mă înşel, este prima piesă care am făcut-o pentru albumul Fenomental. Eu cu mine are accente industriale. Este cea mai apropiată piesă de albumul Rahova, de pe albumul Fenomental. Este singura piesă care păstrează atmosfera semi-industrială de pe albumul de debut. Eu cu mine gravitează în jurul ideii de … mă rog, nu vreau să o zic aşa, să sune fără lipsă de modestie … autosuficienţă … în sensul de … (CZB: încrederea în sine?) Da. În sensul că de multe ori singura persoană suficientă mie este propria-mi persoană. Până la urmă în aceeaşi măsură în care-mi sunt cel mai bun prieten îmi sunt şi cel mai mare duşman pentru că îmi fac lucruri rele în aceeaşi măsură în care-mi fac lucruri bune.

Iniţial, piesa este înregistrată în studio cu megafon, astfel că obişnuiam să o cânt Live cu megafon. Din păcate, nefiind o trupă foarte bogată, nefiind The Who, spre exemplu, să ne permitem să stricăm chitări la fiecare concert şi fără să vreau să fac din asta un show al formaţiei, de fiecare dată după ce terminam Eu cu mine în concert, dădeam cu megafonul de pământ şi îl spărgeam. După trei megafoane plătite, am zis : “Ok. Nu mai cântăm Eu cu mine”. Intram într-un trip …. nu ştiu, din lipsă de bani… nu mai cântăm piesa.

Sorin Dănescu. O piesă pe care-mi pare foarte rău că nu o mai cântăm. De atunci era o piesă avangardistă pentru vremurile respective, care s-ar potrivi mai mult în contextul actual. Din nou, este o piesă muzică-versuri 100% Despot.

B2. Cad.

Eu am pretenţia de la muzica noastră că este o muzică vie în continuă schimbare.

Adrian Despot. Există în varianta asta pe albumul Fenomental şi există într-o altă variantă pe albumul Doi. Cad este una dintre piesele care după o oarecare bucată de timp a bătut din nou la uşa formaţiei şi a zis că şi-ar dori să fie reîmprospătată. Face parte din piesele reorchestrate de noi. Eu am pretenţia de la muzica noastră că este o muzică vie în continuă schimbare. Din forma asta a pieselor, pe mine mă interesează esenţa pieselor, nu neapărat forma în care apar ele pe albume. Esenţa pieselor merge mai departe de album. Avem foarte multe piese reorchestrate. Nu zic că variantele reorchestrate sunt mai bune, dar dacă vrei, sunt ca şi actorii care citesc poezii. De ce să am nevoie de un actor să îmi citească poezii dacă pot să deschid singur cartea să îmi citesc? Actorul respectiv îţi dă o altă interpretare a poeziei. Acesta este farmecul artei. Asta facem noi cu piesele noastre. Fiecare reorchestrare este o altă uşă de interpretare a pieselor.

Sorin Dănescu. Din nou este o piesă despre alienare. Din nou agresivitate, din nou Adrian 100%.

B3. Sapa.

S-a povestit despre Sapa în Partea 2 a acestui Rockumentar.

CLICK AICI PENTRU Viţa de vie Fenomental Partea 2

B4. Ce contează.

…încearcă să exprime acea stare pe care Românii nu o să o aibă niciodată: de stat cu paiul în gură…

1997. DespotAdrian Despot. Este o piesă mai lentă. Dacă aş putea să îmi desenez stările şi fiecărui desen ar corespunde un gen muzical, pe mine m-ar descrie vreo cinci desene, sau cinci genuri muzicale … iar eu sunt înnebunit şi după genul de muzică american, country-pop, dacă vrei. Ce contează este una din piesele care încearcă să exprime acea stare pe care Românii nu o să o aibă niciodată: de stat cu paiul în gură, şi de … durut în pulă practic, până la urmă, ştii? Detaşarea, butonul acela de bypass pe care românii nu-l avem. (CZB: Laid back?) – Da. Exact.

Sorin Dănescu. Este primul exemplu dintr-o lungă serie de piese în care Adrian a făcut strofa, iar eu am făcut refrenul, sau vice-versa. Ce contează este una dintre primele piese unde s-a întâmplat treaba asta. Aşa cum mă gândisem la început, nu trebuia să apară tema aceea de pe strofă. Mesajul refrenului trebuia explicat puţin altfel.

B5. Cântec despre un băiat.

Este, dacă nu mă înşel, singura fabulă a formaţiei.

Adrian Despot. Este, dacă nu mă înşel, singura fabulă a formaţiei Viţa de vie. Este vorba despre un băiat şi ideea că trebuie să ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să se şi întâmple.

Sorin Dănescu. Este una dintre primele piese rapide, cu formulă compusă, pe care le-am făcut şi asta este structura de bază a piesei. Structura piesei este mai degrabă instrumentalo-tehnică decât de mesaj. Este cu siguranţă o piesă interesantă instrumental-tehnică, faptul că se înţelege că nu are un mesaj interesant se conformează cu atitudinea Viţa de vie din 1999.

B6. Nod în gât

Din toată nebunia asta cu Fenomental trebuia să existe o “spargere” la sfârşit, o ieşire din stare

Adrian Despot. Nu este compusă de mine, ci de Sorin. Este piesa care închide albumul în varianta de casetă, ea fiind lansată în 1999. În 2000, s-a adăugat parodia după formaţia N&D, Vino la mine. Considerăm că PROBABIL caseta s-a vândut foarte bine, casa de discuri a dorit să reediteze materialul şi sub forma de CD cu un an mai târziu. S-a adaugat parodia după Vino la mine şi un remix după Basul şi cu toba mare. Acum nu te aştepta că noi din vânzarea de casete ne-am făcut milionari. Noi nu am văzut nici un ban după vânzarea acestora. Mergeam să verificăm actele contabiliceşti, dar mereu cineva lipsea sau se găseau alte motive de amânare. Eu însă aşa mă gândesc, că dacă s-au gândit să reediteze un CD un an mai târziu, chiar le-a mers bine vânzând caseta aceasta.

DANESCU & CZBSorin Dănescu. Piesa Nod în gât a fost compusă mult înainte de a se compune celelalte piese de pe Fenomental, în special pentru a încheia urmâtorul album. Ideea albumului Fenomental, aşa cum se prefigura la vremea respectivă era că va fi un album sincer, în forţă şi dur. De ce ne-am dorit să fie aşa? Pentru că albumul de debut Rahova risca să ne catalogheze în mintea publicului undeva în zona formaţiilor “haioase”, a formaţiilor neserioase. Unii ne puteau cataloga ca o trupă de preluări, din cauză la Ozosep de pe primul album – şi exista Te voi răpi la noapte, ambele preluări. Exista Rahova, care deşi nu era nici piesă veselă, nici preluare, era o piesă în gen. Exista Secretara (intitulată Abdullah), din nou o piesă ce la prima vedere pare veselă. Nu am vrut să ne autoaplicăm o ştapilă. Doream al doilea album să fie mai ofensiv, în sensul sportiv, foarte atacant, foarte in your face. (CZB: incisiv) Da. Totodată a concis modul de concepţie a albumului Fenomental cu plecarea lui Adrian de la Şcoala Vedetelor şi prin urmare şi el însuşi trebuia să se distanţeze de imaginea ce o avea la Şcoala Vedetelor. Fenomental a fost pentru noi un fel de schimbare de imagine. La vremea aceea, piaţa nu era încă atât de dezvoltată încât să mergi până într-acolo şi să te gândeşti la imagine. Totul a fost în subconştient. Din toată nebunia asta cu Fenomental trebuia să existe o “spargere” la sfârşit, o ieşire din stare şi de aceea a fost compusă Nod în gât; o piesă scurtă, am înregistrat-o în studio, în Germania, toţi împreună, ceea ce nu este o practică uzuală. Exista şi un pian acolo; adică, cine ascultă mai cu atenţie o să vadă că eu cânt prost la pian (nu că eu aş cânta bine în general la pian), dar chiar pe înregistrarea aceea, cânt puţin PROST la pian. Am cântat o singură dată piesa la înregistrare; a fost genul de piesă de sfârşit în studio. Habar nu am de ce… Faith No More mai au piese de genul acesta. A fost un film celebru, de Martin Scorsese, Ultimul Vals, şi cumva există o similitudine între piesa Vals, din Ultimul Vals şi piesa Nod în gât. Este aceeaşi cadenţă de vals, o piesă lentă în 3 timpi. Asta este povestea piesei Nod în gât.

Cam asta este albumul Fenomental.

Adrian Despot. Albumul Fenomental mai poate fi descris dacă vrei…

Viţa de vie a plecat de pe nişte tărâmuri mişcătoare, nu ştia nimeni ce vroia să facă, adică, de ce cântăm? Cântăm ca să avem nişte ore libere pe zi, că asta ne place, ştii. Nu prea ştiam ce vrem să facem. Albumul Fenomental este albumul şi momentul în care, dacă vrei, colegii mi-au acordat mie hăţurile muzicale.

Multă lume spune că este cel mai bun album al nostru. Multă lume spune că este un album care o să rămână în istorie… cuvinte din astea mari. Eu de fiecare dată când îl ascult, trăiesc senzaţia că este ca şi cum mă uit într-un album de poze cu mine mai tânăr şi îmi dau seama că eram destul de copilăros. Adică, dacă aş putea să mă întorc în pozele acelea, aş rade mustaţa aia, de abia crescută, părul acela parcă era cam lung, tricourile sunt penibile, dar nah, sunt eu. Dacă nu exista Fenomental, nu ar fi existat Egon, nu ar fi existat Doi, şi aşa mai departe. Din punctul meu de vedere nu este un album MARE, şi o radiografie a formaţiei Viţa de vie din 1999. Succesul lui se datorează unei conjuncturi, nu că ar fi piese de o calitate deosebită.

Albumul Doi sau Egon, sau următorul album care o să-l scoatem, mi se par mult mai bune… de o mie de ori mai complexe, pline de emoţii şi profesionalism.

The VDV Van

VDV BUS

Adrian Despot. În 2000, aveam foarte mulţi fani care veneau după noi la concerte prin ţară. Adică veneau de la Bucureşti, veneau la Arad, la Timişoara, în toate colţurile ţării. La un moment dat, fanii s-au gândit să-şi cumpere ei un autobuz care să se cheme … VDV Bus. Au stat, s-au gândit, au analizat, că autobuzul acela trebuia parcat undeva, trebuia alimentat cu benzină, întreţinut de cineva. Acel autobuz ar fi trebuit să stea undeva în centrul ţării, la Braşov, spre exemplu, ca să se facă o rută, să adune oamenii din oraşele de pe traseu şi ar fi urmat ca acest bus să urmeze duba noastră la concerte. Până la urmă nu s-a mai împlinit visul, destul de nebunesc; nu se strânseseră bani decât pentru un model mai vechi care s-ar fi stricat foarte des. Visul lor nu s-a mai împlinit

VDV CAMP

Adrian Despot. Noi nu am organizat niciodată tabăra anuală. Tot fanii au organizat mereu treaba asta. Ei se întâlneau pe internet, pe yahoo messenger şi se cunoşteau după Nickname-uri. Au ajuns să se întâlnească la concerte (apropo de autobuz) şi unui fan i-a venit ideea, şi a propus celorlalţi că ar fi fain ca o dată pe an să se facă o tabără de trei zile în care să se întâlnească toţi ăştia de pe grupul VDV şi să se cunoască şi în persoană, nu să discute doar pe internet. Au făcut chestia asta; au organizat o primă ediţie, dacă nu mă înşel, la Zizin, lângă Braşov. …Eu sunt varză cu memoria… nu ţin minte toate datele astea. Ei ştiu cel mai bine şi ştiu că nu reţin toate detaliile niciodată şi nu o să se supere pe mine dacă nu ţin bine minte localitatea unde ne-am întâlnit prima oară. Noi, din păcate, nu ne permiteam să stăm toate cele trei zile. Noi veneam şi stăteam o zi şi o noapte (cum e vorba unui cântec) şi a doua zi plecam. Era foarte mişto …dar nu-ţi imagina că atunci când apărea formaţia se despicau cerurile şi ieşea soarele şi toată lumea cădea în cur. Nu. Eu întotdeauna am avut atitudinea asta, vis a vis de fani … nu mă consideram cu nimic mai presus de ei chiar dacă scena pe care cântam era mai înaltă cu un metru, doi sau trei. Înainte să cânt la Viţa de vie eram şi eu în faţa scenei în faţă la multe alte trupe româneşti. Mi-a plăcut muzica, am început să cânt şi am avut succes. Asta nu mă schimbă pe mine ca om cu nimic. Am tabieturi de dimineaţă ca oricare altul, miros a transpiraţie din când în când şi aşa mai departe.

spate coperta

CLICK AICI PENTRU Viţa de vie Fenomental Partea 1

CLICK AICI PENTRU Viţa de vie Fenomental Partea 2

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: