Zoom. INTERVIU. ab4. Noul album

Duminică 7 iunie 2009

ab4 a fost invitată în recital la Festivalul de Film TIFF de la Cluj.

Am povestit cu solistul vocal, Doru pe Terasa Muzeului de Artă a doua zi după concert despre tentativa de renunţare şi totodată noul început al formaţiei ab4.

Acest articol apare cu ocazia faptului că ASTĂZI, în timp ce citim aceste rânduri, formaţia ab4 a intrat în studio, la Roma, pentru înregistrarea noului album, Five Days.

AB4. the future's so bright, i gotta wear shades

CZB: Ce părere are familia ta de distanţa şi drumurile şi timpul petrecut departe de ea?

Doru: Copilul este încă prea mic să realizeze, dar azi dimineaţă şi inclusiv ieri când l-am sunat, mi-a zis, tati haide acasă la mine. Soţia este super-bucuroasă, mă susţine, ceea ce mă bucură şi pe mine. Sigur, nu i se pare fantastic că trebuie să plec, mai ales când plecăm la Roma pentru perioade foarte lungi de timp şi nu ne vedem cu lunile, dar realizează că muzica este pentru sufletul meu ceva ce nu o să dispară niciodată.

He's got two hnds in his pockets and four fingers crossedCZB: Dorian este cel mai nou în formaţie? De ce nu aţi optat pentru un italian?

Doru: Da. Noi suntem foarte mulţumiţi de el. Ne bucurăm că este cea mai frumoasă chimie pe care această formaţie a avut-o vreodată. Avem un numitor comun. Iniţial, şi până acum câteva luni de zile, toboşarul era italian. Pe vremea când am activat la început în Italia, la un moment dat, primul nostru toboşar a clacat şi a renunţat. Am avut momente foarte grele în Italia, au fost momente când nu aveam bani să ne luăm nici o cafea, dar am făcut sacrificiile acestea (scuză-mi clişeul) de amorul artei! Pur şi simplu, nu a mai rezistat şi s-a întors acasă. Practic, în acel moment componenţa era formată din 3 italieni şi un singur român (acela fiind chiar eu). Pentru o bună bucată de vreme am crezut că nu o să mai facem absolut nimic, pentru că distanţa Roma-Bucureşti este foarte mare. Este foarte nerentabil să te întâlneşti să repeţi şi să compui împreună. Foarte multă vreme am pus bani de la noi ca să facem posibilă activitatea artistică. Cu toate astea, ne-am întâlnit prima dată la finalul anului 2008, apoi din nou la începutul lunii ianuarie şi cred că aveam cumva toţi senzaţia că ne întâlnim să ne spunem adio, cu părerile de rău de rigoare, dar iubindu-ne în continuare ca oameni care au cântat atâta amar de vreme împreună. Însă probabil că o teamă de a face acest lucru ne-a împiedicat să spunem lucrurilor pe nume din prima zi. S-a întâmplat însă un lucru fantastic şi timp de cinci zile cât am stat la Roma, ne-am ocupat de repetiţii şi am compus foarte bine şi foarte mult. Asta ne-a motivat foarte mult şi ne-am zis, băi, nu se poate, hai să mai încercăm încă o dată! Semnul acesta pozitiv a însă a cerut şi o organizare foarte bună, pentru că ne-am dat seama că dacă ne apucăm din nou de treabă, va trebui să facem fiecare nişte eforturi deosebit de mari ca să merite treaba asta încă o dată. Totul trebuie făcut metodic, cu dată stabilită de venit în România (lucrurile urmând să se petreacă aici), care zile le petrecem în sală, câte mergem în studio, datele precise ale cântărilor, şamd. Acesta este momentul în care Luca, fostul toboşar, a zis că nu a mai poate să se înhame la căruţă. A zis că e prea mult pentru el. Nu era de acord să-şi dea demisia de la slujbă, să renunţe la situaţia şi prietenii de la Roma şi să facă ceva ce-i place, dar care până la urmă este incert, pentru că este o joacă. Pus şi simplu nu l-au ţinut brăcinarii. Astfel m-am întors acasă (la Bucureşti) cu Enrico şi Antonio. Antonio este deasemenea, unul dintre ultimele achiziţii ale formaţiei, venind în componenţă la finalul anului 2006. Ei au venit cu mine şi au făcut un lucru absolut minunat pentru că îţi spuneam mai devreme despre Luca … şi-au dat demisia amândoi, au venit cu banii strânşi la ciorap pentru vacanţă, înloc să se ducă la mare, la soare, şi plătesc chirie la un apartament din Bucureşti (din fericire, stâm uşă în uşă) şi mergem patru sau cinci zile la sală, repetăm non-stop, când se iveşte ocazia să cântăm, asta facem. L-am căutat pe Dorian şi suntem foarte, foarte bucuroşi, pentru că de la jumătatea lunii februarie 2009 activăm din nou. Acum ne pregătim, pe 19 iunie, să plecăm la Roma, unde vom înregistra noul material.

Nu plecăm la Roma pentru că ei sunt de la Roma. Plecăm cumva din motive financiare. Iniţial, scopul înregistrării viza să mergem să intrăm într-un studio din Londra. Nu am reuşit însă să găsim un studio care să se încadreze în bugetul nostru. Am primit în schimb o ofertă foarte bună, la un studio foarte bun de la Roma şi din fericire, sunetistul de la Londra, cu care luasem noi legătura cu ceva luni în urmă, a fost de acord să vină la Roma să înregistreze acest album cu noi. Suntem deci, tot pe mâini britanice, însă într-un studio care nu se află în Marea Britanie … which doesn’t matter. Plus că el a zis, Roma? Yeah, I wanna go there!

CZB: O să încercaţi să lucraţi cu el şi pentru atribuţiile unui producător?

Doru: Da. O să încercăm să-l folosim şi pe post de producător. El are experienţă. Îl cheamă Hugh Griffiths. El a mai lucrat cu Placebo, Suede, Shamen, Sparks, Robert Plant, Desiree, Bush, PJ Harvey

CZB: Aveţi deja un nume de lucru pentru album?

Doru: Da. Albumul se va numi Five Days pentru că au fost acele cinci zile care ne-au motivat pe noi să mergem mai departe cu ab4, Cinci Zile reprezintă perioada aceea când am mers acolo şi am compus foarte mult şi o foarte mare parte din ideile de atunci se regăsesc în material.

CZB: Ca gen muzical, consideri că s-a schimbat mult ab4 de când aţi plecat?

Doru: Mie îmi este greu să spun. Nu reuşesc să fiu obiectiv. Pentru mine, o schimbare clar că există, dar este ceva natural. Noi ca oameni am crescut, ne-am schimbat, avem o experienţă, am venit în contact cu multe situaţii şi multe persoane noi în decursul acestor ani. Am învăţat multe lucruri şi am fost la rândul nostru influenţaţi de multe evenimente şi de muzici pe care le-am ascultat, s-a schimbat şi lumea din jurul nostru.

CZB: Unde cânta Dorian înainte?

Doru: Dorian canta inainte la Blister Blue. Acolo l-am cunoscut si cand s-a ivit ocazia (a plecat de la Blister Blue) l-am cooptat în proiectul meu paralel MonoJacks.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: