Byte. PĂREREA MEA. Artiştii îşi fură singuri căciula

robberyAm povestit recent cu un artist care s-a retras recent dintr-o formaţie autohtonă de rock. EL încerca să îmi explice că SISTEMUL este de vină pentru insuccesul artiştilor de gen.

Sigur că sistemul este de vină, dar vină şi mai mare o au artiştii, care nu sunt dispuşi să facă compromisuri ca să salte la următorul nivel, şi să iasă din underground.

De vină sunt cei care nu sunt deschişi la inovaţie şi nu prezintă nimic original sau diferit faţă de concurenţă. Adevărul este că suntem un popor mimetic. Ce ne lipseşte pe scena rock autohtonă sunt adevăraţi lideri de opinie, frontmani cu lipici la public, frontmani cu o opinie originală şi talent de comunicare la nivel social şi teatral în concerte.

Majoritatea artiştilor se comportă ca şi copiii vecinului din apartamentul de vis-a-vis care se urcă pe scenă cu cămaşa pătată de ketchup de la hamburgerul mâncat la McDonald’s (la ora la care ar fi trebuit să urce deja pe scenă). Mai nou, unii înlocuiesc jocul scenic cu videoproiecţii întunecoase să nu se vadă că mai fumează o ţigară în timp ce se cântă la chitară, sau se aşează pe un scaun, sau dau drumul la drum machine în timp ce toboşarul mai trage un pui de somn. Exagerez un pic, dar înţelegeţi ideea.

De ce nu au public la concerte? De ce nu vând albume? Pentru că nu poţi păcăli publicul!

Artistul nu le poate face pe toate şi nu se poate gândi la toate. În momentul în care avem şi acea mână (măcar) de impresari sau manageri tineri, serioşi şi hotărâţi să facă treabă şi să vadă scena industriei per ansamblul ei (cu toate scenele muzicale paralele), şi se încearcă să se tragă sfori între scene, cu acordul artiştilor, atunci şi numai atunci vom vedea şi artiştii noştri dragi din rockul underground (care au fruntea din ce în ce mai lată şi burţile umflate de băut bere cu fanii lor de zece ani încoace) pe sticlă, cu turnee în săli de teatru, săli de sport şi afişele braduite cu logourile unor sponsori de firme multinaţionale, CEEA CE NU ÎNSEAMNĂ CĂ SUNT COMERCIALI, ci dimpotrivă, muzica lor de calitate, versurile bine gândite şi munca lor de ani de zile va putea fi descoperită de mase şi vom putea spera că se va dezvolta şi un curent sănătos muzical la noi. Dar, atâta timp cât artistul underground nu vrea să scoată capul din beci, nu va veni producătorul X sau Y să-l tragă de mânecă şi să-l poftească afară !

Scena rock nu a fost cultivată niciodată la noi. Anumite nume au fost dispuse să facă compromisuri. Ele au reuşit, şi monopolizează cercurile de relaţii din Bucureşti în timp ce restul mor de foame în underground. Cei din urmă jignesc şi înjură pe nedrept pe cei dintâi. De aceea, consider că fiecare cântă la cota pe care o merită.

Mereu când ceva nu merge bine sau publicul nu apare la ora stabilită a concertului, de vină nu este lipsa de imagine, schimbări frecvente de colaboratori şi stiluri, întârzierea artistului pe scenă, bilete exagerat de scumpe în localităţi mai mici, faptul că solistul se ţine de stativul de microfon ca să nu se clatine de nesomn şi băut prea mult înainte de concert, ci managerul, impresarul sau casa de discuri care nu ştiu să îl promoveze cum trebuie.

Scena noastră rock, care se zbate în underground, suferă de un ego superumflat şi lipsa de înţelegere pentru cei din jurul lor cu care trebuie să conlucreze ca să iasă din beciuri.

În primul rând e vorba de public, care uneori bisează piese degeaba, pentru că artistul s-a săturat să le cânte … În al doilea rând e vorba de echipa din culise, care munceşte de multe ori un an de zile pentru a convinge persoanele cheie implicate pe plan local pentru o primă cântare într-un oraş nou.

Artiştii sunt victimele sistemului în care trăiesc, prin faptul că se complac în situaţia în care se află şi se imită unii pe alţii, aflaţi la aceeaşi cotă, înloc să ridice privirea un pic mai sus, şi să încerce să înţeleagă ce are de făcut în continuare ca să iasă din dilema crizei în care se află.

Comments
5 Responses to “Byte. PĂREREA MEA. Artiştii îşi fură singuri căciula”
  1. jah spune:

    la ce idei promovati, ma mir ca nu sunteti inca impresarul lui Andreea Balan…
    compromis = prostitutie muzicala. odata intrat pe drumul lui, nu mai iesi. exemplul cel mai bun si mai recent: Chris Cornell.

  2. Unul din public spune:

    Eu consider ca multi din public au o cultura muzicala mult mai bine pusa la punct decat artistii. Si probabil acesti oameni din public se satura sa vada cum trupa x sau y copiaza pe Interpol, pe The Hives sau pe Nirvana si lista poate continua.
    Mi se pare normal ca publicul sa joace rolul de critic.
    Imi amintesc de o formatie, care spuneau ca ei sunt inspirati de indieul adevarat, de post-punk revival a celor de la Bloc Party. Si pe urma am intrebat, dar stii cum a aparut ideea asta de post punk sau de indie in Anglia ? Ai auzit de Joy Division sau de The Smiths?” Noua nu ne plac din astia, ca aia is vechi” Da si subit dupa o saptamana s-au declarat fani Stone Roses.
    In fine, mesajul meu pentru trupele indie din tara: Incercati sa nu mai fiti un Mando Diao wannabe band!
    Si celor care au dat acum nu de mult un interviu la MTV Romania, cu albumul lor „adolescent”: Incearca sa nu te mai crezi Pete Doherty pana cand nu ajungi si tu la nivelul lui.

  3. adi spune:

    eu unul nu inteleg prea bine la ce compromisuri te referi. as vrea un exemplu concret din experienta ta (fara nume), de genul trupa X ar fi trebuit sa faca compromisul de a……., insa ei au preferat sa ….
    sau un sfat de genul: in momentul asta, trupa x ar trebui sa faca compromisul de a ….. altfel vor ramane in underground pt totdeauna

  4. waspi spune:

    100% de acord cu redactorul articolului despre muzicienii de la noi. O mare pb insa: un spectacol are doi participanti – artistul si publicul, care la noi este 0 barat. Urcati-va oricare pe scena si dati totul din voi in fata unora care nu ofera niciun feedback. Ca dovada, situatia este identica la numele mari din afara, venite la noi. De la Metallica la Marilyn Manson, arhivarii si estetii autohtoni o ardeau la analize si comparatii. Cat de jenanti. Astora ce sa le dai? 🙂 Serios, niste tristi. Acum 10 ani ne plangeam ca nu avem unde sa merem sa ascultam muzica autohtona sau ca nu vine nimeni la noi. Azi, AVEM, si ne facem de ras.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: