Byte. PĂREREA MEA. Abuzuri la Locul de muncă

I am a product of my Society. Twist in my Sobriety.Una din casetele aflate în cutie este Lună plină (Iris, 1996). Mâine apare această recenzie, legată de faptul că se împlinesc 40 de ani de când primul om a păşit pe lună.

Nu mi-a plăcut albumul la vremea respectivă. Am căutat caseta şi mi-am dat seama de ce

nu mai am nici caseta, nici coperta de scanat

şi mi-am propus să vă scriu povestea de mai jos.

Deşi o să evit pe cât posibil, o să existe recenzii scrise de mine între 1996 şi 1999 la care nu numai că nu voi avea coperta de scanat, dar nici nu voi găsi coperta pe net, pentru că dragele noastre case majore obişnuiesc să nu reediteze albumele după ce se epuizează tirajele, dacă nu consideră că merită efortul.

  • Astfel se pierde o parte din cultura noastră muzicală.
  • Astfel nu se înrădăcinează la noi tradiţia de a colecţiona albume.
  • Astfel, consumatorul de rând nu îşi va crea obiceiul de a căuta un album în magazine dacă descoperă că ceva îi place, de fapt, la 2-3 ani după ce se lansează.
  • Astfel se va perpetua pirateria şi obiceiul de a căuta muzica pentru descărcare gratis din internet.
  • Astfel sper că aceste mici comentarii (Byte-uri) ar putea pune anumite persoane pe gânduri şi sper că ceva totuşi se va schimba cât de curând posibil în industria noastră mioritică, într-un fel sau altul.

Byte. 1999. Decembrie 21. TV Satelit. Demisia mea de acolo.

Coperta unei reviste TV Satelit din 1999Primisem salariul dinainte de Crăciun şi m-am hotărât să-mi dau demisia.

Lucreasem la primul ghid TV din România aproape cinci ani de zile.

Apăruseră în ultimii doi ani de zile reviste concurente cu sedii la Bucureşti, reviste precum TV Mania şi PRO TV Magazin.

De doi ani de zile eram în discuţii de înfiinţare şi lansare a unei reviste muzicale pe plan naţional. Toamna respectivă am primit unda verde să facem interviuri cu candidaţi pentru angajări pentru o astfel de revistă.

În cei câţiva ani la revista TV Satelit, fusesem acreditat la o grămadă de festivaluri rock din ţară (multe din ele astăzi nu mai există), am fost la mai multe Festivaluri la Mamaia, câteva ediţii Cerbul de aur ce s-au organizat în acei ani, am fost la o grămadă de conferinţe de presă cu artişti români care debutau la vremea respectivă (formaţii precum 3Sud Est sau Viţa de vie), multe conferinţe cu primii artişti internaţionali care susţineau recitaluri la noi (în afară de cei invitaţi la Cerbul din Braşov, toate aceste recitaluri se organizau la Bucureşti). Fusesem şi în afara ţării pentru TV Satelit, la MTV Europe Awards la Londra în 1996, am povestit faţă în faţă cu Ice-T, Rammstein, REM, şamd la Budapesta, Metallica în Germania, Cardigans şi aproape toţi VJ-ii de la MTV la Londra.

Totuşi, în toamna 1999, se închiseseră deja o grămadă de fabrici şi o grămadă de mine. În tranziţia înceată dintre sistemul socialist centralizat şi privatizare, numărul de şomeri a crescut simţitor în acel an iar puterea de cumpărare a românului, la modul general, era foarte limitată.

Pentru aceste motive, cu concurenţa sporită şi vânzările în scădere, ultima mea deplasare în străinătate pentru TV Satelit a fost la primul concert REM din Europa de est, la Budpesta, în vara anului 1999.

Tot în toamna 1999, s-a angajat un colaborator pentru TV Satelit la Bucureşti (chiar artistul Andrei Vulpescu, de la Da Hood Justice, care era vărul nu ştiu cărui angajat de la echipa de la filiala TV Satelit din Bucureşti), fără să fiu anunţat şi eu în prealabil, măcar din respect pentru experienţa, dedicaţia, fidelitatea, încrederea şi vechimea de care dădusem dovadă. Acest colaborator avea să îmi trimită casetele şi CD-uri primite de la casele de discuri pentru recenzii. Acest colaborator avea să meargă personal la evenimentele mai importante muzicale din Bucureşti, şi în funcţie de situaţie, să scrie materiale, cronici, păreri legate de ele. Pentru acest motiv, deplasările mele la Bucureşti (ce le făceam constant o dată pe lună) s-au încheiat, deşi eu aveam experienţa de 5 ani de zile, iar Andrei Vulpescu (care lucrează acum la un cotidian din Bucureşti) de abia atunci îşi începea cariera în jurnalistică.

Eram foarte frustrat de toată situaţia şi nu aveam ce comenta. Unul dintre avantajele slujbei erau călătoriile prin ţară şi în străinătate (îmi place mult să călătoresc).

Apoi, a început stress-ul la TV Satelit, programul obligatoriu la birou (chiar dacă lucram din timp la materiale), exploziile colerice ale şefului, datul afară a unor colegi cu vechime.

…şi revista de muzică nu s-a mai făcut.

În această conjunctură, salariul rămânând deasemenea nemodificat (de ani de zile fiind corelat strict cu deprecierea constantă în timp a Leului) am premeditat demisia mea în seara zilei în care primeam salariul dinainte de Crăciun. Fără preaviz. Aşa mă hotărâsem. Nu aveam chef să mai stau 2 săptămâni la firmă şi să risc să fiu luat în şuturi doar pentru distracţia şefului. Zis şi făcut, am primit plicul, am numărat banii … primisem prima de sărbători (!), mi-am făcut bagajul şi am anunţat că de mâine nu mai vin la TV Satelit.

Şeful mi-a explicat cum stă treaba cu cele 15 zile de preaviz.

Eu am explicat cum stă treaba pentru care sunt eu direct responsabil (lucrasem dinainte la materiale şi făcusem tot ce trebuia să fie făcut pentru TV Satelit în următoarea perioadă de 2 săptămâni). Normal că nu i-a convenit. M-a ameninţat că va trebui să predau toate casetele primite pentru recenzii pe durata angajării la revistă, altfel, nu îmi va preda Cartea de muncă.

Au trecut şase luni. Lucram deja la al doilea loc de muncă de când plecasem de la TV Satelit. Aveam nevoie de cartea de muncă. Mă interesasem, şi deşi acţiunea lui era ABUZIVĂ şi ILEGALĂ, într-adevăr toate materialele primite sub contract cu revista aparţineau practic instituţiei la care lucrasem, chiar dacă am început să primim albumele artiştilor la redacţie prin insistenţele şi la iniţiativa mea … şi primeam din ce în ce mai multe materiale pe măsură ce se obişnuia lumea cu stilul meu critic şi ironic care-l regăsiţi şi în acest blog, indiferent că este vorba de o recenzie cu una sau şase semne.

În concluzie, am luat o cutie mare de carton şi ştiind că dacă aşezi lucruri într-un mod ordonat, încap mai multe, am aranjat casetele una câte una în cutie în mod eratic, lăsând cât se putea de multe spaţii între ele, ca să nu fiu nevoit să renunţ chiar la TOT ce strânsesem în arhiva şi colecţia mea personală, de care mă folosesc şi în perioada asta la Blogul muzical. Pe fundul cutiei am pus chiar carcase goale de casete, casete demagnetizate vechi care nu le aruncasem cu altă ocazie, casete demo ce le înregistrasem pentru a promova o anumită artistă la vremea respectivă, casete care am preferat să le înfund în cutia asta blestemată prin care recuperam Cartea mea de muncă de la TV Satelit.

Straturile de deasupra erau mai ordonate, ca să nu îşi dea seama din prima domnul patron de farsa mea, în cazul în care deschidea cutia de faţă cu mine. Casetele aranjate ordonat deasupra erau de genul Cristina Aguillera, Ricky Martin, muzica sezonieră de consum a momentului, în principiu, artişti străini (şeful era la fel de fiţos ca restul societăţii de consum în care trăim şi aprecia mai mult numele cu rezonanţă străine), şi a trebuit să renunţ şi la câteva titluri pe care în mod normal nu le-aş fi predat, dar asta a fost probabil una din lecţiile vieţii pe care nu am putut-o evita.

Una din casetele aflate în cutie este Lună plină (Iris, Zone Records, 1996).

Recenzia. Mâine, 20 iulie 2009.

Doi ani mai târziu, revista TV Satelit a fost cumpărată de Grupul de presă Ringier, care deţinea TV Mania.

Când vrei să desfiinţezi concurenţa, o cumperi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: