Byte. PĂREREA MEA. Tep Zepi. Formaţia fantomă din 2009/1.

Hocus Pocus. Tep Zepi. Formaţia care a fost. A debutat. A dispărut.Făcând abstracţie de nume, Tep Zepi este una dintre cele mai ciudate formaţii româneşti, în sensul că are o pagină MySpace, a cântat la o grămadă de Festivaluri mari în anul în care a debutat pe scenă (ca să vezi avantajul de a fi DIN Bucureşti) … iar doi ani mai târziu, după ce a lansat albumul de debut (la ea acasă, în Bucureşti), a intrat într-un con de umbră. Deja DOI membri din formaţie au mai multe concerte cu alte formaţii.

Ceilalţi doi … stau acasă şi le ţin pumnii ?!

Încercând să aflu mai multe despre ei, şi în dorinţa de a promova proiectul din Marele Sat din sud, am descoperit la această formaţie, manageriată de Andrei Zodie, o doză imensă de laşitate, nesiguranţă, neprofesionalism şi lipsă de principii elementare de marketing.

Un mare aviz amatorilor: citiţi, învăţaţi şi daţi mai departe: A NU SE PROCEDA AŞA!

Pe parcursul a două săptămâni am corespondat cu managerul formaţiei, Andrei Zodie, şi am fost foarte aproape de a crede că formaţia este serioasă şi vrea sa fie promovată. Am fost reticent în a le trimite o listă de întrebări pentru faptul că de pe una din adresele de email de pe care am corespondat cu Andrei Zodie, am mai primit şi comentarii de la Mihnea Blidariu (de la Luna amară) pe acest Blog (? al cui este adresa, sau dl. Zodie scrie ce i se dictează, şi de aceea anumite texte mi s-au părut a fi vorbele rostite de Blidariu). Amânarea a fost o tatonare din partea mea să îmi dau seama de nivelul de seriozitate a formaţiei Tep Zepi privind comunicarea.

Am trimis cinci liste de întrebări, interesul meu fiind să promovez formaţia asta necunoscută, dar foarte talentată (!) din Bucureşti, printr-o serie de 5 articole, primul despre albumul de debut, următoarele patru despre fiecare membru în parte. Eu consider că le ofeream o chestie grozavă!

Byte. Să nu uităm că Nelu Brânduşan pretinde două milioane de lei pentru o pagină de prezentare a unei formaţii sau un interviu de promovare pe o pagină întreagă a revistei Maxim Rock.

Dacă ar fi să merg la casa de schimb de publicaţii, în banii lui Nelu Brânduşan, această promovare pentru Tep Zepi ar fi însemnat cel puţin 10 milioane de lei în publicitate!

Ca termen de comparaţie, revista lui are un tiraj de două sau de trei mii de exemplare lunare; la CZB avem, de două luni încoace, peste 10.000 de vizitatori pe lună, şi cifra este în creştere.

Răspunsul primit de la Tep Zepi a fost de silenzio stampa … ceea ce m-a surprins într-un fel, deşi ştiam că este formaţia paradox.


În viaţă, lipsa unui răspuns este echivalentă cu aprobarea tacită.


Adevăruri amare.

  1. Plecarea solistului Bogdan Rusu. Artistul din Bistriţa avea familie. Şi-a pierdut răbdarea cu trupa. Colaborarea lui Mihnea Ferezan cu Luna amară a fost picătura pentru el. Se săturase de monotonia să tot meargă să cânte prin cluburi, şi era revoltat, fiind citat de apropiaţi ca folosind deja prea des aceeaşi expresie: Tep Zepi a devenit un satelit pe lângă Luna amară. Asta ţine de mimetismul scenei, din păcate, şi lipsa de iniţiativă a artiştilor, care nu au îndrumare şi nu ştiu ce au de făcut ca să iasă din anonimat, chiar în condiţiile date de industria actuală. Unii de la Tep Zepi au considerat că deschiderile la Luna amară ar fi şansa lor şi asta aproape i-a destrămat, fiindu-le furat chitaristul, iar acum, cu noua solistă, şi-au pierdut şi identitatea ce o aveau înainte de Son of a Dollar and a Song. (Byte. Un exemplu viu de artist underground care a reuşit recent să iasă în evidenţă, prin contractul la majorul Roton este Florin Chilian.)
  2. Satelitul Luna amară. Dacă vă uitaţi (azi, 14 iulie  … da, lucrez din timp la articole) pe MySpace-ul de la Tep Zepi, veţi găsi 17 afişe de evenimente. Primul afiş este şi ultimul eveniment independent de Luna amară (turneul Retrofetish, din februarie – martie 2007). 4 din cele 16 afişe (25% din concertele lor) au Luna amară tipărit pe ele sub formă sau alta.
  3. Sound-ul furat de la Luna amară. Epoca lui Petru Gavrilă pe Asfalt (2004). Exista anumite pasaje împrumutate 1 la 1 de la chitaristul Petru Gavrilă, de pe vremea când era la Luna amară. Ritmul chitarei pe Mamut seamănă prea mult cu Oraş; Impuls Mental copiază pe o anumită durată consistentă a piesei 1:1 piesa Asfalt.
  4. Noua solistă, Petra Acker. Cântă cu Tep Zepi şi The Others; trebuie să facă naveta între Braşov şi Bucureşti ca să repete când cu unii, când cu alţii.
  5. Albumul de debut este un demo tras pe PC acasă. Un CD multiplicat în condiţii profesionale, la o fabrică de CDuri, se scoate într-un tiraj minim de 500 de exemplare. Ei au scos oficial 200, ceea ce înseamnă că sunt trase acasă. Artiştii, sfătuiţi de Andrei Zodie, nu au înregistrat albumul la UCMR (ca dovadă, lipsa unui timbru). În cazul unui control, ei pot fi amendaţi, chiar dacă este vorba de materialul lor, şi chiar dacă banii le revin direct artiştilor. Aceasta nu este procedura legală de a lansa şi vinde un album. De aceea există casele de discuri, de aceea mulţi artişti îşi înfiinţează srl-uri, tocmai, ca să îşi poată edita şi multiplica şi comercializa materialele discografice pe cont propriu, într-un cadru legal. Artiştii de la Tep Zepi, în frunte cu managerul lor, nu au citit legislaţia Drepturilor de autor, altfel, ar fi procedat în consecinţă.

Punând întrebări legate de aceste probleme, artiştii s-au simţit ofensaţi şi atacaţi.


Prea mulţi artişti debutanţi nu au parte de interviuri cu presa de specialitate, pentru că acest tip de presă practic nu există la noi. La noi există presă de scandal, iar când noi, de la CZB, punem întrebări legate de plecarea unui artist de la o tabără la alta, asta se poate interpreta greşit, ca fiind subiect de senzaţie şi scandal, când de fapt, CZB caută să explice situaţiile, judecata artiştilor, şi să informeze cititorii corect asupra unor probleme legate de schimbările mult prea dese de componenţă din ultima vreme în scena noastră firavă din underground.

Unii artişti nu fac muzică pentru artă, ci din orgoliu. Ei ştiu să fie vedete odată urcaţi pe scenă. Coborâţi de pe scenă, vor să se întoarcă la viaţa lor personală şi să nu mai fie vedete. Deci, aici este vorba de artă cu jumătăţi de măsură. Mulţi artişti din underground-ul românesc nu a învăţat încă prima lecţie a unui artist în devenire: odată urcat pe scenă, (că îţi place sau nu) devii persoană publică, indiferent că te afli pe scenă, la bar, în culise, sau acasă.

La finalul acestui articol (partea 2 va fi publicată peste două zile) am expus mai multe exemple concrete de întrebări puse de către CZB unor artişti mult mai de succes decât Tep Zepi (care practic, în momentul de faţă, având mai puţin de o cântare pe lună, a intrat într-un con de umbră, cu albumul de debut salvat pe harddiscul lui Victor, probabil.

Unul din scopurile CZB este să se atragă atenţia la greşeli de tactică sau diplomaţie la formaţiile tinere, pentru ca scena autohtonă să evolueze, să depăşească aceste momente penibile de ezitare, şi să putem ieşi în lume cu muzica compusă la noi.

Faptul că U2 nu discută decât contracost cu anumite reviste de specialitate cu tirajele cele mai importante din lume este o dovadă de NORMALITATE. Faptul că o trupă care îşi povesteşte toate problemele de culise la o bere cu prietenii după un concert de club, dar fiind abordată la modul serios de presa de specialitate, foloseşte o expresie învăţată de la alt geniu carpatic, Victor Piţurcă, este o dovadă de ANORMALITATE.

Byte. Când naţionala a început să piardă la modul penibil cu formaţii mai slab cotate în lupta pentru calificarea la Mondialul 2010 din Africa de sud, reporterii mergeau la antrenor după meci şi îl întrebau cea mai simplă, directă şi tipică întrebare legat de domeniul fotbalului: de ce crede că s-a pierdut meciul. Victor Piţurcă, român fiind şi crescut în sudul turcizat, cu orgoliu supraumflat şi lipsit de experienţă şi profesionalism, a refuzat să răspundă la întrebarea asta şi a intrat în silenzio stampa (adică, tăcere). Asta este o dovadă de lipsă de responsabilitate. Nu poţi câştiga tot timpul; un om profesionist, constant în atenţia publicului prin meseria ce şi-a ales-o, trebuia să aibe deja 3-4 variante de răspuns la această întrebare.

Comments
3 Responses to “Byte. PĂREREA MEA. Tep Zepi. Formaţia fantomă din 2009/1.”
  1. adi spune:

    bun articol, astept continuarea. atentie insa, acei zece mii de vizitatori pe luna nu sunt unici! unici sunt probabil cateva sute, care intra insa aproape zilnic (si cazul meu). cei 2-3000 de cititori ai revistei lui Brandusan sunt unici! nu compara merele cu perele, internetul nu se cuantifica precum presa scrisa

  2. blandu' spune:

    Lasa-ma mai cu maximu rocu ala…cine zebedeu citeste sau cumpara revista aia??? Nu dati banii la evreu, mai bine luati o lada de bere!!! …hahaha… auzi tu acolo „Maximum Rock” mai frate…ai ia ia ia iai!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: