Zoom. DECESE. Iuliu Merca. Retrospectiva 2

profil merca

Săptămâna aceasta comemorăm 10 ani de la decesul lui

Iuliu Merca (26 ian. 1948 – 27 iul. 1999)


Ben la Mormântul lui Iuliu Merca (21 iulie 2009)

Semnal M

Ben. Tehnicianul

1984 – prezent


CZB: Care era echipa de bază?

Ben: Ghiulă, Boldijar, Schatzi, şoferul, impresarul şi eu, pe post de tehnic. Era o atmosferă din aia, că dacă stăteai în autocar şi îţi era frig, te încălzeam noi cu glume, cu poante, venea uneori şi Călin Nemeş cu noi, Mihai Lazăr. Era o gaşcă foarte faină. Apoi, mai venea Iuliu Merca (şi imitând artistul zice): Iarăşi trebuie să ne scoatem; facem planul la Casa Municipală de Cultură vreo 20 de zile, apoi mergem pe Valea Jiului încă vreo 15 zile, mai stăm apoi 2-3 zile acasă, după care vorbim cu cei de la Casele de Cultură la Orăştie şi prin ţară … şi aşa îşi făceau planurile, comparativ cum e acuma…

După Revoluţie au apărut proiectele făcute de cei cu bani. Eu aş zice, ia chitara şi cântă Live, cântă cât ştii şi în funcţie de asta eşti plătit. Acum showbizul a ajuns o afacere de îmbogăţire pentru oamenii din umbră, care investesc şi-i bagă pe copiii ăştia în faţă. Copiii ăştia care se dau drept mari vedete … dar noi pe atunci mergeam la repetiţii şi ieşeam de la sală pe la orele 11, 12, încărcam sculele, şi aveam două spectacole pe zi, de la 17 şi de la 20. Mai aveai şi pendelul (naveta de cântări legate) aici la 17 şi la Gherla sau la Dej de la 20. Până montam sculele, până se făceau probele, Iuliu se ocupa de aprovizionarea cu mâncare. Când aveam noroc, puneam borcanul la hotel în chiuvetă şi dădeam drumul la apa caldă să încălzim borcanele, să putem mânca.

CZB: Povestiţi-mi despre compilaţia de piese semnate Iuliu Merca, care o să apară în Ediţia de Colecţie de la Jurnalul Naţional?

Ben: Vreau să facem asta în primul rând, pentru faptul că foarte puţini îşi mai aduc aminte de vocea lui Iuliu. E păcat să dispară. Fane Nagy are acasă la el un DAT unde toate căile din concert sunt prelucrate. De câţiva ani de zile îl rog pe Fane Nagy să ne dea acel material să ne putem folosi de el pentru că este făcut profesional. Cum în ultima perioadă a fost bolnav, s-a tot amânat editarea materialului pentru CD-ul de colecţie.

Asta ne dorim, să rămână muzica, pentru că sunt foarte multe piese compuse de el care nu s-au cântat de vreo 30 de ani. Schatzi a remarcat săptămâna trecută când am fost la el că piesele au o grămadă de variante la ele, pentru că Semnal M înseamnă altceva pentru mai multe persoane care au cunoscut diferite formule de trupă de-a lungul anilor. Semnal M, la fel precum Compactul, a fost o academie de muzicanţi. Istvan/Ştefan Boldijar, Iuliu Merca şi cu Francisc Salamon au fost garnitura de bază. Dintre restul instrumentiştilor îmi amintesc de Liviu Hrişcu, Ioan „Ică” Moca, Cristi Pârvu, Iuliu Ţoca, Tavi Popovici, George Ciolac, Ştefan Florin, Dumitru „Teaca” Căpuşean

Avea Iuliu Merca o vorbă pentru Ştefan Boldijar, îi repeta mereu: „Bă, în faţă sunt doar eu şi tu şi în spate pot fi toţi tractorişti, şi tot Semnal sună.” Acesta era stilul de a îl încuraja pe Boldijar să dea tot ce putea din el la concerte.

Iuliu avea un har de a cânta cu chitara … pe orice chitară punea mâna, suna bine. El nu avea nevoie de efecte şi defecte. Îţi dai seama, de la viteziştii de genul Joe Satriani, se fură meseria. Te duci şi urmăreşti stilul de a cânta cu măna … şi aşa am încercat să fur şi eu meseria de la Iuliu, dar nu puteai, că nu vedeai bine cum prinde acordurile. Avea un stil propriu de a cânta la chitară că nu se vedea bine dacă a atins nota cutare sau nu (schiţează, apucând antebraţul drept cu mâna stângă şi făcând acorduri cu degetele). Acesta a fost norocul lui cu meseria furată de el în armată şi harul ce îl avea.

CZB: Cum l-ai cunoscut personal pe Iuliu Merca?

Ben: Asta se întâmpla în 1979, iar eu în 1978-79 lucram la mină în zona minieră Baia Borşa din Maramureş. M-am dus ca să fac bani şi să-mi cumpăr scule. De Revelionul 78-79, Semnal (că nu era încă Semnal M) cânta la Complexul Turistic din Borşa şi m-am dus acolo înainte de Revelion. Nu vroiam să particip la Rev. Acolo i-am cunoscut pe Tavi Popovici, Liviu Hrişcu, Constantin Sălăjean, Gezo Pop, zis Guzu, care iară a fost un fenomen al Clujului, un chitarist care şi semăna la fizionomie cu Eric Clapton. A fost unul dintre chitariştii celebri ai Clujului; a murit săracu’ în 1995. Guzu era tehnic, dar fiind şi bun chitarist, l-au chemat pe scenă la acest spectacol.

Au revenit în martie Iuliu „Ghiulă” Merca (chitară solo, solist),  Istvan „Ştefan” Boldijar (chitară bass, solist), Ion „Ica” Micu la tobe, Gheorghe „Ghiţă” Ciolac, Paul Masgras, care săracu’ a murit acum aproape doi ani în America. El era un conservatorist care putea cânta la orice instrument vroiai. În deschidere au fost Compact şi Maria Nagy. Cât au cântat cei din deschidere, i-am luat pe toţi şi am băut două sticle de Cotnari sus pe deal. Am stat şi am băut bine, după care Iuliu Merca îmi zice, băi, când vii în Cluj să faci bine şi să mă cauţi. M-am împrietenit bine pe atunci cu fostul solist, care era ConstantinCosti” Sălăjean. Mai era Tavi Popovici (chitară armonie, solist).

ConstantinCosti” Sălăjean a plecat cu Tavi Popovici în Germania şi atunci mă împrietenisem şi cu Istvan, Ciolac şi cu Ghiulă. Ghiulă era un liant între membri trupei. Ştia la fiecare datele, ştia la fiecare năravurile. Întotdeauna se întâlneau ba la un remi, ba la un vin, ba la o slănină, ba la o vodcă, ba la o zeamă de urzici la el în grădină. Important era să se întâlnească şi se porneau la bancuri, ferească Dumnezeu. Ştia să ţină pe toţi uniţi, anula toate bârfele. Dacă începea unul: „bă, uite ce a zis ăla…” îi tăia craca: „băi, lasă, noi am venit aici să bem sau să ce? Astea sunt chestii de babe!” Făcuse şi greşeli, desigur, pentru că pretenţiile le crescuse la unii.

CZB: Cum mergea treaba cu balurile? 

Ben: Iuliu Merca ştia cum funcţionează treaba la balurile astea micuţe. Deja după ora 23.00 venea lumea în bar unde cânta Semnalul de la 8 seara la 6 dimineaţa, cu o pauză de masă la 12 noaptea. Acolo se făcea rodajul şi adevărata rutină. Acolo avea loc repetiţia adevărată cu public. Mai era câte o sincopă, mai era ceva care nu mergea la o piesă, iar astea se cizelau la aceste baluri.

CZB: Cum ai ajuns tehnicianul formaţiei la Semnal?

Ben: În 1984 pe toţi îi cunoşteam. Atunci era unul, Dinu … nu mai ştiu cum, din Oradea şi din Cluj era altul, Dan Chichiriţă, şi a avut o discuţie contradictorie cu un impresar care pentru mine era unul dintre cei mai buni impresari, Traian Cornea, de aici din Cluj, de la casa Municipală de Cultură. Acum este antreprenor în construcţie pe Strada Bună Ziua. El era impresarul acela adevărat, care impresaria în stil de armată, zicea la ora cutare se pleacă, iar cine întârzia trebuia să dea o sticlă de vodcă. Era impresarul acela care-şi cunoştea bine meseria … Concertul despre care zic acuma a fost la Sala Sporturilor … şi s-a întârziat cu programul, pentru că echipa de handbal încă făcea antrenament în sală … dar în contract scria că de la orele 15.00 se poate intra în sală ca să se monteze sculele … dar era deja ora 4 fără un sfert. Ce facem? S-a dus şi a discutat cu antrenorul, care a zis că nu era nici o problemă doar că nu a venit nimeni la el să zică să elibereze sala, şi atunci impresarul i-a zis la Iuliu Merca să caute alt tehnic. Iuliu Merca i-a zis că aduce pe cineva care nu se dă la o parte să care boxele … ştiind că eu lucrasem în mină. …Erau boxe din alea mari, de 12 ţoli, cât un bivol, la care trebuiau să ridice doi bărbaţi ca să fie cărate. Iuliu, Schatzi şi cu Istvan au venit la mine să mă întrebe dacă nu vin cu ei.

Asta se întâmpla în 6 august, că în 4 am avut o întâlnire tovărăşească, în 5 am avut o nuntă la Băile Cojocna. De la nunta de noapte am mers la un Bal de Ziua Minerului în Zimbor, spre Zalău. Când am terminat treaba în seara respectivă, Iuliu a venit la mine şi mi-a zis: „bă, ar fi bine să vii în continuare cu noi”.

CZB: Iuliu Merca era născut în aceeaţi zi cu preşedintele comunist Niculae Ceauşescu?

Ben: Dacă era ziua lui, i se spărgeau geanurile la casă. El punea tot sistemul de sonorizare pe balcon, şi muzica se auzea tare. Noi cântam La Mulţi Ani cu chitările şi cu tobele, şi au trecut nişte copii de pe stradă şi au aruncat cu pietre în geamuri crezând că sărbătorim Ziua lui Niculae Ceauşescu, care era născut în aceeaşi dată… A ieşit Iuliu Merca şi a ţipat una bună după ei: „să vă ia … e ziua mea, măi! Ăştia nu ştiu că-s născut în 26 ianuarie? Nu toţi îs născuţi vara.

CZB: Cum aţi aflat de deces? Eraţi cu ei la mare?

Ben: Nu mai eram cu formaţia. În 1997 am avut un necaz cu mama mea şi trebuia operată la Bucureşti, unde am şi rămas după aceea. În perioada în care s-a întâmplat, ca niciodată, nu m-am uitat la televizor. Eram cu mama. A venit un vecin şi ne-a zis: măi vecine, a murit unul din Cluj … era cântăreţ … am aprins televizorul, m-am uitat la ştiri, şi am văzut că povesteau despre Iuliu Merca. Am sunat la nevasta lui, pe Doamna Paula. Mi-a confirmat că totul este adevărat, că Iuliu Merca este în Costineşti şi că a doua zi îl aduce la Cluj. M-am dus la Cluj, la familia lui, să o ajut.

Trebuia să meargă cineva cu actele la mare ca să se elibereze certificatul de deces de la organele de ordine din comuna Tuzla, de care aparţine Costineştiul. M-am dus cu Iulia la mare. Nu am plâns. Am înercat să fiu tare, cu toate că pentru mine a fost ca un frate mai mare.

În tabără, studenţii au cusut patru cearceafuri şi le-au întins ca un banner mare, pe care au scris: Plângeţi, a murit Iuliu Merca. Atunci am crezut că pic jos.

Mormântul lui Iuliu Merca (1948 - 1999)

URMĂTORUL INTERVIU despre IULIU MERCA APARE DUMINICĂ 26 iulie

Comments
3 Responses to “Zoom. DECESE. Iuliu Merca. Retrospectiva 2”
  1. Szilasi Lajos spune:

    1966 era anul cind prima formatie de „trei chitare” „INDEX 66” a aparut pe scena gradinii de vara din parcul Clujului. Ady Petran la chitara solo, Dan Cosma (Capra) chitara ritm, subsemnatul. Szilasi Lajos, „Sisi” la chitara bas, Pali Gyarmati la pian si pustiul de 15 ani, Tibi Turgyan la tobe. Era ceva nou, neauzit-nevazut in Cluj. In fiecare seara, tineretul a inundat gradina de vara, si malul lacului, sa ne asculte. Vara urmatoare am fost din nou angajati de domnul Zsembera, mandatarul, seful restaurantului. Cind Ady Petran s-a angajat permanent in orchestra Continentalului , condusa de talentatul vilolonist Titi Weis, unul din baietii care in fiecare seara erau in preajma noastra, s-a oferit sa-l luam in trupa. „Stiu citeva acorduri la chitara, stiu sa cint si sunt puternic, va pot ajuta la caratul instrumentelor”- a spus. Era venit proaspat din armata, plin de energie, si de dragoste pentru muzica. I-am imprumutat o chitara, si in fiecare seara venea la local cu un mic radio „Popular” pe care il folosea ca amplificator. Stia trei acorduri, dar era dornic sa invete mai multe. Avea un zimbet contagios, o dispozitie prietenoasa si o vointa puternica de a invata sa cinte la chitara, care ne facea sa-l acceptam in trupa . In scurt timp a devenit solistul vocal preferat de audienta, un adevarat prieten, coleg ,indragit si iubit de toti care l-au cunoscut. Da, era Iuliu Merca, „Gyula” -cum il numeam, prieten drag cu care am cintat pina in anul 1969, cind dupa terminarea facultatii si repartizarii la locurile noastre de munca, am fost obligati sa ne despartim. Cu mindrie si bucurie am constatat in anii urmatori, ca Iuliu a continuat sa cinte, si pe baza inceputurilor de la „INDEX 66” a reusit sa faca o cariera splendida.
    Era un talent de neintrecut, plin de suflet, de bunatate, de vitalitate si optimism contagios. Durerea cauzata de plecarea prematura a prietenui nostru drag este calmata de amintirile acelor ani frumosi, petrecute impreuna, a spectacolelor, a balurilor, a nuntilor si de fotografiile anilor 67-69 pe care le-am pastrat de-a lungul celor 40 de ani.
    Parca a fost doar ieri…..
    Dr. Szilasi Lajos ( „Sisi, basarul” )
    Lethbrideg, Alberta, Canada

  2. nicu bendea spune:

    Domnule Lajos, mai vorbesc din cand in cand cu Saci si el imi aduce mereu aminte franturi din ceea ce a fost Gyula. sa traiti ani multi!

    • Lajos Szilasi spune:

      Sarbatori fericite si traditionalul „La Multi Ani” la toti prietenii din Cluj, la toti care l-au cunoscut si admirat prietenul nostru, Iuliu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: