Zoom. INTERVIU. Iulia Merca despre Operă

Posted by clickzoombytes on august 13, 2009 · Lasă un comentariu

Iulia Merca, fiica regretatului Iuliu Merca (sufletul formaţiei Semnal M) a fost laureata Concursului Internaţional de Canto „Hariclea Darclee” 2003.

Am povestit cu Iulia Merca despre debutul ei în Opera Carmen la finalul stagiunii 2008 – 2009 la Opera Naţională din Cluj.

…

CZB: Ai debutat în rolul lui Carmen la Opera Naţională Română din Cluj în ultimul spectacol al stagiunii. Poţi sintetiza caracterul personajului?

Iulia Merca: Am debutat ca şi cântăreaţă de Operă acum zece ani. Am debutat în acest rol Toţi actorii au debutat în acest spectacol, din încheierea Stagiunii 2008-2009. Personajul este greu de sintetizat în câteva cuvinte. Carmen este “fructul interzis”, este ceea ce te face să faci orice pentru a obţine şi în momentul în care o obţii, te omoară. Despre asta este vorba. Ea singură îşi alege oamenii cu care interacţionează, ştie totul foarte clar, nu face nimic la întâmplare cu toate că se zice despre ea că este ca o pasăre în dragoste. Chestia care o face să fie tragedie … de fapt Opera Carmen … scuză-mă, am o fugă de idei … este foarte greu de sintetizat personajul ei. Opera carmen fusese pusă în scenă ca o Operă Bufă (dramă comică), ulterior recitativul s-a schimbat, Carmen a început să cânte acompaiată – şi atunci a devenit o tragedie.

Ce mi se pare foarte interesant este faptul că atunci când s-a prezentat Opera asta prima dată în 1875, a fost un fiasco total … iar după decesul autorului Georges Bizet a devenit cea mai apreciată Operă din întreaga lume.

(Paranteză) Există un anumit personaj, care se numeşte Micaëla (o fecioară din sat), care nu exista în piesă, şi nu exista nici în cartea lui Prosper Mérimée. Opera iniţială conţine doar personaje de genul lui Escamillo, Moralès, Le Remendado care toţi sunt ţigani andaluzieni, oameni cu nişte preocupări nu tocmai ortodoxe. Publicul a reacţionat foarte violent, în special nobilimea de la vremea respectivă, care se simţea cu musca pe căciulă. Lui Bizet i-a fost comandată introducerea unui personaj care să se potrivească valorilor morale în piesă. Aşa a apărut Micaëla în opera Carmen.

Este o întreagă poveste în spatele personajului (Carmen). Opera s-a impus cu greu şi brusc a avut succesul scontat. Pentru mine (ca actor), rolul lui Carmen este o piatră extraordinară de încercare din tote punctele de vedere. În primul rând din punct de vedere vocal, pentru că la prima vedere ţi se pare că nu necesită nu ştiu ce resurse, dar în momentul în care apare orchestraţia, tensiunea şi tot tumultul din scenă (dansul) dintr-o dată te trezeşti că nu ai aer, nu mai ştii ce să întâmplă, şi nu înţelegi de ce. Trebuie să ai multă experienţă ca să poţi să îţi dozezi vocea, apoi, din punct de vedere actoricesc, e şi mai greu de interpretat pentru că este foarte dificil să nu cazi în vulgar şi în ridicol. Orice ar fi Carmen ca femeie, e orice, dar vulgară nu. În rest, din punct de vedere al regiei, este prezentată ca fiind destul de uşuratică … nu găsesc cuvântul potrivit … nu vreau să folosesc cuvinte obscene … e foarte greu de interpretat aşa ceva. Oricum, e mai uşor să sari în braţele unui bărbat ca să pari o Carmen decât să arunci o privire cu multă esenţă şi să o întruchipezi cu adevărat pe Carmen. E greu, e dificil, din cauza liniei foarte subţiri pe care calcă Carmen. Riscă tot timpul să cadă ori în vulgar, ori în monden, ori în prostie, şi de asta este dificil.

…

CZB: Cum a reacţionat publicul? Cum a ieşit spectacolul din punctul tău de vedere?

Iulia Merca: Sala a fost arhi-plină, ne-am bucurat de un public deosebit de călduros. Lumea s-a ridicat în picioare. Nu mi-a venit să cred … pe scări în sus, până la Galerie … pe jos, până sub Balcoane, întreaga sală s-a ridicat în picioare. M-am bucurat foarte mult. Atracţia a fost dată din mai multe motive. Odată, acest spectacol nu a fost jucat deloc în stagunea asta. N-am înţeles de ce s-a păstrat practic, pentru un final fulminant (râde). Toată distribuţia era nouă; cei care vin de regulă au fost interesaţi de noua distribuţie. Cei care nu vin de regulă au fost interesaţi să vadă un spectacol care nu a mai fost. Ne-am bucurat de o sală plină şi călduroasă.

…

CZB: Care este părerea ta despre “noul” director?

Iulia Merca: Nu pot să mă pronunţ. Nu am prea interacţionat cu el. Este adevărat că am lucrat împreună acum doi, trei ani, la premiera “Oreste-Oedipe”, de Cornel Ţăranu. Maestrul Trifan a semnat regia acestui spectacol foarte modern şi foarte îndrăzneţ (râde). Ce pot să spun este că este un adevărat profesionist în domeniul regizoral. Ca şi cum am lucrat cu el, nu am mai lucrat decât în străinătate. Am mai lucrat cu mulţi regozori buni, mai tineri, mai în vârstă, dar el are un anumit fel de a lucra … se simte şcoala făcută în Statele Unite. Ca şi director nu pot să spun nimic pentru că nu am interacţionat absolut deloc. Eu sunt colaboratoare cu Opera din 2002. Cânt de două, trei ori pe an la ei. Nu sunt angajata Operei din Cluj.

…

CZB: Care a fost primul rol la Opera Naţională din Cluj?

Iulia Merca: Primul rol ce l-am jucat aici a fost un examen de licenţă a Conservatorului, care s-a ţinut în cadrul Operei, cu regia şi corul Operei. Este vorba de piesa “La Cenerentola”, de Gioachino Rossini în care eu am jucat chiar rolul Cenuşăresei. E comic pemtru că am debutat absolut întâmplător în rolul acesta, având în vedere că la categoria de voce din care face parte, se spune că este cel mai greu. Fără minte, complet inconştientă, l-am jucat cum am putut la vârsta de 20 de ani. Nu a ieşit ceva rău, dar acuma râd când mă gândesc. Cu mintea mea de acuma, dacă ar fi să fiu pusă în aceeaşi situaţie, nu aş mai accepta acel rol. Da ram trecut cu bine şi a ieşit ok.

…

CZB: Cânţi Alto?

Iulia Merca: Mezzosopran, lejer, cu agilitate. Nu ştiu, niciodată nu am ştiut dacă sunt Soprană sau Mezzosoprană.

…

CZB: Profii cum te considerau?

Iulia Merca: Care cum credea. Unii spuneau că sunt soprană şi că vocea mea se va dezvolta mai târziu. Alţii spuneau că sunt Mezzo, iar când am început să cânt arii mai lirice, cu mai mult dramatism, toată lumea a zis, “Ah! În sfârşit. Asta-i vocea lui Iulia! E mezzo”.