Zoom. MOMENTE ROCK. Despărţirea Altar. Acum 10 ani (pt.3/3)

Acum 10 ani

1999. sâmbătă 29 mai. Cluj. Club Ambasador

Lansarea albumului Born Again

Ultimul concert din primul episod Altar

Amintirile lui Levi şi Andy


Levi. Tobe. Altar.

CZB: Povesteşte-mi despre ultimul concert la Cluj din Ambasador în 1999.

29 mai 1999. Levi. ALTARLevi (după o pauză lungă de gândire): Jumătate din concert a fost evanghelizare şi după concert am ajuns la concluzia că ar fi mai bine, decât să dărâmăm câte un etaj din clădirea noastră (formaţia noastră) în fiecare zi, mai bine ne oprim, şi când oamenii sunt pregătiţi să fie vocalişti de Rock putem relua treaba …

Au fost pauze în care îmi aprindeam o ţigară şi apucam să fumez jumătate din ea între două piese. Pico (Andy Ghost) tot vorbea despre faptul că El este acum aici cu noi, la la la la la la la … şi nu se mai oprea din predică.

L-am întrebat după aceea dacă el vrea să ajungă la inima unui credincios şi să-l schimbe?

Să nu ajungă ca un bătrânel din acela care nu mai ştie să vorbească limba tânărului rebel, că dacă te uiţi atent, piesele şi versurile mereu au avut un mesaj de genul You’ve got to change your life, Just one step to the light … dar Make that fucking step in your life … înseamnă acelaşi lucru. Mesajul e acelaşi, dar e spus pe limba tânărului. Pe Respect era full de versuri din astea, pentru că mesajul şi crezul nostru era dintotdeauna acelaşi … indiferent dacă unii din formaţie au început să devină pocăiţi sau ce religie şi-au ales ei.

CZB: Şi pentru tine.

29 mai 1999. Levi. ALTARLevi: Nu. Nici nu a fost, nici nu va fi. Eu eram considerat mereu oaia neagră a formaţiei. Eu le-am zis foarte clar: Măi băieţi, voi înainte să aveţi filmele astea, eu în clasa 1a sau clasa a 2a am crezut deja în Dumnezeu. Convingeri personale şi detalii personale din viaţa mea nu s-au format întâmplător. Nu există întâmplător, la secundă, din punctul meu de vedere … că ceva s-a întâmplat în secunda asta şi dacă se întâmpla în secunda următoare, nu era bine. Eu m-am rugat să se întâmple în secunda aia, şi în secunda aia s-a întâmplat. De mic am înţeles că nimic nu este la voia întâmplării. Totul are un fir, o logică … şi asta nu este întâmplător… dar asta nu înseamnă că trebuie să găsesc un nume la Dumnezeul meu şi că trebuie să-l bag într-o cutiuţă. Eu credeam asta şi înainte ca băieţii să aibe filmul ăsta şi cred şi acum, nu mai mult, nici mai puţin. La mine, multe mesaje se bazează pe gesturi. Să dai predici e foarte uşor.

Nimrod a fost foarte implicat la momentul respectiv.

Cineva şi-a aruncat bandana spre Nimrod, aşa cum altcineva şi-ar fi aruncat chiloţeii. Îl idolatriza şi a aruncat o posesie personală în semn de respect. Acea bandană i-a picat din întâmplare lui Nimrod pe mâna cu care făcea solo la chitară. Reacţia lui Nimrod a fost să-i dea un picior în gură la acel copil, el fiind super-credincios! E foarte uşor să povestim despre cât de credincios sunt eu … dar trebuie dovedit prin atitudine, prin gesturi… nu doar prin vorbe.

CZB: Ai fost implicat în organizare la Ambasador? Sau de asta s-a ocupat Teo cu Nimrod mai mult?

Levi: Mai de mult nu mă implicam în treaba asta. Acum însă, pot să spun că am adus douăzeci şi ceva de artişti de drum’n’bass la Cluj numai din Londra, cu avionul, la hoteluri de patru stele, şi acuma ştiu cum se organizează un concert.

29 mai 1999. Andy. ALTAR

Andy. Solist vocal. Altar.

CZB: Cât public a fost în sală?

Andy Ghost: Cam 400. Nu îmi dau seama, dar a fost plină sala şi a fost un eveniment care a avut impact asupra publicului. Din câte ţin minte a fost o sală destul de mare, un fost cinematograf din Mărăşti. Atmosfera a fost foarte faină; publicul a reacţionat foarte bine.

CZB: Cum aţi găsit locaţia?

Andy Ghost: Asta nu mai îmi amintesc. Dacă ţin bine minte, locaţia era deja dezafectată, nu se mai proiectau filme aici de câţiva ani. Nu mai ţin minte dacă noi am fost primii care am avut ideea de a organiza concert acolo, sau dacă au mai fost alţii, de genul Nelu Brânduşan (Promusic, Maxim Rock). Cred că Teo ar putea răspunde mai uşor la astfel de întrebări, deoarece el a fost implicat în organizare.

CZB: Discuţia de după concert…

Andy Ghost: Da, asta îmi aduc aminte.

CZB: Cum s-a luat decizia să vă despărţiţi?

Andy Ghost: Ah, te referi la despărţire! Eu îmi amintesc de discuţiile de după cu publicul, pentru că eu atunci am început de fapt să vorbesc destul de clar despre Credinţă … şi să întăresc mesajul nostru, pe care l-am avut oricum pe albumul Born Again. Albumul conţine, în mare parte, verseturi din Scriptura Creştină. Chiar şi titlul albumului dă o direcţie foarte clară despre ceea ce s-a întâmplat cu unii dintre noi.

ALTAR. Born Again. Michaelangelo

CZB: Chiar şi imaginea folosită pe coperta de album.

Andy Ghost: Creaţia lui Adam se numeşte de fapt; este o capodoperă al lui Michaelangelo. A fost o atmosferă pe care publicul a reacţionat foarte bine la mesajul ce l-am transmis acolo. Pe unii se vedea însă foarte clar că sunt sau puţin nedumeriţi, sau puţin deranjaţi. Aşteptau probabil aceleaşi înjurături sau o atitudine mai dură, mai violentă, pe scena noastră. Noi aveam în continuare acelaşi dinamism. Faptul că eşti dinamic nu înseamnă neapărat că eşti violent. Mie personal, violenţa niciodată nu mi-a fost prietenă, cel puţin în existenţa asta (râde).

Ştiu că a fost o mişcare foarte bună, şi din punct de vedere al trupei pe scenă, şi din punct de vedere al publicului, care a cântat împreună cu noi versurile. Construcţia versurilor a fost astfel structurată încât să fie uşor de reţinut. Materialul era deja pe piaţă iar publicul a cântat cu noi.

Dar ceea ce îmi amintesc după concert este că publicul a venit la noi să ne întrebe ce se întâmplă cu noi şi care este mesajul pe care vrem să-l redăm. Am ajuns să vorbesc  cu foarte mulţi faţă în faţă şi să le răspund la întrebări, ceea ce mi s-a părut un lucru extraordinar, fiindcă până la urmă eu consider că face parte din rolul meu şi din misiunea mea, nu doar să rostesc nişte versuri de pe înregistrare, prin cântare, şi să mai strecor câteva cuvinte între piese, pentru că acolo oamenii nu au timp – şi vin pentru altceva, nu neapărat ca să ai o discuţie mai largă despre tema respectivă.

29 mai 1999. Andy Ghost. ALTARÎn interviuri foarte puţini oameni te întreabă concret despre fiecare piesă şi ce ai vrut să zici; de obicei te întreabă strict generalităţi, şi atunci informaţia ajunge la oameni şi le provoacă o grămadă de întrebări, iar răspunsurile nu le primesc la momentul potrivit şi în modul potrivit fiindcă nu au ocazia să stea de vorbă cu artiştii de cele mai multe ori. De aceea este foarte binevenit acel Meet and Greet, care organizatorii reuşesc să îl facă de multe ori cu cei care vin de afară, dar în România acest Meet and Greet nu este o obişnuinţă la artiştii autohtoni, şi atunci stai după concert, iar oamenii care au fost într-adevăr interesaţi, care au fost afectaţi de versurile sau muzica compusă de tine şi chiar sunt interesaţi de ceea ce se întâmplă, stau cu tine la o bere. Stând la discuţie, afli şi părerea lor, ai un feedback foarte foarte direct de la publicul care a fost acolo, şi la rândul tău, ca artist, poţi să le explici şi să le detaliezi mesajul pe care vrei să-l transmiţi. Dacă nu eşti evaziv, eşti sincer şi te bucuri de atenţia ce ţi se acordă; eu cred că este o conexiune foarte importantă pe care o trupă poate să o aibe cu publicul, iar noi am făcut acest lucru. După acel concert spre exemplu, am încercat să explic care este noua linie, noua percepţie a ceea ce făceam în acel moment cu Altar, pe Born Again.

CZB: La cât timp după concert v-aţi întâlnit voi, cei din formaţie, şi aţi avut discuţia despre despărţire?

Andy Ghost: (râde, că nu vreau să evit subiectul) Asta din nou, nu îmi amintesc. Vezi, lucrurile care pe mine personal mă afectează la modul negativ, nu le reţin atât de bine, fiindcă eu sunt un optimist. Am mers mai departe. Un lucru foarte important de precizat este că nu eu am hotărât acest sfârşit. Nu eu am hotărât sistarea activităţii Altar la momentul respectiv. În urma discuţiei, a fost alegerea colegilor mei, fiindcă ei altfel vedeau lucrurile.

Fiecare a continuat după aceea cu alte trupe şi cu alte proiecte. A încercat fiecare să facă ceva şi să meargă mai departe cu ceea ce fiecare a considerat că îl reprezintă pe el, dar împreună dacă făceam pasul mai departe, Altar, foarte probabil, acum era la alt nivel.

Asta nu însemnă că se mergea spre Pop şi că Altar devenea o trupă mega-Pop. Eu nu cred acest lucru, pentru că noi am crescut cu muzică Metal şi creativitatea care curge din noi, în continuare este Metal. A fost un moment prin care toate trupele, care au scos un minim de patru – cinci albume, au dovedit, că al treilea sau al patrulea album arată deja o altă latură a proiectului artistic. Mai târziu revin fără probleme la ceea ce erau înainte, dar şi-au îmbogăţit repertoriul şi s-au îmbogâţit pe ei înşişi; să nu uităm că au îmbogăţit universul cu ceea ce au făcut; nicidecum nu aş vrea să fiu cunoscut ca un cântăreţ sau un compozitor sau un component dintr-o trupă, care la un moment dat s-a plafonat, şi a devenit monotonă pentru că se cântau aceleaşi gen de piese ani de-a rândul şi nu s-a făcut nimic nou. Eu consider că Altar a fost şi rămâne în continuare, o trupă care cu fiecare album a arătat o latură diferită, specială, faţă de cel de dinainte, şi a adus mereu ceva nou pe piaţa românească şi a făcut-o cu toată convingerea şi cu toată puterea pe care am avut-o atunci, la momentul respectiv.

Când s-a hotărât oprirea trupei şi aşteptarea unor vremuri mai speciale, s-a ajuns la această concluzie, deşi eu personal nu am fost de acord cu decizia luată de colegii mei.

Nefiind trupa mea, ci fiind vorba de patru – cinci entităţi, trebuia să fim cu toţii de acord asupra unor decizii. Majoritatea decide ce este de făcut pentru toţi.

Motivele despărţirii

29 mai 1999. Andy. ALTARMotivele au fost diferite. A fost şi o perioadă destul de grea din punct de vedere al showbusiness-ului. Să nu uităm că în perioada aceea noi foarte greu am prins contract la MediaPro Music cu acel album. MediaPro Music, şi de fapt toţi producătorii de la vremea aceea, deja se profilaseră pe alte genuri muzicale.Este foarte important de punctat mai multe probleme colaterale pentru că despărţirea trupei Altar a fost cauzată de mai mulţi factori externi. Un alt factor extern foarte important au fost producătorii, care nu mai investeau în Rock Metal şi s-au reprofilat pe Dance şi Hip Hop, ceea ce continuă şi acum în mare măsură. Asta i-a îmbogăţit probabil şi urmează să-i îmbogăţească în continuare; până la urmă, ei sunt oameni de afaceri şi aşa este normal să fie. Trupa a fost presată să ia această decizie. Toţi factorii au dus la această decizie.

Bineînţeles, neavând promoţie, neavând concerte şi turneu, ceea ce implica această lansare de album, ne-am dat seama că lucrurile nu stau bine, din punct de vedere al showbusiness-ului. Rockul nu mai era dorit, nu se mai asculta la nivelul la care noi să putem exista pe piaţă, şi atunci, în acea perioadă, toate formaţiile de Rock, în special cele de Metal, au intrat în lumea underground-ului.

Mulţi au renunţat. Noi am luat o pauză.

Pe undeva, ştiam că noi mai avem ceva de spus şi când am simţit că vremurile sunt puţin mai deschise pentru Metal, ne-am reîntâlnit şi am rediscutat condiţiile.

Asta se întâmpla când am fost invitaţi să deschidem pentru Sepultura în 2003…

CZB: Cum s-a întâmplat asta, te-a sunat Teo?

Andy Ghost: Nu. Eu am tot insistat să refacem trupa. Mă întâlneam cu Levi (tobe) pe stradă şi tot povesteam între noi să reluăm treaba, pentru că împreună putem face lucruri pe care separat nu le putem face la fel de bine. Putem face şi lucruri frumoase separat, dar împreună, având Brandul şi Activitatea din trecut şi împreună ca muzicieni şi compozitori … şi energia pe care o degajăm împreună este ceva special … şi putem face ceva foarte frumos în continuare. Am simţit cu toţii că noi, ceea ce am început cu Altar, nu am dus la bun sfârşit.

Nu ne-am spus ultimul cuvânt.

Este un lucru pe care cel puţin eu îl simt în continuare. Şi cu albumul pe care-l pregătim în engleză, urmează să mai spunem câteva rânduri. Mă bucur că am refăcut trupa Altar. Aşa s-a născut albumul Atitudine, un album reprezentativ Altar, pentru vremurile în care au fost compuse şi create piesele respective la noi.

Comments
2 Responses to “Zoom. MOMENTE ROCK. Despărţirea Altar. Acum 10 ani (pt.3/3)”
  1. alexy cosma spune:

    despre plecarea si revenirea lui andy nu i-ai intrebat? stiu ca prin 2003 sau 2004 altar avea alt vocal si mi se pare ca si levi era la kitara. alte subiecte interesante legate de altar: cum au renuntat 3 kitaristi la trupa: nimrod, fg si maja

    • am povestit mai multe cu Altar.
      pregatesc alte dezvaluiri cu ei mai departe.
      rockumentare vor fi in timp, doar un pic de rabdare rog. Maja spre exemplu s-a izolat in salaj si recent am facut rost de contactul lui. multumesc de intrebari si sper sa iti raspund la toate in viitorul apropiat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: