Click. RECENZIE. EMIL. Ştiu, ţi se pare absurd

EMIL. Ştiu, ţi se pare absurd

!!!

2009, distribuit cu revista Sunete din iunie

ai văzut ... Lambert, the sheepish Lion?Prima ascultare

Am încercat să fiu atent la material. La prima ascultare, m-a ţinut o piesă jumătate concentraţia. Problema este că piesele curg ca pe banda rulantă. Toate au aproximativ acelaşi ritm, vocea este monotonă, plângăcioasă. Versurile, cântate integral în limba română, nu au nimic profund de comunicat pe lângă dragoste, distracţia în oraş, curtatul fetelor şi anumite mesaje cu o stare de spirit pozitivă. Dacă nu eşti deja fan E.M.I.L:, la un moment dat o să îţi pierzi rabdarea, iar atenţia este uşor captată de orice altceva ce se întâmplă în jurul tău.

A doua ascultare

Materialul este o combinaţie de ritmuri punk îmbibate cu reggae, cu un iz de hardcore, puţin ska fără trompete, şi un pic de pitch correction cu bun simţ.

Albumul incepe cu iz de reggae şi o piesă (Barfly) care ca stil de a porni un album îmi aminteşte, ca idee, de Cure. Wish. Open. Exact la fel, prima piesă era despre o băută, un chef periculos, diferenţa fiind că Robert Smith cânta la trecerea dintre două vârste despre senzaţia conştientă că îşi iroseşte viaţa cu acest stil de viaţă, iar EMIL se referă la dorinţa ca următoarea fată cunoscută la beţie să fie prima relaţie serioasă. Desigur, fiecare artist are ca punct de reper vârsta medie a publicului ţintă.

Rămân la fel are un mesaj prea pozitiv, parcă ar fi un jingle publicitar  pentru deschiderea unei noi biserici creştine din cartier … şi e foarte posibil că se doreşte a fi un imn electoral pentru toamna asta …

Refrenul.

Să nu te temi de ce gândeşti
tu decizi de fapt cine eşti
singur alegi ce-i mai bun
află care-i al tău drum.

M-am mirat să găsesc aici piesa cu titlul albumului precedent Rom, fum şi vanilie (2005). Piesa cu tentă reggae, dedicată lui Sugar Ray, pe amorţeala unui Cuba Libre la mare nu apare pe acel album … Foarte faină, dacă ar fi fost scrisă de 3 Sud Est sau Răzvan Krivach, s-ar fi numit Amintirile. EMIL sunt totuşi diferiţi, astfel că au găsit un nume prin care să nu îţi dai seama despre ce este vorba de fapt în piesă, decât dacă asculţi versurile.

Nu am habar ce se întâmplă în interiorul formaţiei, care a revenit pe scena bucureşteană de aproape un an de zile, dar este prea multă nostalgie în versuri şi prea multă tristeţe în chitara şi vocea trupei.

Ca în reclame este iarăşi o piesă unde nu sunt sigur dacă să-i iau în serios cu mesajul, deoarece compoziţia ca atare sună de parcă se vâneaza un contract de publicitate. În mod inexplicabil, ritmul îmi aduce aminte de E frumoasă foc (Parlament, cca. 2001 … I Am A Passenger, Iggy Pop). Tot aici, la intro, se „împrumută” o secvenţă audio dintr-o schiţă de stand-up comedy semnată de George Carlin. Indiferent că artistul a decedat anul trecut, indiferent că trăim în România şi indiferent că nu este vorba de muzică, ci de cuvinte rostite, consider că se joacă cu drepturile de autor, iar secvenţa vocală împrumutată trebuia menţionată sau trecută undeva pe copertă. George Carlin nu este menţionat nici la „adiţionali„, NICI la „s-au folosit„.

Artiştii români se plâng de faptul că nu primesc redevenţe, drepturi de autor, etc. etc. dar când este să dea exemplu de ceva pe care ei ar trebui să respecte cu sfinţenie, nu le pasă.

Byte. (RIP, George 1937 – 2008). În 1972, George Carlin a fost arestat pentru stilul său de a se juca cu cuvintele în public. Mereu încerca să depăşescă barierele legilor statului în care trăia prin momentele sale de stand-up comedy. A luptat toată viaţa lui pentru dreptul la libertatea de exprimare şi a fost primul prezentator la Saturday Night Live.

AICI AVEŢI schiţa de stand up comedy cu care a devenit cunoscut în SUA.

Ultima bucată, Pentru Prietenii Mei este probabil cea mai matură compoziţie de pe acest album. Aici se subliniază faptul că nu-i interesează muzica trecutului … deşi FĂRĂ acel trecut, nu ar fi putut cânta stilul lor ACUMA. Un exemplu ar fi rifful de chitară heavy metal din anii 80 folosit pe piesa Ioana de la 4. Reggaeul s-a născut în Jamaica anilor 50; punk-ul s-a născut în Anglia anilor 70 … aşa că versurile aici sunt exagerat de teribiliste …

Albumul a fost distribuit împreună cu revista Sunete în luna iunie. Astfel, EMIL intră în clubul mimetic pornit de Coma acum un an (DJ Hefe scrie la aceeaşi revistă), după albumul Rom, Fum şi Vanilie, scos la majorul Roton acum patru ani.

Afaltă în prima jumătate a albumului, Povestea Mea este poate cea mai reprezentativă piesă EMIL, ca muzică şi text. Laic vorbind, este o trupă tipică pop-rock de Bucureşti … fără fitze, fără complexităţi sau complexe. Se cântă o muzică uşor digerabilă, uşor dinamică, şi sună foarte bine materialul audio masterizat la un studio din State… dar este totuşi departe de complexitatea aparent flegmatică a lui Sugar Ray sau notele rebele, neconvenţionale de la NoFX. Este greu să te concentrezi pe muzică atunci când toţi din trupă au slujbe.

COMANDĂ ALBUMUL E.M.I.L. ON-LINE AICI

Mâine vom prezenta noul album al Taţilor acestui gen de muzică pentru România, care se concentrează pe muzică de mai mulţi ani de zile. Este vorba de zuluoscarbravo, de la ZOB.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: