Byte. PĂREREA MEA. Cultura vs. Sport

May Timisoara's Fanatics Burn In Hell after Tonight's Game!
Scriu această ştire aici pentru că am ascultat Radio Guerrilla de dimineaţă (care, deşi locuiesc în al doilea oraş ca importanţă din ţara asta, este o emisiune retransmisă în direct din capitală) şi la ştirile lor nu s-a povestit absolut nimic despre ce s-a întâmplat la meciul CFR Cluj – FC Timişoara. Ignoranţa primelor clasate este deja o poveste cu care ne obişnuiesc miticii de peste doi ani de zile, dar să nu dai măcar o ştire ca exemplu negativ şi să provoci lumea la o reacţie împotriva violenţei pe stadioane este ceva complet diferit.


Meciul CFR Cluj vs. FC Timişoara

Stadionul Constantin Rădulescu. Cluj-Napoca

Minutul 1,30 (25 octombrie 2009, orele 21.47)


Aseară am văzut rânduri de mascaţi care s-au amplasat în jurul galeriei de la timişoara din minutul 10.

Patru petarde au fost aprinse la peluza oaspeţilor, o zonă izolată de restul tribunelor prin garduri înalte şi mulţi jandarmi.

Mă gândeam, ce fel de control corporal se face la fanii oaspeţilor? Să vreau, nu aş fi putut intra pe stadion cu o petardă mare, la modul în care se controlează buzunarele, genţile, rucsacii la intrarea în stadion.

Fanii timişoarei (am scris într-adins cu „t” mic) au reuşit să intre la peluză şi să aprindă patru petarde imense, colorate roz viu.

După ce a îneput meciul (iar eu mă uitam la teren în zona unde se afla mingea) am fost complet şocat să văd un jucător de la timişoara picat la pământ, cu una din acele petarde aprinse arzând lângă corpul rănitului.

Au urmat aruncarea restului de petarde (două pe teren, unul din fericire între câteva scaune goale de la peluza de la CFR Cluj).

Meciul a fost oprit. Mă gândeam la cazul cu bricheta, unde forţe oculte au făcut tot posibilul la finalul sezonului respectiv să se recupereze avansul avut de CFR Cluj de 14 puncte – şi la noi, s-a reuşit.

Aici nu suntem la Bucureşti, şi meciul nu a fost oprit definitiv.

Mă gândeam că dacă meciul era mai devreme, că în acest moment aş fi fost cu fiul pe stadion.

Mă gândeam că în viaţa mea nu am avut parte de vreun război să văd pe viu ce înseamnă aia bombă.

Mă gândeam că la noi în ţară nu există probleme violente între minorităţi sau religii şi nu am avut parte de vreun act terorist pe viu să văd ce înseamnă aia grenadă.

Mă gândeam la motivaţia celor de la timişoara, şi singura concluzie la care am ajuns este că sunt subumani. Acesta este un sport, un eveniment sportiv. Se întâmplă des ca o echipă să iasă învingătoare de pe teren, iar alta să iasă înfrântă. Se duce o luptă pentru trei puncte. Este o minge după care aleargă între 20 şi 22 de jucători de teren, în funcţie de situaţie. Ce trebuie să ai în cap (sau cât trebuie să îţi lipsească din cap) să mergi pe stadion cu petarde şi un plan premeditat să arunci cu flăcări vii în concetaţeni, în jucători, în arbitri, pe teren şi în tribune?

De ieri seară nu mai sunt fan secundar timişoara.

De ieri seara nu mai vreau să merg pe stadion la meciuri considerate derbyuri.

O scenă tipică de operăCiteam ieri dimineaţă un articol pe net despre diferenţa dintre publicul pe stadioane şi publicul din sălile de teatru.

Concluzia era că lumea nu mai merge pe stadion în timp ce sălile de teatru şi de operă sunt constant pline.

Mersesem la meci de la un spectacol de Operă, la Teatrul Naţional din Cluj. Era spectacolul Aida. Ca să ajung la timp la meci, deşi era târziu, a trebuit să plec înainte de final. Recenzia Operei doresc să apară zilele astea la CZB. Era un spectacol deosebit. Acum îmi pare rău că am putut să mă gândesc să plec de acolo pe stadion. Am fost fraier la faza asta.

Deasemenea, fraiere sunt

TOATE FIRMELE DE BERE, toate

TELEFONIILE MOBILE

TOATE BĂNCILE şi orice alte

FIRME DE UNELTE şi

MATERIALE DE CONSTRUCŢII care sponsorizează fotbalul în ţara asta şi nu cultura, muzica sau spectacolele culturale, de orice natură ar fi ele.

Avem o echipă naţională care a ajuns nici măcar o umbră, ci mai degrabă o zonă marcată cu adeziv alb, unde la începutul anilor 90 aveam cu ce ne mândri ÎN LUME.

Avem echipe de club formate din mercenari, care joacă în funcţie de cum primesc salariile. Avem echipe lipsite de manageri cu cap pe umeri. Avem echipe lipsite de ANTRENORI cu experienţă. Din tot fotbalul românesc la ora actuală, singurul om care trebuie lăudat este Dan Petrescu. Restul sunt o apă şi o ploaie de mercenari.

Arta în schimb cere sacrificii. Există artişti şi muzicieni care au un har, o chemare, o dorinţă de a se exprima prin muzică, culoare, dans. Şi există public pentru acest gen de manifestări în teatre, în cluburi, la Fabrica de pensule.

Aşa arăta BMW-ul condus de un tânăr de 20 de ani în sediul băncii Transilvania din Cluj ieriDragi baroni şi parveniţi, nu mai daţi zeci de mii de euro pe maşini de lux, chiar dacă sunt second-handuri folosite un an pe afară, ca progeniturile să le facă praf conducând ca boii prin străduţele prea mici din centru, peste trecerile de pietoni luminate prost seara din cartiere, sau cum s-a întâmplat ieri la 16.00 cu BMW-ul unui post-adolescent (post-adolescent!) intrat în sediul central al Băncii Transilvania din Piaţa Mihai Viteazul.

Cu câteva zeci de mii de euro economisite de pe BMW, dragă clasă înaltă a epocii Iliesciene şi Funariote, puteţi salva viaţa copilului vostru.

Autobuz de turneu pentru o formaţie de muzică rockCu aceeaşi sumă de bani, o formaţie muzicală talentată, dar fără bani de acasă, îşi poate lua un backline (scule de spate), o dubiţă, îşi poate pune primele piese apreciate de publicul ei pe plan local pe un album de debut, cu care se poate prezenta la diversele cluburi mai mult sau mai puţin prietenoase din ţara noastră.

Pe dubiţă poate fi vopsit numele firmei Dvs. şi o vede toată lumea pe drumuri intravilan şi extravilan.

Pe coperta albumului (împrumutat şi copiat de încă 10 persoane) poate să apară numele firmei Dvs.

La concerte (deşi eu m-am convins că nici artistul nu conştientizează importanţa sprijinului pe moment în anul 2009 la noi) artistul poate rosti numele firmei care l-a susţinut să facă turneul, să scoată albumul, să poate să ajungă la Casa de Cultură din satul izolat.

Şi încetul cu încetul, scena va funcţiona. Dacă formaţia are succes, veţi ajunge cu reclama la mult mai multă lume decât vă puteţi imagina în acest moment … din TOATĂ ŢARA.

Toate astea se pot realiza PE TERMEN LUNG.

Poate şi copiii d-voastră vor aprecia muzica respectivă şi vor dansa pe ea în club înloc să vizitaţi zilnic mormântul lor şi să vă întrebaţi cu ce aţi greşit în educaţia lor.

Muzica rămâne. În special cea de calitate (aici nu mă refer absolut deloc la cea sezonieră compusă de Costi Ioniţă, Laurenţiu Duţă sau Marius Moga).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: