Byte. PĂREREA MEA. GBOB vs. MR-SPU. Partea 1

GBOB vs. MR-SPU. Everybody Wins!Prin acest articol doresc să compar concursurile de tinere talente care promovează muzica Live, care mie personal mi se par cele mai interesante la ora actuală în România.

Concursul GBOB. Global Battle of the Bands

Web: www.gbob.com/ro

Concursul MR-SPU. Maximum Rock. Support pentru Underground

Web: http://www.promusicprod.ro/mrfest/category/mr-fest-2009-spu/

Concursul GBOB. Global Battle of the Bands

  • Promovat prima dată în România în februarie 2007.
  • Prima Finală: 10 octombrie 2007, Cluj-Napoca
  • Data Finalei naţionale 2009: 26 octombrie, la Bucureşti
  • Finala Mondială se organizează în fiecare an la Londra (din 2004)
  • Regulament: www.gbob.com/challenge/rules.php
  • Marele Premiu: $100,000 şi un turneu care acoperă câteva zeci de ţări pe cinci continente.
  • Scopul: promovarea artiştilor care cântă Live, indiferent de vârstă, fără contract cu o casă de discuri

Există o taxă de înscriere, de 15 lire sterline (aprox. 22 euro) de persoană (adică, dacă o formaţie este compusă din patru muzicieni, taxa de înscriere este 88 de euro).

Aici, organizatorii promovează artiştii şi piesele înscrise pe internet.

Motto. Forget about artificial Pop Idol-style competitions and all the other glorified karaoke rubbish out there, this is the real deal for real bands playing real music – live…There are just two rules: no cover versions and no pre-recorded music.

AFIS GBOB 2009Am fost şi eu implicat pe două planuri la prima ediţie. În primul rând, eram manager la Grimus, şi i-am înscris în concurs, văzând acest concurs ca pe un mijloc de a le deschide fereastra spre Europa. În al doilea rând am fost co-optat în proiect ca şi administrator local. Am fost ales să fiu responsabil pentru organizarea pe plan local datorită experienţei acumulate de mine de-a lungul anilor în domeniu. Organizarea locală însemna alegerea locaţiei, negocierea condiţiilor pentru seara finalei cu patronii clubului, asigurarea condiţiilor de cazare pentru juriu şi artiştilor care îşi permiteau să rămână peste noapte la Cluj, promovarea, afişajul, contactul local cu toţi artiştii, brăţările, biletele, etc.  Am făcut tot posibilul să se înţeleagă faptul că nu sunt implicat în ceea ce înseamnă juriu sau pile pentru trupa de care mă ocupam la momentul respectiv. Mereu a existat părerea sau zvonul acesta printre celelalte formaţii participante la prima ediţie, unde Grimus a câştigat pe bune! Degeaba am evitat contactul cu Juriul în timpul concursului, am lipsit de la întregul eveniment, care se ţinea jos în Club Diesel şi am stat sus, la intrare, cu biletele. Asta nu s-a observat. De atunci, am refuzat să mă mai implic în organizare la acest eveniment.

Problemă. Am observat că Bănăţenii sunt cei mai căpoşi privind taxa de înscriere. Timişorenii, deşi foarte talentaţi, şi cu mare potenţial, refuză să accepte ideea plăţii pentru a participa la un concurs unde nimic nu este garantat artistului. La noi s-a implementat ideea de concursuri de pe vremea Comunismului. Nu se înţelege sistemul occidental că totul are un preţ. În ceea ce priveşte acest concurs, suma este simbolică în comparaţie cu avantajele calificării la finala mondială din Londra. Chiar dacă nu se câştigă nimic la Londra, ţi se asigură transportul, cazarea şi masa pentru o perioadă de trei zile în capitala industriei muzicale din Europa! La nivel de România, am fost decepţionat de atitudinea celor de la Altar la prima ediţie. Câştigaseră locul 2, şi premii (accesorii pentru chitară) care valorau mai mult decât taxa de înscriere la concurs. Atitudinea artistului român nu este să fie fericit că a luat Locul 2 în finala ţării lui, la un concurs de impact internaţional. Artistul este frustrat dacă nu câştigă Locul 1 şi începe să îşi construiască scenarii paranoice ce ţin de săpături, şpăgi şi contrapile … pentru că numai de asta am avut parte decenii întregi, chiar şi după Puciul din 1989. Este greu să gândeşti altfel. Este greu să se schimbe mentalităţile.

Nimeni nu se gândeşte că Englezii care organizează concursul la nivel mondial sunt oameni grei din industrie (unul dintre fondatorii proiectului în 2004 este chiar Managerul de la U2), care nu primesc şpăgi ca să aleagă reprezentanţii ediţiilor la nivel naţional şi care ar schimba imediat reprezentantul dacă ar avea vreun dubiu asupra credibilităţii omului numit de ei Director Naţional (pentru România, acesta fiind Cristin Tomeci).

Problemă. Formaţiile care cântă Live, cu mai mulţi ani de experienţă, au o teamă privind cota lor şi un eventual eşec într-un concurs alături de trupe nou-înfiinţate. Nu există o tradiţie a concursurilor de acest gen. După prima ediţie, unde nu se ştia exact cu ce se mănâncă acest concurs, nu s-a mai înscris nici o formaţie care are deja venituri sau cântări oarecum constante, cu unul sau mai multe albume de studio lansate pe piaţă. La noi, artiştii mereu pun răul în faţă şi suflă şi în iaurt înloc să se rişte pentru a-şi depăşi condiţia. Peste câţiva ani, rezultatul va fi o nouă generaţie de artişti care vor depăşi lejer nivelul actualilor „grei” din underground-ul nostru – nu prin bani, nu prin relaţii, ci pur şi simplu prin faptul că vor câştiga curaj şi experienţă mai multă participând la astfel de evenimente. Desigur, mai rămâne problema lipsei de răbdare din partea generaţiei de artişti tineri. GBOB nu are o limită de vârstă şi nu este gândit strict pentru tinere talente. Condiţia de participare este ca artistul să nu fie legat pe durata concursului prin contract de o casă de discuri. Restul CV-ului sau biografiei nu contează. Astfel, mă gândesc că orice artist care doreşte să scoată capul în lume sau să îşi măsoare competitivitatea cu talentul muzical contemporan din întreaga lume ar trebui să îşi încerce şansa să sjungă să cânte în faţa juriului din Londra. Din acest punct de vedere, concursul mi se pare genial pentru România. După doi ani de la participarea la Marea Finală GBOB, efectul acelui drum începe să dea roade pentru Grimus. În muzică, pentru proiectele de cursă lungă (care au cel mai mare potenţial de câştig), nimic nu se întâmplă peste noapte. Asta ar trebui să înveţe şi domnii directori de la casele noastre de discuri din Bucureşti.

Concursul MR-SPU. Maximum Rock. Support pentru Underground

  • Festivalul Maximum Rock există din 2006. Concursul este înfiinţat în 2008.
  • Prima Finală: 25 octombrie 2008, Cluj-Napoca
  • Data Finalei 2009: 25 octombrie, la Bucureşti
  • Regulament: www.promusicprod.ro/mrfest/5regulament
  • Marele Premiu este un cec în valoare de 1.000 lei de la Guitar Shop, cu care se pot cumpăra produse de la ei (în principiu, este vorba de o chitară).
  • Scopul: promovarea artiştilor care cântă Live, care nu au mai mult de un album autoprodus sau scos la o casă de discuri

Nu există o taxă de înscriere. Pe baza unui formular, două piese trimise în format mp3 şi o poză, oricine poate participa. Un juriu, alcătuit de oameni cu experienţă în domeniu, selectează opt formaţii care se prezintă în finală. Se poate că există o limită de vârstă, pe care doar organizatorul o cunoaşte exact. Exprimarea vagă „acest concurs este deschis formaţiilor tinere” lasă loc de interpretare subiectivă.

Aici, artistul este obligat prin regulament să promoveze logoul concursului pe internet.

Motto. Support pentru Underground.

Impresionant. Mi-a plăcut la această ediţie că au fost invitaţi în juriu strict oameni de specialitate din diverse domenii muzicale, care se pricep la muzica rock (mă distram amar când vedeam în jurii la concursuri de acest gen câte un om de afaceri de la o firmă care sponsoriza evenimentul şi era foarte clar după port şi comportament că nu avea habar cu ce se mănâncă muzica cântată pe scenă; de obicei astfel de indivizi vor doar să iasă în evidenţă şi consideră că prezenţa lor în juriu este o reclama în plus firmei lor). Deasemenea, fiind un juriu adunat din diverse domenii şi de vârste diferite, este imposibil să te gândeşti la vreun aranjament sau vreun complot de a scoate un anumit artist în faţă.

Problemă. Spre deosebire de GBOB, la Maximum Rock. Support pentru Underground, finalistele sunt alese pe nevăzute. Înţeleg faptul că se economisesc bani de la organizarea unor etape suplimentare, dar politica celor de la Global Battle of the Bands (GBOB) este mult mai corectă, în sensul că un Demo poate fi înregistrat impecabil în studio de către o formaţie tânără, fără experienţă pe scenă. Ajunsă în finală, se poate face de ruşine, fiind statică sau nerodată, luând locul unei alte formaţii, care poate are fonduri insuficiente să îşi facă un Demo care să sune suficient de bine să convingă un Juriul ascultător (aceeaşi formaţie putând fi foarte dinamică pe scenă şi impresionând plăcut Juriul spectator).

PĂREREA MEA. Indiferent de concurs, toţi participanţii sunt câştigaţi. Experienţa concursurilor ajută la formarea unor obiceiuri profesioniste legate de eficienţă (cred că nimeni nu suportă formaţiile care petrec mai mult timp pe scenă la proba de sunet decât în sala de repetiţii).

Premiul poate fi simbolic. Indiferent că este vorba de o chitară sau de un drum la Londra, singurul lucru care rămâne concret pentru artist este menţionarea participării (sau dacă este talentat sau norocos, şi a locului ocupat) în CV. Restul, toate trec şi se uită.

Este incredibil faptul că Marele Premiu la GBOB este 100.000$ şi un turneu pe mai multe continente, prin mai multe zeci de ţări, garantat (ceea ce nu se menţionează este că asta automat înseamnă că trebuie să se lanseze şi un album, ca să ai ce promova cu ocazia acestui turneu). Cu toate astea, artiştii români nu se înghesuie să se înscrie aici (la a treia ediţie s-au înscris 15 formaţii înainte de termenul limită), iar problema o văd clar ca fiind taxa de înscriere. Reţineţi ideea!

La Maximum Rock. Support pentru Underground în schimb, s-au înscris 51 de formaţii. Totodată, sunt sigur că numărul putea fi şi mai mare, doar că nu tote formaţiile aflate la început de drum au şi banii necesari să intre în studio să înregistreze un demo de două sau trei piese.

Acum ne întoarcem la ideea de reţinut, cu taxa de înscriere la GBOB.

Ceea ce GBOB oferă trupelor tinere este chiar şansa să se prezinte în concurs fără să dea banii la studioul de înregistrări. Englezii au mers mai departe cu ideea de tinere talente, şi nu au vrut să existe vreun impediment pentru cei care sunt talentaţi, dar nu şi-au făcut încă un demo. Chiar dacă formaţia are şase membri, suma taxei de înscriere pentru a participa la GBOB, de 132 euro, este mult mai ieftină decât costul orelor petrecute în studio pentru a înregistra un demo de calitate bună pentru debutanţi.

După cele scrise, rămân la părerea mea că artistul român (la fel ca şi publicul lui potenţial, care nu merge la cântările de club) este reticent la nou şi că aici nimeni nu gândeşte pe termen lung, ci doar pe moment. Îţi poţi închipui ce bucurie şi surpriză fantastică ar avea cei care câştigă finala naţională fără să aibe nici măcar un material demo de prezentare? Dar asta nu o să se întâmple prea curând, pentru că românul nu îşi poate depăşi barierele autoimpuse … vai, este o taxă de înscriere la concurs? De ce? Eu nu am nici bani de demo, cum să mă înscriu pentru un concurs? Lasă, adunăm o mână de colegi, prietenele, luăm nişte beri şi facem un jam session de Revellion jos în beci. Ah, lasă concursurile astea de doi bani, unde oricum câştigă cine trebuie. Noi suntem cei mai tari! Nu avem public pentru că lumea nu înţelege de fapt ce este aia muzica underground adevărată! Oricum, dacă aş participa la concurs, nu aş mai fi underground, că s-ar auzi de mine.

Mai propun varianta: este o taxă de intrare la concert? Pentru cine? Nu am auzit de ei; hai să bem în altă parte. Lasă, că vedem Vali Fasole în piaţă gratis miercurea viitoare. Şi bem şi acolo.

Nu avem artişti. Nu avem public. Nu avem presă muzicală şi nu există interes suficient pentru acest domeniu încât să fie apreciate aceste concursuri la adevărata lor valoare. Suntem o ţară underground din ambele perspective. Formaţii de genul Voltaj sunt underground pentru restul lumii, iar formaţii de genul tinerelor talente care nu vor să rişte ca să câştige sunt undergroundul din undergroundul nostru.

Comments
5 Responses to “Byte. PĂREREA MEA. GBOB vs. MR-SPU. Partea 1”
  1. moment spune:

    M-am uitat peste clasamentul final de la Maximum Rock si vad ca au fost inscrise trupe bune din romania , oare au aspirat la premiul cel mare sau pt a scoate capul din underground ?

  2. Tiki Horea spune:

    I completely agree with you here. Dang, you really nailed it 😀

  3. Tiki Horea spune:

    cred ca pentru a scoate capu din underground 😕

  4. Am auzit de GBOB de la bun inceput…prima impresie a fost „wow” hai sa ne inscriem!Dupa care am inceput sa citesc conditiile si mi-am pierdut elanul.Consider ca acest concurs nu ofera conditii bune si egale tuturor:

    1.numarul membrilor este limitat,intre 2 si 8 membri…un folkist,singur cu chitara in mana de ce nu e considerat artist?O trupa ska poate avea 10-12 membri nu e deloc ceva iesit din comun!
    2.”se vor organiza (1) spectacole de calificare locale (sau regionale daca este necesar) ai caror invingatori merg (2) la finala nationala.” citat din regulamentul postat pe site-ul oficial.In anumite regiuni ale tarii sunt mai multe formatii la un loc decat in altele,adica concurenta e mai mare.Pot aparea situatii cand locul 5 la faza locala de Timisoara sa fie mai bun decat locul 1 din Iasi(simple exemple nu vreau sa supar pe nimeni)
    3.Referitor la jurizare.Nu se specifica cum se face diferenta intre trupe,cum se puncteaza.Ce inseamna o trupa buna de fapt?Ca pot fi mai multe aspecte,show-ul de pe scena,exactitatea cu care canta,complexitatea muzicii,etc.O trupa care se prezinta cu piese care suna placut dar are 2 ritmuri de toba si 3 acorduri(ca asa e stilul sa zicem) are sau nu sanse in fata unei trupe ce canta o piesa in care a aglomerat 15 ritmuri si 73 de acorduri dar suna bizar?Care e mai bun?
    4.Citat „Formatiile participante vor oferi organizatorilor toate drepturile asupra celor doua melodii si a materialelor foto sau promo” No comment
    5.Citat „In seara concursului formatiile nu vor putea efectua nici o proba de sunet la competitille locale” Asta ce dracu’ mai e???!!! Poti canta ca lumea fara probe?Poate o trupa ce canta piesa respectiva de ani de zile canta lejer si asa dar o trupa tanara poate chiar are nevoie ca sa poata concura cu aia mai vechi.Plus ca conteaza cate instrumente sunt pe scena,o trupa de trei oameni se pot intelege pe scena mai usor,dar la o trupa de 8 oameni poate chiar e nevoie de probe de sunet alfel iese un haos pe scena care ii defavorizeaza.Avand in vedere ca se canta doar 2 piese,poate nici pe fata nu apuca sunetistul sa aranjeze ca lumea si atunci ce aude juriul?Aceiasi haos.
    Citat de pe site GBOB:” numai formatia care va fi prima pe scena in urma tragerii la sorti, va putea efectua o verificare fugitiva a sunetului pentru toate grupurire din seara respectiva.” NO COMMENT
    6.Citat „La finala nationala si mondiala fiecare formatie va canta maxim doua melodii. Durata totala a celor doua melodii nu trebuie sa depaseasca 8 minute.”
    Nu cred ca o trupa buna al carei piese difera de la unul la altul,poate sa arate tot in doar 8 minute.Doar o trupa fara fantezie,al carui piese seamana mult intre ele poate face asta.Eu nu vreau sa particip la un concurs unde nu pot canta 30 de minute.Pana si o inregistrare demo al unei trupe la inceput de drum contine de regula minim 3 piese!

    Astea au fost niste intrebari si pareri personale care m-au facut sa renunt la ideea de a participa la acest concurs.Pana nu apare un concurs care sa ofere conditii egale si optime formatiilor si stilurilor muzicale,n-o sa particip,si o sa accept doar un singur juriu:PUBLICUL.Care daca vine la concert,umple sala,se simte bine,se distreaza si merge acasa zambind,stiu ca sunt pe calea cea buna…

  5. GBOB Romania spune:

    Desi nu comentez in nici un fel parerile personale despre GBOB chiar daca sunt pro sau contra si asta pentru ca eu sunt adeptul libertatii de opinie, vreau sa fac acum cateva adnotari la acest articol si comentarii.

    Am citit cu interes articolul pe care il consider pertinent si binevenit.
    Am constatat ca sunt multe neantelegeri in ce priveste GBOB.
    Astfel, scrie mai sus ca formatiile cu contract nu pot participa…orice formatie poate participa indiferent de gradul de notorietate sau daca are sau nu orice tip de contract de productie , management, etc.

    In ce priveste comentariul domnului de la Dance Trauma am sa-i raspund punctual:
    1. „Un folkist” nu este o trupa (band) iar mai mult de 8 este o orchestra (big band)….
    2. Numarul de formatii participante la finalele locale poate diferi foarte mult de la oras la oras. De aceea am hotarat ca in cazul in care nu sunt cel putin 5 formatii intr-o localitate sa nu organizam finala acolo. In ce priveste problema diferentelor de „calitate” de la zona la zona, noi cunostem aceste lucruri foarte bine si de aceea scrie in regulament ca „cel putin o formatie” se va califica la finala nationala. Anul trecut am selectat 6 trupe din provincie si 6 din Bucuresti.
    3. Toate formatiile inscrise primesc de la organizator regulamente suplimentare si elementele pe care le are in vedere juriul, pe scurt acestea sunt: valoarea generala de enterteinment, creativitatea si originalitatea.
    4. Este vorba doar de drepturile de a folosi in scop publicitar si de reclama muzica, fotografiile si filmarile ceea ce este perfect normal, cred ca traducerea in limba romana a fost oarecum eronata…oricum cred ca vorbesc inca bine romaneste dupa zecile de ani de cand locuiesc in strainatate si vorbesc alte 4 limbi…
    5. Asa cum s-a dovedit si anul acesta la Finala nationala, sunetul a fost perfect iar trupele s-au descurcat foarte bine, fiecare reusind in cele 25 min. avute la dispozitie sa se urce pe scena, cableze si sa cante chiar si 4 piese daca au dorit. Noi am luat in jurizare doar primele doua piese prezentate.
    Am terminat finala mai devreme cu 40 min. si vreau sa multumesc inca odata participantilor pentru profesionalism si respectarea regulamentelor. Deci e OK
    6. GBOB nu este Cantarea Romaniei si nu este obligatorie participarea. Acestea sunt regulile, sunt aplicate in toata lumea cu succes si vad ca si in Romania se pot aplica. Nu suferim de loc daca o trupa sau alta nu se inscrie , e normal…
    Daca asteptati sa va judece publicul din Romania inseamna ca nu va intereseaza sa fiti reprezentati si apreciati international, ceea ce este OK dar atunci de ce va mai pierdeti timpul cu un concurs international, participati la cele nationale.

    Faptul ca anul acesta am organizat doar finala nationala are de-a face cu starea mea de sanatate si cu greutatea de a calatori in interior in Romania. Multe formatii nu au mai putut sa se inscrie deoarece asa cum e regulamentul, nu exista „dead line”, dar daca numarul maxim de formatii inscrise la o finala a fost atins, nu se mai pot face inscrieri.
    Exista o trupa din Arad care s-a inscris acum pentru GBOB Ungaria 2009 pentru ca nu a mai avut loc la Bucuresti.

    In ce priveste castigatorii din anii trecuti as aminti ca THE MARKER erau total necunoscuti cand au castigat in 2008, a fost chiar primul lor concert la GBOB nu aveau Demo si nimic iar acum la un an au realizat mai mult dact alte trupe romanesti in 10 ani, au contract cu Roton, au castigat Cerbul De Argint, apar la toate televiziunile si au cantat deja in cateva tari, iar acesta e doar inceputul…

    Un scurt clip de la finala nationala GBOB Romania 2009 puteti viziona la:

    Sper ca am fost destul de clar si nu v-am plictisit prea mult.
    Cristin Tomeci

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: