Click. SCENA LOCALĂ. CLUJ. Să vedem şi să auzim de la vecini

Tati, la ei de ce TOTUL sună mai bine ca la noi?de Ileşoi Ionuţ Titus

Buuun. Vă invit să uităm că şedem în Cluj şi să ne gândim că noi chiar suntem parte din mămăliga asta europeană căreia cică îi aparţinem. Din start apar pete negre în anumite părţi ale creirului. De ce? Pentru că la nu mai mult de 400 km vest de Cluj se găseşte un total alt univers de valori şi priorităţi. Dacă vi se pare că sună absurd poate aveţi dreptate, dar vă asigur că eu dacă încep a mă compara ca român cu vecinii noştri, mă blochez cu gândul undeva la mijloc. Fiind clujean e normal că nu pot să scriu decât despre Cluj, căci uneori locurile pe care nu le cunosc parcă nu există, la fel cum o cunoştinţă îmi spune că nu poate să scrie despre nimic sau nimeni altcineva atât de bine cât despre el.

Suntem în urmă cu 20 de ani şi acesta e un fapt ştiut, dar să nu ne întristăm, căci a mai apărut o fabrică de pensule pentru spuma creativă a oraşului, au mai fost ceva concerte şi evenimete bune, iar toate puse una peste alta aproprie oraşelul nostru de cultura vecină căreia trebuia demult să-i luăm exemplu. Unicul lucru care mă sperie (de fapt sunt mai multe), este de ce suntem aşa de lenţi, de ce atât de speriaţi? „Riscăm să pierdem foarte mult dacă îi aducem să cânte la noi, caci mai nimeni nu îi ştie şi oricum în perioada asta ieşim foarte mult pe minus.” îmi raspunde un patron de local în care doream să organizez ceva concert cu o trupă rară din scena psihedelică europeană, dar nu mai contează. Dacă se doreşte doar profit şi nu bun gust, atunci rămânem aşa cum suntem de fapt, cu obloanele trase şi ochii înspre ce se vinde mai bine. Reticenţa la nou şi dorinţa penibilă de a ne refugia într-un cocon de „NU”-uri ne trage cu mult înapoi, iar când spun asta, mă refer la tot ce înseamnă formă de expresie artistică ce poate avea un impact profund asupra modului nostru de a ne raporta la adevăraţii europeni. Din păcate, încă trăim înceţoşaţi şi înşelaţi de mii de forme fără fond, iar aici mă refer începând de la festivaluri şi evenimente, la instituţii, organizaţii, ong-uri şi alte autorităţi ce apar peste noapte. La noi nevoile maladive sunt ca aerul, sunt impuse şi inoculate subversiv de mediul consumerist în care cantitatea, şi nu calitatea, contează. Unii spun ca e timp pentru tot, şi le dau dreptate, dar mă întreb cât mai sunt dispuşi unii răsăriţi să mai aştepte până când efectiv intrăm şi noi în pas cu un ritm ideologic sănatos?

Trăim zile şi nopţi, ca mai toţi cei ce nu vor să rămână în pană de idei, prieteni, aventuri şi glumiţe, dar important e cu ce ne umplem aceste zile şi nopţi. Mare grijă ce evernimente înghiţim şi cum e cu digestia lor, s-ar putea să avem nevoie de toaletă după.

Ileşoi. He talks a lot.Să vedem şi să auzim de la vecini. Editorial

de Ileşoi Ionuţ Titus

publicat săptămâna trecută în revista Zile şi Nopţi de Cluj


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: