Zoom. INTERVIU. Tudor Runcanu (ex-Hara. 2000 – 2002)

Formula care a înregistrat albumul de debut Hara (Aiurea, 2001) s-a destrămat … cam aiurea … puţin peste un an mai târziu. Niciodată nu am înţeles fenomenul şi am vrut să aflu de ce. Astfel, l-am contactat pe Tudor Runcanu, fostul chitarist, fostul promoter al trupei la Cluj, pe vremea când CD Radio însemna cel mai tare post local de radio.

Ne cerem scuze. Nu am avut timp să punem diacritice la răspunsurile primate prin e-mail.


CZB: Cum s-a adunat trupa? a fost ideea lui Flavius Buzila?

Tudor Runcanu: Desigur ca ideea de la care a pornit totul i-a apartinut lui Flavius Buzila. El, ca si fiecare dintre ceilelti membri ai trupei, avea preocupari muzicale de ceva vreme. Cred ca fiecare atunci cind se apuca de muzica isi inchipuie cum ar suna totul inchegat intr-o trupa. Trupa inseamna forta, e ca si cum te-ai visa deodata intr-un detasament de tanchisti.


CZB: Cum l-ai cunoscut pe Flavius Buzila? cat de buni prieteni ati fost?

Tudor Runcanu: Lucram la CD Radio in perioada in care l-am cunoscut pe Flavius Buzila. Aveam o audienta foarte buna si de aceea imi permiteam sa aduc in fata nume pe care le consideram foarte importante, dar care erau necunoscute. Asa am prezentat-o publicului pentru prima oara pe Ada Milea, sau pe Maria Magdalena Danaila, doua folkiste sa zicem care ulterior au facut cariera. La fel s-a intimplat si cu Flavius Buzila. El a venit la un moment dat la radio cu o inregistrare a piesei Lasă. Am dat piesa de citeva ori pina cind mi-am dat seama ca e mai mult decit un simplu cintec, e de-a dreptul o compozitie. Asa ca i-am propus lui Flavius Buzila sa reinregistreze Lasă intr-un studio profesionist. El m-a rugat sa-l ajut cu inca o chitara asa ca ne-am intilnit de citeva ori dupa-amiezele. I-am cintat si eu citeceva, mi-a cintat si el, insa singurul obiectiv clar era sa tragem piesa Lasă ca lumea.  Am ales studioul Pink, poate si pentru ca in acea perioada eram in relatii bune cu Catalin Condurache, cu care dealtfel cintasem in anii ce trecusera. Ne-am fixat ziua de inregistrari si ne-am dat seama ca ne mai trebuiesc inca citiva instrumentisti. L-am chemat pe Claudiu Purcarin la tobe, iar el pentru ca era la Conservator ne-a promis ca ne mai aduce un basist interesant, pe Mihai Pop. L-am rugat sa aduca si o vioara, pentru ca simteam ca asta ar putea potenta piesa (in inregistrarea anterioara Lasă avea pasaje mai mari de clapa, insa deloc vioara). Asa a aparut si Doru Dejeu. Ideea e ca trupa Hara, in formula in care s-a inregistrat primul disc, s-a format practic in studio, in ziua primei inregistrari.


CZB: Cum a evoluat dezvoltarea componentei?

Tudor Runcanu: Componenta a ramas stabila din mai 2000 pina prin februarie 2002. Atunci  s-a spart gasca si Hara s-a mutat la Bucuresti. In momentul plecarii doar Flavius Buzila si Nicu Lichirie au ales capitala.


CZB: Ati stiut clar de la inceput ca asta este nisa pe care doriti sa o abordati, sau a fost o perioada de experimentare in sala de repetitie?

Tudor Runcanu: Ideea e ca de cind ne-am inceput ne-a cam fost clar ca filonul usor etno si usor alternativ e sansa noastra. La ora debutului nu mai existau trupe care sa scoata vioara atit de tare in fata. Poate doar Phoenix… In plus compozitiile de pe primul disc sunt foarte bune si uneori asta e suficient. Si acum in concerte, piesele de pe primul album aprind cel mai usor publicul.


CZB: Cum v-ati dezvoltat antenele? Tu la CD Radio Cluj si Flavius Buzila la Radio 21 Bistrita?

Tudor Runcanu: In momentul in care am intrat alaturi de Flavius Buzilă in afacerea astane-am dat amindoi drumul la telefoane. Eu prin locul in care eram puteam cel mai usor sa asediez Clujul, asa ca piesele Hara se roteau ametitor la CD Radio. Lumea le invata vrind-nevrind, iar daca aveam un concert publicul cinta de la inceput si pina la capat alaturi de noi, desi inca discul nu era pe piata. Am trimis mai apoi piesele la Bucuresti si in alte orase ale tarii. Flavius Buzila s-a ocupat de Bistrita si de relatia cu viitoarea casa de discuri, CAT Music.


CZB: Cum l-ai cunoscut pe Leonard Muha si ce impresie ti-a facut?

Tudor Runcanu: Pe Leonard Muha ni l-a prezentat Flavius Buzila. Ei se stiau de mai multa vreme de la Bistrita. Era un “smecheras” si nimic mai mult. Poate ca era mai infipt ca noi in capitala si de asta l-am avut la inceput manager. Nu m-a impresionat cu nimic Leonard Muha, cu atit mai putin cu muzica pe care o facea. Prima data cind am vazut “Fat Frumos” la televizor am avut serioase probleme si ma intrebam daca am innebunit eu sau tara asta.


CZB: Imi poti spune cum s-a reusit semnarea contractului la CAT Music … a fost vorba de insistente sau pur si simplu conjunctura momentului?

Tudor Runcanu: Am semnat repede cu CAT Music. Flavius Buzila a trimis un DAT cu “Lasa”, “Aiurea” si “N-ai habar” si cam asta a fost cartea noastra de vizita. Nu neg ca si influenta lui Leonard Muha poate ca a contat. Habar nu am, stiu ca mai tirziu Flavius Buzila era fiert ca Leonard Muha nu mai facea absolut nimic pentru trupa.


CZB: În ce conjunctura s-a decis despartirea de Leonard Muha, manager.

Tudor Runcanu: Habar nu am. Eu nu l-am simtit pe Leonard Muha aproape de trupa , el exista undeva la capatul unui fir de telefon folosit de Flavius Buzila. De multe ori nu raspundea, alta ori era prea scurt ca sa se inteleaga ceva… banuiesc ca o data cu mutarea la Bucuresti, Flavius Buzila a tras linie si sub linie l-a pus si pe Leonard Muha.


CZB: Ati lansat albumul la HM&F (magazinul Hollywood Music & Film) Cluj in toamna 2001…. la Bucuresti cum s-a organizat lansarea de album?

Tudor Runcanu: Acest disc s-a lansat peste tot in tara numai la Bucuresti nu. Habar nu am de ce… Cat ne-au reprosat ca am lansat discul la Cluj in 3 decembrie 2001 iar ei ar fi vrut sa-l lansam la Bucuresti in primavara lui 2002. dar eram prea entuziasmati de nebunia care cuprinsese atunci Clujul incit am facut lansarea singuri, prin CD Radio. Imi amintesc ca la conferinta de presa trotuarul din fara magazinului de discuri era si el arhiplin. Asta a contat mai mult decit sa mergem la Bucuresti si sa cintam in fata unui public circumspect, care inca nu ne cunostea.


CZB: Cat a durat luna de miere in trupa dupa lansarea albumului de debut? mi se pare ciudat ca din componenta originala a formatiei nu a ramas nimeni in trupa cu Flavius Buzila.

Tudor Runcanu: Au fost foarte frumoase zilele in care am tinut discul in brate, ca pe un nou nascut. Imi amintesc ca ma intorceam alaturi de Flavius Buzila de la CAT Music, intr-un troleibuz bucurestean super aglomerat, si fiecare avea o punga “de un leu” pe care o tineam strins in multimea aia civila si plictisita, incercind fiecare mai degraba sa nu scape din priviri punga decit sa-si tina echilibrul. Mai apoi ne-am intors noaptea spre Cluj, cu un Oltcit rablagit, trecind de la vara la iarna, pentru ca in zona Sibiului ningea si troienea, si veneam cu un sentiment pe care nu l-am mai avut niciodata. Duceam cu noi un tezaur parca… a fost cea mai interesanta noapte a mea in trupa Hara, degerat insa invingator.


CZB: Flavius a dorit sa se mute cu orice pret la Bucuresti … cum a propus trupei aceasta mutare? cat au durat discutiile pe aceasta tema intre voi?

Tudor Runcanu: Eu cred ca Flavius Buzila a vrut sa se mute la Bucuresti pentru ca trebuia. La Cluj eram in maxim de succes insa era greu sa ne urcam aproape saptaminal in masini noaptea si sa luam drumul capitalei pentru a aparea la emisiuni. Imi amintesc ca o data, intr-o singura zi, am aparut la 6 emisiuni de televiziune si una de radio intr-o singura zi.


CZB: Cam in ce ordine a parasit pe rand fiecare trupa lui Flavius Buzila, si daca poti adauga motive succint. care a fost ultimul ramas si prin ce an era Flavius mutat definitiv la Bucuresti cu o noua formula de muzicieni?

Tudor Runcanu: Primul a plecat Mihai Pop, imediat dupa lansare.  A plecat in Italia alaturi de sotia lui punind acolo bazele viitoarei formatii Kaska, in care aveam sa fiu si eu chitarist vreo 3 ani. In formula sparta fara basist am mai cintat de citeva ori, chiar la Galele CD Radio din februarie 2002 dupa care o discutie aprinsa a rupt trupa inca o data. Am plecat si eu si Doru Dejeu. Flavius Buzilă vroia oricum sa plece la Bucuresti si poate si faptul ca nu agrea ideea de a scrie si eu piese a dus la ruptura. Investise foarte mult pina atunci, facuse sacrificii pe care nu le neg, insa am ajuns la un conflict intre ceea ce vroia el si ceea ce vroiam eu. Eu nu am vrut sa plec din Hara, insa tineam si la piesele mele pentru care trebuia sa ma lupt ca sa apara pe albume. In perioada in care aparea primul album , in concert, jumatate dintre cintece imi apartineau. Pe disc am avut doar doua, si atunci am fost poate prea orgolios…


CZB: Ai urmarit evolutia Hara mai departe?

Tudor Runcanu: Am urmarit evident ce facea Flavius Buzilă la Bucuresti si le-am tinut de fiecare data pumnii. Facusem si eu parte din Hara si fiecare succes al lor se rasfringea si asupra mea. Cind a aparut “O zi”, al treilea disc, chiar l-am sunat pe Flavius Buzilă sa-l felicit, pentru ca suna bine discul si avea si citeva compozitii faine. Apoi dupa o vreme, am ajuns sa cint cu Kaska si cu Mihai Pop, si ni s-a intimplat de citeva ori sa cintam inainte de Hara. A fost un sentiment ciudat insa deloc neplacut.


CZB: Cand Flavius Buzilă mai are cate o cantare la Cluj, te suna sa vada ce mai faci?

Tudor Runcanu: Flavius Buzilă nu m-a sunat niciodata de cind am parasit trupa. Nici nu cred ca il intereseaza ce fac eu si poate nici nu are timp. Ca o ironie, vreo 6 luni, a avut domiciliul flotant la Sighisoara, in casa bunicilor mei, pentru a se putea casatori acolo. Ma asteptam sa-l prind pe acasa in perioada asta insa nu s-a intimplat asta. Oricum de fiecare data cind ne-am intilnit ne-am salutat si am povestit pentru ca nici eu si nici el nu putem nega influenta pe care a avut-o celalalt.


CZB: Care este momentul cel mai fain ce ti-l aduci aminte alaturi de Hara?

Tudor Runcanu: Au fost multe momente frumoase. La aniversarea unui an al trupei am cintat in “Bianco e Nero”, o discocoteca la moda atunci. Nu aveam sculele cele mai bune si asta a facut sa putem auzi suficient de bine intreg publicul cum cinta alaturi de noi. A fost un sentiment frumos…


CZB: Care a fost cel mai dificil moment alaturi de Hara?

Tudor Runcanu: Cel mai dificil moment a fost concertul din februarie 2002 de la Galele CD Radio. Cintam fara Mihai Pop si desi era o atmosfera extraordinara la Diesel, si toti cintau si aprindeau luminari in timpul pieselor, am simtit acut atunci ca tensiunile existente intre mine si Flavius Buzilă sunt iremediabile si ca in scurt timp nu vom mai cinta impreuna. Aveam succes dar singurul meu gind atunci era cum sa fug de acolo si sa beau o bere in liniste altundeva.

PERSONALE


CZB: În ce masura mai esti activ in domeniu? am vazut ca esti chitaristul la Teodora Iacob.

Tudor Runcanu: Pentru Teodora Iacob nu sunt neaparat chitarist. Pentru ea am scris niste texte faine si chiar citeva cintece. Imi place si sunt mindru de albumul pe care l-am scos anul trecut impreuna. In epoca post-Hara am cintat si cu Kaska. Am scos si cu ei discul de debut unde am citeva compozitii, iar in 2005 am scris opera rock Richard al III-lea pe care am montat-o alaturi de Sorin Misiriantu la Teatrul National din Cluj. Opera a avut succes si s-a jucat doua stagiuni. Cam asta am facut din puct de vedere muzical .In rest cint folk singur in Autograf sau la Sighisoara, locuri in care ma simt foarte bine.


CZB: Ai un MySpace sau un Blog Muzical?
Tudor Runcanu: Am un site muzical pe care ti-l recomand, e www.rockritic.ro, unde desi nu am mai scris de ceva vreme, atunci cind am facut-o am facut-o foarte bine.


CZB: Unchiul tau este Adrian Ivanitchi de la Sighisoara? in ce masura a avut o influenta asupra educatiei tale muzicale?

Tudor Runcanu: Unchiul meu a fost un zeu pentru mine in copilarie. Avea discuri si casete, benzi cu Pink Floyd, Dire Straits, Jethro Tull sau chiar Kiss, asa ca mai tot ce sunt acum se datoreaza acelei perioade. In plus avea chirai de toate felurile, clape si tobe, si in vacante zdranganeam si scoteam “albume” alaturi de fratele meu Radu. In plus cind m-am apucat de chitara am stiut de unde sa cer toate partiturile Beatles.


CZB: In ce masura te-a afectat decesul Tatianei Stepa si ce ai simtit cand ai aflat?

Tudor Runcanu: Mi-a parut rau de Tatiana Stepa, stiam ca sufera de multa vreme si lupta in tacere. Ma dor toate disparitile oamenilor mari. Ma doare inca ca nu mai e Florian Pittis, Dem Radulescu sau Calin Nemes.

FOTO. Şedinţa foto pentru coperta albumului Aiurea. 2001

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: