Byte. EDITORION. Radio Days

EDITORIAL. Radio Days

de Ileşoi Ionuţ Titus

Cine mai ascultă în ziua de azi radioul?

Cine mai are adevărate revelaţii muzicale de bun şi foarte bun gust?

Editorial. radIONGata cu epoca radioului, zic eu, şi gata demult, deşi … Pe lângă cei de la Radio Guerilla cu tot cu eliberarea lor de orice formă de inhibiţie, parcă nu te mai simţi nicăieri “acasă” pe banda FM. E normal să mă refer doar la FM-ul românesc, căci peste mări şi ţări mai există încă radiouri ce nu îndobitocesc ascultătorii cu acelaşi playlist vechi şi obositor. Pentru cei ce nu ştiu filmul lui Woody Allen Radio Days (1987), îl sugerez cu multă căldură, tocmai pentru faptul că ne redă o nostalgie pe care poate nimeni dintre noi ăştia mai tineri nu a trăit-o vreodată.

O nostalgie a epocii de aur a radioului anilor ’40 undeva prin vasta Americă, acolo unde nume mari din istoria muzicii au ieşit la rampă tocmai datorită acestor inofensive unde longitudinale.

Chiar dacă TV-ul a început înca de pe atunci să ameninţe omenirea cu îndobitocirea şi nu în ultimul rând şi FM-ul şi AM-ul, radioul a atins o culme a succesului prin anii ’60 când se încasau sume uriaşe odată cu naşterea adevaratului rock’n roll şi a culturii hippie. Tocmai despre această simbioză dintre trupele legendare şi radioul ce practic le-a lansat, ar trebui să fie vorba când se doreşte a pune pe picioare o instituţie de gen. Spun asta cu un oarecare reproş adresat direct celor ce nu doresc să îşi deschidă urechile spre oceanul de muzică bună ce abia aşteaptă să fie ascultat. Dacă ar fi să ascultăm tot ce se cântă în ziua de azi, am putea umple, într-o perioadă de maximă audienţă, cu usurinţă, un playlist de cel puţin o oră zilnic numai cu noutăţi. Dar pâna la urmă de ce să îşi mai petreacă angajaţii radiourilor noastre timp şi efort ascultând muzică bună şi nouă, sau mai altfel, când pot bine mersi să şadă liniştiţi şi să pună acelaşi playlist de acu’ zece ani ca o bandă stricată? E mai comod să setezi totul pe „Repeat”, nu? Radioul ar trebui sa fie ceva mai mult decăt un simplu şi zgomotos fundal sonor pe care ne conducem maşina sau ne călcăm pantalonii pătaţi de cafea. Imi place să cred într-un astfel de radio, deşi la noi lucrurile stau cam altfel, iar dacă ne gândim la DJ şi MC, parcă treaba cam scârţăie. Poate mulţi dintre voi mă veţi judeca mai dur căci mai dojenesc pe unii şi pe alţii, dar oricât de rele par a fi lucrurile, Lumină este, şi încâ multă, doar trebuie să purtăm ochelari mai buni.

Iar pentru a termina în acelaşi ton cu blestemata depresie a acestei toamne, sugerez “să ne întristăm împreună” pe piesa celor de la Smashing Pumpkins: „I Of The Morning” (Machina/ The machines of God, 2000/ Virgin Records), căci e mai grăitoare decât tot ce stă scris mai sus.

Ion Titus Ilesoi. de la tbaCREW

EDITORIAL. Radio Days

de Ileşoi Ionuţ Titus


Comments
One Response to “Byte. EDITORION. Radio Days”
  1. moment spune:

    aiaiai ! de mult nu am mai ascultat smashing pumpkins pe „caseta” :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: