Click. RECENZIE. Guns’N’Roses. Chinese Democracy

Guns’N’Roses. Chinese Democracy

!!!

2008, Geffen

Miroase a Made In China

Dacă la începutul anilor 1990 Nirvana deschidea drumurile pentru muzica alternativă şi încerca să înmormânteze definitiv hard rock-ul, atunci Guns’N’Roses (GNR) erau cei care continuau ideea aceluiaşi hard rock şi promiteau să dovedească lumii întregi că acest gen încă nu a dispărut şi oferă posibilitatea unor noi descoperiri. Guns’N’Roses (GNR) chiar au făcut-o în 1991, lansând albumul dublu Use Your Illusion – unul din cele mai de succes albume din istoria muzicii mondiale. După doi ani Guns’N’Roses revenea cu o colecţie mediocră de cover-uri care se intitula The Spaghetti Incident? şi în clanul lui Axl Rose se instaurează o tăcere perturbată deseori de scandaluri şi divergenţe între membrii formaţiei.

În 1998 din rândurile formaţiei pleacă ultimul membru din componenţa originală – Duff McKagan, iar Axl Rose adună un nou colectiv. Într-un interviu din 1999, Axl Rose susţine că lucrează asupra noului album intitulat Chinese Democracy, iar câteva piese pentru acesta au fost compuse încă prin 1995. Pentru prima dată piesele noi au fost prezentate în cadrul unui concert din 2001 susţinut cu o componenţă total nouă în afară de Axl Rose. A fost nevoie de 13 ani şi 13 milioane de dolari pentru că răsfăţatul Axl Rose să-şi lanseze multaşteptatul album abia la sfârşit de 2008. Presa se aştepta nici mai mult nici mai puţin la cel mai bun album din istorie, şi uite că în noimebrie 2008 Chinese Democracy apare în magazine.

La prima audiţie ar părea că este vorba de acelaşi Guns’N’Roses (GNR), doar că un Guns’N’Roses (GNR) al anului 2008 care caută influenţe nemotivate în creaţia trupelor care încă păpau lapte în perioada de aur Guns’N’Roses. Albumul tinde să găsească o punte stabilă şi originală între hard rock-ul clasic şi tendinţele muzicale moderne, doar că această punte se împotmoleşte în imposibilitatea trupei de a evita propriile clişee.

Chinese Democracy conţine numeroase colaborări, printre care unele cu monştri ai scenei precum Sebastian Bach (Skid Row), Brian May sau Dave Navarro. Albumul s-a vândut în 260,000 copii în prima săptămână de la lansare chiar dacă Axl Rose a refuzat să participe activ în promovarea lui. Un album în care piesele diferă una de alta precum supradozele alcoolice suferite de Axl Rose timp de un deceniu, un album cu doar câteva piese care ne reamintesc de gloria Guns’N’Roses (GNR). În fine, un album care cu siguranţă va lăsa o lacrimă melancolică pe obrazul hard rocker-ului pletos, şi care nu va spune absolut nimic ascultătorului anului 2009. Trei puncte, din care unul cu siguranţă e pentru respectul faţă de una din cele mai bune trupe de hard rock din anii 1990.

Autor: Gonzo

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: