Byte. PĂREREA MEA. 2009. Partea 4a. Iuliu Merca (RO) vs. Chi Cheng (USA)

Anul acesta s-au împlinit 10 ani de la decesul lui Iuliu Merca.

Şi nu s-a întâmplat NIMIC.

Nu a fost nici un eveniment comemorativ, aniversar … nu a fost nici un pelerinaj la mormântul său, nu a apărut nici un CD special, nici măcar la Jurnalul Naţional. Nu s-a ţinut un moment de reculegere, colegii săi de trupă nu au organizat nici un concert In Memoriam, la ştiri nu s-a menţionat nimic.

Din interviul cu Ştefan Boldijar (solist la Semnal M), realizat în iulie 2009 şi publicat în 19 ianuarie 2010 (CITIŢI AICI), am aflat următoarele:

Suntem din Cluj, nu am avut impresar sau producător. După ce a dispărut Iuliu Merca, am fost efectiv o trupă ruptă în două. Aveam foarte mari şanse ca să nu existăm mai departe. Am stat şi ne-am gândit să nu mai continuăm, dar am ajuns la concluzia că este unica soluţie de a duce mai departe amintirea şi numele lui Iuliu Merca. Dacă nu am fi continuat, garantez că se pierdea şi se uita totul, pentru că suntem din Cluj şi nu din Bucureşti. Vezi acuma ce se întâmplă. Sunt o grămadă de artişti şi proiecte din Bucureşti lipsite de talent, dar care se află mereu în media şi sunt împinse în faţă.

Iuliu Merca era clujean… sunt multe probleme în continuare pentru că nu suntem din Bucureşti. Sunt foarte mulţi deja care … nici nu ştiu cine a fost Iuliu Merca. Îţi spun din propria experienţă, pentru că m-am lovit de treaba asta.

..

Am fost la multe case de discuri şi redacţii de reviste şi multă lume mă întreabă – “Cine este Iuliu Merca?”.

Asta este şocant!

Morţii cu morţii şi viii cu viii 1

Făcând o paranteză, revista şi websaitul Maximum Rock şi-a împărtăşit părerea în 10 octombrie 2009 (CITIŢI AICI) că IRIS este un fenomen national. Mai mult, ca să dovedească nesiguranţa presei în a avea un punct clar de vedere, adaugă semnul întrebării la titlu, ca să fie acoperită în caz că cineva ar dovedi că IRIS nu este un fenomen naţional, sau în cazul în care IRIS la anul ar fi uitată de toţi.

Iris este trupa cu care mare parte a rockerilor au crescut, trupă care, deşi s-a îndepărtat oarecum de duritatea riff-urilor, a reuşit să ţină aproape atât rockerii (chiar şi pe cei mai „true”), cât şi celelalte categorii de melomani.

ClickZoomBytes a avut iniţiativa, încă din vară, de a organiza un concert In Memoriam Iuliu Merca.

Byte. Richard Constantinidis, autorul blogului ClickZoomBytes a fost implicat în organizarea unei ediţii unice, speciale In Memoriam Iuliu Merca la Cluj în martie 2003, unde, sub îndrumarea bateristului Fane Nagy (care a cântat cu Semnal M între 1995 – 2008), a avut loc primul concert-concurs pentru formaţii tinere care cântă Live la Cluj.

Asta se întâmpla cu 4 ani înainte de a veni GBOB de afară. Regulamentul era foarte asemănător. Câştigătorii la singura ediţie au fost Răzvan Crivaci & Liviu Sorescu (viitorii căştigători ai marelui trofeu la Mamaia în toamna aceluiaşi an).

Alături de Ovidiu Buhăţel (manager la Desperado şi Studioul de înregistrare Digital Dark Vision, DDV), am încercat în toamnă să cointeresăm persoane importante din oraşul nostru pentru un astfel de eveniment, pentru imaginea culturală a Clujului, în amintirea lui Iuliu Merca, un artist care a fost numit cetăţean de onoare post-mortem şi căruia i s-a dedicat o stradă dintr-un cartier mai nou al Clujului, creând precedentul prin care ulterior a putut să apară şi Strada Teo Peter, în acelaşi cartier.

A fost an de criză financiară.

Din diverse motive, am întâmpinat rezistenţă şi am întâlnit oameni reticenţi la un astfel de eveniment.

În acelaşi timp, au avut loc alte spectacole cu alte motivaţii şi altfel de sprijin.

A fost an electoral.

Luni, 9 noiembrie îmi ceream scuze faţă de AG Weinberger, care a dorit să participe pro bono la un eveniment In Memoriam Iuliu Merca la Cluj. AG Weinberger a răspuns:

E în regulă … nu-ţi fă procese de conştiinţă … ştim cu toţii cum este România 🙂

Hai să dăm vina pe cineva.

Este cel mai uşor să-l blamăm pe Ştefan Boldijar pentru felul lui de a fi: ba că nu doreşte publicitate, ba că nu are nevoie de PR sau impresar, etc.

Noi însă ştim mult prea bine că presa şi managementul ajută trupa să câştige public sau să îşi menţină cota, iar Semnal M-ul din anul 2010 dovedeşte acest lucru fără dar şi poate.

Morţii cu morţii şi viii cu viii 2

De vină sunt instituţiile oficiale ale urbei clujene.

De vină sunt marii directori de firme mari clujene, care au ajuns atât de mari în aceşti 20 de ani încât nu se mai pot gândi la lucruri mici, cum ar fi un concert comemorativ pentru un artist care a murit acum 10 ani.

Acest artist a însemnat totuşi ceva pentru scena muzicii româneşti (am evitat cuvintele istorie şi cultură, ca să nu sune prea bombastică fraza), a lăsat ceva în urmă, frumos şi calitativ, tezaurului muzicii româneşti din epoca cenzurii comuniste. Muzical vorbind, ce-l deosebea de alţii era vocea lui. Amprenta aceea, necesară şi atotputernică, pe care rar o mai găseşti la trupele actuale autohtone.

Şi ce folos?

Ce-a fost a fost.

Să ne trăim momentul! Să facem pogo pe Crazy Win la Balul Balurilor cu Primarul care lucrează la aceeaşi Primărie care a scos-o de la naftalină pe Samantha Fox acum doi ani şi a adus-o la Cluj pentru concertul de Revelion (nu ştim dacă Primarul îşi aminteşte mai mult de hitul pop-dance Touch Me din 1986 sau fosta carieră a modelului, datorată sânilor mari cu care este dotată de la mama natură). Aşteptăm deasemenea, după ce a adus Pasărea Colibri (care a făcut furori în 1997-1999), fără regretatul Florian Pittiş (deşi sunt sigur că s-a încercat să se aducă chiar această formulă) la inaugurarea zonei pietonale de la statuia lui Matei Corvin (care a fost acoperit să nu vadă şi să nu comenteze ignoranţa Primăriei locale vândută Bucureştiului), să vină altă trupă bucureşteană invitată de Primarul oraşului nostru să ne cânte la deschiderea altei artere pietonale din centrul Clujului peste doi ani.

Şi aşa, viaţa culturală merge mai departe, în detrimentul vieţii culturale

… şi a patriotismului local.

La zece ani după Puciul lui Ion Iliescu, Ada Milea a scris versul „Ceauşescu e o boală”.

După alţi zece ani, aş adauga că boala a devenit incurabilă.

CITIŢI Partea a doua a acestui articol peste două zile

Sâmbătă 23 ianuarie. După orele 9.00.

Comments
One Response to “Byte. PĂREREA MEA. 2009. Partea 4a. Iuliu Merca (RO) vs. Chi Cheng (USA)”
Trackbacks
Check out what others are saying...
  1. […] | Etichete: Chi Cheng, Coma, Deftones, Hefe, Răzvan Rădulescu, Truda | Leave a Comment  CITIŢI AICI. Prima parte.Iuliu Merca (RO) vs. Chi Cheng […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: