Byte. PĂREREA MEA. 2009. Partea 4b. Iuliu Merca (RO) vs. Chi Cheng (USA)

CITIŢI AICI. Prima parte.Iuliu Merca (RO) vs. Chi Cheng (USA)

Morţii cu morţii şi viii cu viii 3

Deja există cel puţin o generaţie de tineri care nu ştie cine a fost Iuliu Merca de la Semnal M, iar aceeaşi generaţie de tineri are alţi idoli şi alte gusturi muzicale.

Într-o seară oarecare din noiembrie 2008, basistul Chi Cheng (de la formaţia Californiană Deftones, care a primit un premiu Grammy în 2001) mergea cu skateboard-ul prin cartier. În mod neaşteptat, este lovit de o maşină care mergea cu 60 km/oră.Este internat la spital şi se află de atunci în comă. Asigurarea medicală personală nu mai acoperă cheltuielile tratamentului. S-a apelat la sprijinul fanilor formaţiei, prin internet.

În România, DJ-ul de la formaţia Coma, Hefe (Răzvan Rădulescu, care este totodată organizator de concerte, prezentatorul unei emisiuni de muzică rock la radio şi TV în Bucureşti, Bring The Noise, redactor la revista Sunete … şi mare fan Deftones), a avut iniţiativa şi a pornit o mişcare pro-Chi Cheng în România de adunare de fonduri în acest sens.

Detaliile sunt postate aici privind donaţiile făcute pe plan mondial pentru basistul de la Deftones, Chi Cheng: www.oneloveforchi.com

Hefe (Răzvan Rădulescu, DJ la Coma) a dus treaba la un nivel mai înalt. Entuziasmul, dedicaţia şi dragostea pentru idolii lui i-au dat imboldul să îşi întindă antenele şi să extindă reţeaua de sprijin pentru Chi Cheng în Balcani (Chi Cheng este basistul de la Deftones aflat în comă de peste un an). Folosindu-şi relaţiile, Hefe (Răzvan Rădulescu, DJ la Coma) a scos compilaţia One Love For Chi.

Ca mică paranteză, este incredibil faptul că formaţia cu care Hefe este asociat nu prea iese din Bucureşti, şi a depăşit graniţele ţării doar de două ori în cei zece ani de existenţă, dar compilaţia One Love For Chi include formaţii din Macedonia, Ungaria, Bulgaria şi Serbia.

Este foarte lăudabil că se organizează astfel de evenimente şi acţiuni şi la noi, desigur.

Este păcat că nu se depune atâta efort pentru artiştii autohtoni şi pentru implementarea unui sistem de respect reciproc faţă de artiştii din generaţii diferite.

Şi poate ai 20+ ani şi citeşti aceste rânduri şi îmi spui că subiectul este de câcat, pentru că tu asculţi Truda şi nu îţi pasă de ce a fost înainte şi boşorogii ăştia trebuie să dispară ca să facă loc trupelor mai tinere…

Nu trebuie să explic faptul că poate peste 40 de ani Truda nu va mai fi. Poate Truda a lăsat în urmă un tezaur de piese extraordinare pentru generaţia ei, cu mesaj social. Poate este vorba de versuri care vor fi perfect valabile şi pentru situaţia de la noi de peste 40 de ani … şi totuşi, poate generaţia de tineri de atunci va considera Truda o formaţie de boşorogi demodaţi fără nimic nou de zis şi care nu se dă la o parte să lase alte trupe mai tinere să cânte pe scenele ţării.

Fiecare generaţie îşi are idolii ei, dar parcă suntem mult mai săritori şi isteţi când vine vorba de străini. Ne dorim atât de mult să ne integrăm … oriunde altundeva … încât uităm de tradiţiile, principiile şi idealurile care ar trebui să ne formeze şi să ne caracterizeze pe noi ca entitate naţională.

  • Conducătorii şi patronii? Directorii de sală şi edilii aleşi nu au nici un fel de conştiiţă civică odată ajunşi la putere.
  • Artiştii? Prea puţini dintre artiştii care cântă acuma în cluburi respectă pe cei care au făcut aceeaşi paşi mici mult înaintea lor. Iar, dacă un artist contemporan prinde orice fel de cheag la nivel local, sau în câteva oraşe mari ale ţării (în nici un caz nu este vorba de succes naţional sau un anumit nivel general de popularitate) deja uită de unde a plecat, vede doar jumătatea plină a paharului şi are deja tendinţa să nu mai vrea să audă de trupe mai mici în deschidere.
  • Publicul? Publicul este dezinformat de edili şi orientat greşit de către artiştii care beau cot la cot cu ei seară de seară în aceleaşi crăşme în care cântă şi după ce s-au lansat.

Ne-am tâmpit. Ne-am tâmpit? Ne-am tâmpit!

Nu s-a înţeles aspectul unui spectru larg de gusturi în democraţie.

Fiecare ţine cu ai lui.

Fiecare îşi urmăreşte propriul interes.

Un artist cu o relaţie la o firmă care are posibilitatea să sprijine evenimente culturale o dată pe an, refuză să împartă ciolanul cu alţii din breasla lui.

Nimeni nu înţelege filozofia că dacă faci bine altuia, acel bine ţi se întoarce sau dacă sunt mai multe trupe tinere, mai multe trupe cu turnee, mai multe trupe de succes, puterea rockului şi a scenei de muzică live va creşte fără îndoială şi mult mai rapid decât dacă se lucrează ca până acum, fiecare pe cont propriu şi fiecare prin relaţiile lui.

Nu avem viitor dacă nu învăţăm să ne respectăm trecutul, oricare ar fi fost el.

Nu există nici o şansă de dezvoltare a unei scene muzicale (live) atâta timp cât artiştii (live) nu învaţă să se respecte reciproc … iar asta ar însemna să existe sprijin şi comunicare între generaţii.

Nu poţi să ceri dacă nu dai.

Asta înseamnă că trupele consacrate sau firmele care sponsorizează evenimente şi turnee de amploare naţională trebuie să invite artişti debutanţi în deschidere, cu un onorariu simbolic.

Drept urmare, artişti precum Hefe ar avea un interes real să sprijine artistul mai în vârstă din aceeaşi ţară cu el, să-i pomenească numele următoarei generaţii de artişti şi să comemoreze muzica care face ca gusturile să evolueze cu logică de la o generaţie la alta şi la noi.

Comments
2 Responses to “Byte. PĂREREA MEA. 2009. Partea 4b. Iuliu Merca (RO) vs. Chi Cheng (USA)”
  1. madalina spune:

    e destul de simplu de explicat:
    exista o prapastie imensa intre muzica de dinainte de 89 si cea de dupa. la fel cum exista o prapastie mare intre muzica de dinainte de 2000 si cea de dupa. ma refer exclusiv la romania!
    rockerii de dupa 2000 nu se regasesc sub nici o forma in muzica Semnal M, Iris sau Cargo. si asta pentru ca nimeni nu a cultivat ideea de continuitate, si „batranii” cu atat mai putin. muzical vorbind, pe nici unul dintre ei nu i-a interesat sa promoveze vreo trupa tanara, eu una n-am auzit de asa ceva. s-au uitat la alternativul romanesc, la Luna Amara, Kumm, Urma, OCS, Coma sau EMIL, ca la felul paispe si si-au vazut de stadioanele si polivalentele lor. si mai ales de fest-urile de bere. nu e cazul Semnal M, insa, fara voie, au intrat in aceeasi oala … pacat. c’est la vie…

    • parerea mea este ca nu este niciodata prea tarziu.

      pe de alta parte, ma uit la formatii precum iris, care nu vor si nu vor sa renunte. si cu cat le este mai greu, parca se indarjesc si mai mult.
      si cei din jurul lor care urmaresc profitul IMEDIAT le pun gaz pe foc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: