Click. RECENZIE. New Model Army. Thunder and Consolation

ALBUM DE COLECŢIE

CLASIC.

1989

New Model Army.

Thunder and Consolation

!!!!.

EMI

După cum am mai zis, aveam un vecin din Grecia la cămin, când eram student. El m-a introdus la întreaga scenă indie de la finalul anilor 80. prin albumele lui, precum The Pixies, The Pogues, … şi New Model Army, am putut să îmi lărgesc gusturile muzicale şi să depăşesc etapa adolescentină a ritmurilor dance.

Albumul l-am cumpărat din Germania. A fost unul dintre acele albume pentru care am dat oricât numai ca să îl am. Cred că a costat 33 de mărci, care la vremea respectivă era chiar preţul maxim pentru un CD la Saturn Hansa din  Műnchen.

Formată la Bradford, Yorkshire în 1980, seva muzicală ale membrilor vine din epoca punk britanică. Numele este împrumutat de la trupele adunate de către revoluţionarii Sir Thomas Fairfax şi Oliver Cromwell.

Trioul are un mesaj clar definit social, ecologist şi politic.

Prin ritmurile punk-folk-rock, se ridică din anonimat şi e considerată o trupă de cult în Marea Britanie (cult band, înseamnă că formaţia nu este comercială, nu e promovată de mass media, dar are fanaticii ei care merg oriunde să o vadă în concert).

După părerea mea, acesta este cel mai tare album lansat de New Model Army. De la acest album, timp de cinci ani, s-a colaborat cu Ed Alleyne-Johnson (vioara electrică).

Multe melodii îţi dau impulsul să o iei razna, să spargi sticle, să faci mosh la chef. Mesajul atacă o diversitate de teme.

  • Anti-system. Stupid Questions, Family
  • Ecologisti. I Love the World,
  • Relaţii interumane: 225, Inheritance, Ballad of Bodmin Pill, Vagabonds
  • Despărţiri: Blue and Grey

Albumul începe pe notă de furie şi de frustrare (I Love the World), cu un text perfect valabil şi în ziua de azi având în vedere problemele ecologice cronice cu care ne confruntăm!

Stupid Questions este tipică pentru muzica punk, având o linie melodică ritmată monoton, la care versurile sunt foarte importante.

Primele două piese ascund destul de bine faptul că sunt punkeri. Pe a treia piesă, îşi dau îşi dau arama pe faţă, şi ne lovesc din plin cu piesa ritmată monoton, cu versuri cu detonare întârziată în care atacă sistemul capitalist în care noi trăim doar de 20 de ani … 225.

Cu un rock tipic pentru anii 80, cu premierul dat la maxim, albumul curge.

Efectele speciale de ploaie şi tunete pe începutul piesei Green and Grey sau ţipetele de disperare din I Love the World sunt detaliile esenţiale care dau credibilitate versurilor compuse şi interpretate de Justin Sullivan.

Consider albumul experimental şi de efect, având o linie de mijloc – între punk şi muzica cu o tentă ceva mai comercială.

Inheritance, Green and Grey, Ballad of Bodmin Pill, Family Life, Vagabonds sunt piese “cvasi-pop” cu introduceri acustice, ce anunţă un dezmăţ total pe notele ce urmează cu o infuzie puternică punk.

Vagabonds este o combinaţie între vioara de world music şi ritmuri punk foarte reuşit. Muzical, dovedeşte că NMA este capabilă de mult mai mult decât trei acorduri.

Varianta de CD este ceva mai lungă decât albumul în format vinil. Piesele de la finalul albumului, compuse în altă etapă de formare a trupei (cam cu doi ani înaintea lansării acestui material) sunt experimentale si ceva mai crude – şi nu se leagă de cele de pe prima parte. Este etapa când lumea începe să treacă de la vinil la CD. Aceste înregistrări fac CD-ul mai interesant de cumpărat, oferind ceva în plus fanilor care au deja vinilul în colecţie. Aş fi lăsat o pauză între piesele de pe albumul original şi Extra Tracks.

Dintre piesele de la final, cel mai mult îmi plac Archway Towers, Chinese Whispers şi Nothing Touches, deşi acum 15 ani nu aveam răbdarea să le asimilez cum trebuie.

Am schimbat două vorbe cu formaţia la Budapesta în 1998 şi i-am spus solistului ca eu consider acesta cel mai fain material lansat de ei. Tipul a stat un pic, s-a gândit şi mi-a dat dreptate. Acest album este într-adevăr cel pe care şi el îl aprecia cel mai mult din cariera lui până în acel moment.

Componenţa în acest moment era formată din trioul

  • JustinSlade the LevellerSullivan (voce, versuri, chitară, clape)
  • Robert (Robb) Heaton (tobe, b.vox, chitară, bas)
  • JasonMooseHarris (bas, clape, chitară)

Titlul albumului este împrumutat din lucrările unui revoluţionar Quaker, Edward Burroughs, din nordul Albionului, lucrarea The Memorable Works of a Son of Thunder and Consolation, publicată postmortem.

Trupa se întoarce la Bucureşti în 26 februarie 2010 la HardRock Cafe.

Poate în deceniul acesta vor ajunge şi la Cluj.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: