Click. RECENZIE. Paolo Nutini. Sunny Side Up

Paolo Nutini. Sunny Side Up

!!!!!

2009 (Atlantic/Warner) distribuţie A&A Records în România

Paolo Nutini, scoţianul de 20 de ani cu tată italian, are stil, dar pe cel de al doilea album de studio îşi caută şi amprenta solistică în domeniul genului considerat AOR (Adult Oriented Rock).

Ordinea pieselor este cel puţin ciudată, prima parte fiind mai happy, iar a doua fiind foarte tristă. Panta descendo este lentă şi constantă cu mici scăpări pe parcursul materialului. Începi călătoria muzicală pe un vârf de munte, cu muzică reggae (10/10) şi un nor de ganja plutind pe lângă tine (Coming Up Easy), iar drumul duce spre o vale plângăcioasă (Worried Man), de unde nu mai poţi găsi calea de întoarcere (Keep Rolling).

Deschizi jewelcase-ul şi te izbeşte imaginea unui autocolant vechi din mijlocul unui vinil LP din epoca de glorie al tonomatului.


Deşi toate piesele sunt compuse de el, melanjul de ritmuri împrumută o grămadă de elemente eclectice de la alţi eroi uitaţi ale unor epoci muzicale apuse de mult, ale căror fir roşu este timbrul artistului, care dacă nu îl cunoşti şi nu îl vezi vreodată, ai impresia că este al unui pensionar care ne (în)cântă de pe vreun balansoar, acoperit cu o pătură de lână, cu un banjo într-o mână şi o cârja în cealaltă.

Vocea duce cu Jeff Buckley dar conţine multe alte influenţe, în funcţie de melodie, putând fi comparat cu Van Morrison (Growing Up Beside You), Al Green (No Other Way), Otis Redding (Worried Song), Bob Dylan (Tricks of the Trade), Simon and Garfunkel se întâlnesc cu Cat Stevens (Chamber Music), Roger Miller se întâlneşte cu Harry Belafonte (Simple Things).

Părerea mea este că Pencil full of Lead (un Mambo cu trompetă) şi Candy (hai să-i zicem un cântec de dragoste) sunt piesele de rezistenţă ale albumului pentru publicul larg, având un ritm mai alert şi vessel. Mie personal mi-a plăcut cel mai mult Worried Man.

Compoziţiile semnate Paolo Nutini sunt simple, eclectice, bine realizate şi consistente ca melodie şi mesaj. E imposibil să nu placă muzica de aici, în special dacă aveţi gusturi pop-rock mai old school.

Asculţi la un moment dat albumul şi îţi aduci aminte de filme despre mafia italiană din State. Mă gandesc la influenţa americană prin muzică în perioada imediată postbelică… pe care probabil o asculta artistul de la taică-său când era mic. Pe anumite piese de pe finalul albumului, acest italo-scoţian cântă ca şi cum ar fi crescut în Alabama şi nicidecum pe lângă Glasgow.

Worried Man te transpune chiar în atmosfera filmelor Western.

E frumos să realizezi că se mai face muzică în 2010.

E păcat că trebuie să te întorci în timp la stilul unor clasici pop-rock de acum 50 de ani pentru inspiraţie.

Este genul de album care unii vor considera că este demodat şi vor critica aspru, dar cum eu sunt mai old-school, am apreciat fiecare notă, în special piesele mai triste.

Un bonus oferit cumpărătorilor albumului oficial este acces la site-ul opendisc al artistului.

www.paolonutini.com

www.alma.ro

COMANDA ON-LINE AICI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: