Click. RECENZIE. Regal. Banii de bere

Regal. Banii de bere

!.

2010, Independent

Se consideră bănăţeni care promovează folclor balcanic

CZB consideră acesta un proiect ce face Timişoara de ruşine promovând manele de Bucureşti.

Ascult muzica şi mă gândesc câtă muncă, câte ore de studio şi câtă energie irosită în zadar. Asta este muzică de chef pentru oameni care nu ascultă muzică.

Înainte de toate, ţin să spun că nu îmi vine să cred că Regal mai cântă după toţi aceşti ani.

Am auzit de ei de prin 2005. Ştiam că sunt din Timişoara. Nu m-au convins muzical când i-am ascultat prima dată … vag mai ţin minte un clip la Atomic TV cu câini…

Afară, ceea ce cântă ei se numeşte Novelty Music. Este o muzică super-kitchoasă făcută de un artist care este conştient că face ceva kitchos, compune şi interpretează melodiile dance presărate cu ritmuri tradiţionale … şi are succes pe moment … reuşeşte să intre cu 2 sau 3 piese în topul vânzărilor, primeşte un premiu la finalul anului şi proiectul se încheie aici, iar artistul, dacă are imaginaţie, se reinventează peste un an, doi – sub alt nume, cu alte ritmuri kitchoase, şi din asta îşi câştigă existenţa.

La noi, Regal este exemplul perfect de trupă românească care face aproximativ acelaşi lucru, doar în stil mioritic. Formaţia a pornit la drum prin 2003. Poate ai auzit de ea, dar nu o vezi nicăieri, nu auzi nimic despre ea şi nu se vorbeşte nicăieri despre ea.

Mă gândesc că nu stau tipii, dacă deja cântă de atâţia ani. Sunt sigur că au petreceri private în anumite zone ale ţării.

De la început, Regal a abordat latura kitchoasă a muzicii, ritmurile uşuratice, o muzică fără mesaj profund. Şi a rămas pe aceeaşi linie.

Dintre piessele ascultate aici, ies în evidenţă:

Bang Bang, un duet cu Rona Hartner. Nu înţeleg de ce a acceptat Rona Hartner această colaborare… Pe ea nu o ajută cu nimic. Piesa este de prost gust şi din start ai impresia că se muzica derulează pe o bandă stricată.

Ascultând Banii de bere, deja vezi reclama unei mărci naţionale de bere, iar muzica îţi inspiră o sărbătoare câmpenească cu copiii strâzii adunaţi în faţa scenei amplasată la capătul unei străzi şi un peisaj cu tone de farfurii de hârtie şi pahare de plastic aruncate pe jos.

Trandafir cu petale reci (Regal cu Florentina) este cea mai kitchoasă baladă pe care am ascultat-o vreodată, care (sunt convins că) involuntar le-a ieşit cu influenţe puternic gothice.

Ca mesaj, se abordează subiectele clasice pentru astfel de materiale de studio realizate cu gândul la Festivalurile de bere din vară şi câteva petreceri private prin relaţii personale pe plan local: sex, băutură, chef (accentul aici fiind pe chef şi băutură).

Munca este concepută ca şi cum artistul ar dori ca aceasta să fie imnul albumului.

Regal lasă impresia unui grup precum Spitalul de Urgenţă … dar fără relaţiile de Bucureşti.

Este genul de trupă de provincie lipsită de originalitate şi imaginaţie, care se uită la televizor, vede ce se face şi ce se vinde la Bucureşti, şi imită leit ce aude acolo în speranţa

că poate avea succes la organizatorii de festivaluri cu simţul banului, dar lipsiţi de ureche muzicală, sau patroni de cluburi kitchoase din oraşe mari care se laudă că se pricep la muzică, când de fapt o ascultă doar pe post de fond sonor la beţii crunte jucând poker cu fişicuri de monede de 500 de lei. Evident, o astfel de trupă nu are şanse reale de a depăşi graniţele ţării.

Datorită unor asemenea proiecte, nivelul muzicii rock cântată live, rămâne scăzut şi dă o impresie proastă celor de afară care poate dau peste aşa ceva din greşeală pe MySpace, căutând muzică din România. Din păcate, sunt multe formaţii ca Regal, şi acest lucru este alt impediment în Calea lungă aleasă de ei spre succes.

Eu sincer, mi-aş dori ca o formaţie ca Regal să aibă succes, că poate după aceea s-ar retrage din branşă, şi ar lăsa loc altor trupe care chiar merită luate în seamă.

Maneliştii care cântă muzică rock pentru petreceri nu au simţul muzical al celor de la ZOB nu au simţul umorului al celor de la Cassa Loco… şi nu au circumstanţa atenuantă a celor de la K1 că industria dance ar fi la început de drum.

Acest album ar trebui ascultat ca un fel de parodie la toată muzica pop-rock compusă de alţii care încearcă la modul sincer să intre în topuri şi să câştige concursuri gen Festivalul Mamaia. Din păcate, nu este interpretată cu ironie.

Nu am găsit nici o piesă care să-mi placă, nici măcar din punct de vedere al kitchului exagerat… Poate mai rău este că nici măcar nu pot să aleg una-două piese să le arăt cu degetul că ar fi mai proaste ca celelalte.

Este lăudabil faptul ca nu s-a marşat pe ritmurile de manea pe prea multe piese, şi CZB acordă un bonus de jumătate de semn pentru asta / şi faptul că nu s-a mutat în Bucureşti (probabil artiştii au observat că alţii când fac acest pas, dispar cu totul din ochiul publicului).

Componenţa

  • Dodo (voce)
  • Ciprian (acordeon, clapa, voce)
  • Laza (bas)
  • Tibi (chitara , voce)
  • Gore (tobe)

www.myspace.com/musicregal

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: