Click. RECENZIE LIVE. Luna Amară. CLUJ. 19.03.2010

În seara de 19 martie 2010, la Cluj au cântat doi dintre veteranii rockului în două cluburi aflate peste drum una de cealaltă.

Luna Amară

!!!!!

Vineri 19 martie

Roland Garros

22.20

În seara asta, cvintetul clujean, care la toamnă împlineşte un deceniu de când cântă sub numele Luna Amară, a venit cu lecţia învăţată.

Nu-i mai văzusem din toamna târzie a anului 2006… deci trecuseră peste trei ani. Ultimele concerte ce le văzusem din seria de aproape 300 ce le-am avut alături de ei ca şi Guitar Band Manager au fost sub orice critică având în vedere traseele constante şi activitatea de invidiat a formaţiei. Nu era logic ca trompeta să falseze în mod constant pe piese care erau deja rodate în repertoriu de ani de zile la peste două sute de concerte de club.

Între timp auzisem multe şi diverse despre formaţie de la alţii. Am evitat să o urmăresc personal datorită nervilor şi stresului cu care munca alături de ea m-a încărcat timp de şapte ani de zile, iar dacă trupa nu îşi lua treaba în serios pe scenă în anul în care am reuşit să o scot în şase ţări din Europa, eu, ca Manager eram obligat mereu să promovez artistul ca fiind cea mai bună formaţie rock din România… iar de la un punct, nici eu nu mai credeam ce spuneam.

Deschiderea. Bloodprint. În perioada de rodaj

Când am ajuns, concertul celor din deschidere era în toi. Încă nu am avut ocazia să asimilez foarte bine muzica celor de la Bloodprint, care cântă acum de peste un an. Sunt tineri, şi chiar dacă pe mine, din ce am ascultat, încă nu m-a convins muzical, formaţia clujeană are un public destul de numeros în rândul elevilor, care în seara asta a bisat-o de două ori.

Luna Amară. Best of… it’s a little too late.

Am recunoscut vreo 10 persoane din publicul ce îl avea acum trei ani; în rest, am văzut numai feţe tinere, preponderent de sex feminin.

Mă aşteptam la orice, de la falseturi la lipsa completă a trompetei; de la un concert semi-folk dedicat celui mai recent album, la un concert full-force cu cârnaţi serviţi pe chitară şi un cutremur de başi ciupiţi sau lovituri profunde de tobă mare până în pancreas.

Din fericire, nu am avut parte de nici o catastrofă naturală provocată de mâna omului.

Totul a decurs ca la carte. Formaţia s-a prezentat dinamic, cu poftă de cântat, chiar de la prima piesă. A ajutat mult şi sala arhi-plină care şi-a cântat multe din piesele preferate cap-coadă alături de artist.

  • Am văzut un chitarist nou (Mihnea Ferezan), care se integrează perfect şi în stilul şi în imaginea trupei.
  • Am văzut un Mihnea Blidariu mai chel şi mult mai lipsit de păreri personale ca pe vremuri. Ce a reuşit să comunice, spre finalul concertului, este ideea că ar fi posibil să vedem o nouă ediţie de Festival la Roşia Montană vara viitoare. Mihnea a îmbătrânit şi în aceeaşi măsură este puţin mai matur, neputând ţine pasul cu toate momentele de trompetă aflate pe piesele de pe Asfalt, dar interpretând cu o precizie matematică controlată intervenţiile alese atent şi esenţiale pentru versiunile originale.
  • Am văzut un Nick Făgădar nesigur pe el pe piesa nou-compusă, prezentată prima dată în concert, care încă nu are nici titlu de lucru … artist care în acelaşi timp te putea îngropa în Asfalt, dacă are el chef pe moment.
  • Am revăzut o secţie ritmică de invidiat, compusă din Sorin Moraru la bas şi Răzvan Ristea la tobe. Mi-era dor de secţia ritmică de la Luna Amară.


Au existat momente în care toţi muzicienii se agitau pe scenă (ca la Dizident sau Happiness Provider); au existat şi momente în care scena s-a golit şi a rămas un Nick singuratic pătruns de versurile profunde ale baladei Roşu aprins, cu Sorin aşezat pe un scaun într-un colţ de scenă.

Ce mai, a fost un concert Luna Amară aşa cum i-am cunoscut mai demult. A avut diversitatea de note cu care a reuşit să se impună pe plan naţional, iar pe lângă potpuriul de piese de pe Asfalt şi Loc Lipsă, am ascultat astăzi două piese în primă audiţie, una interpretată de Mihnea (Versus), celaltă de Nick (Aia nouă) şi am făcut cunoştinţă cu Chihlimbar şi No Return.

Ce pot să spun despre repertoriul ales este faptul că nu a lipsit aproape nici o notă din piesele clasice, s-au cântat puţine piese mai noi, iar tocmai acestea, rodate în componenţa nouă, au avut parte de mai multe mici scăpări.

Se făcuse 0.40. Formaţia a coborât de pe scenă, dar publicul a refuzat să plece.

Ultima piesă a fost Gri dorian. S-a mai cântat Întunecare; apoi Folclor.

După acest concert am rămas cu impresia că, în continuare, Luna Amară se bazează pe piesele de pe primele două albume.

Am rămas decepţionat de o (mică) parte din public, care a preferat să iasă la baie în timp ce s-au cântat piesele noi, înloc să stea să asculte şi să asimileze ideile sau tendinţele muzicale noi propuse de formaţie… Publicul s-a schimbat, dar atitudinea a rămas aceeaşi.

Dacă Luna Amară ar fi cântat la fel de bine în 2006, când am atins anumite puncte de pe harta Europei, cred că se putea ajunge şi mai departe. Clujenii nu numai că au pierdut trenul, dar se află acum într-un vagon mult mai aglomerat. Drept dovadă, la concertul din seara aceasta, Luna Amară, cunoscută pe nişa ei în toată ţara, cânta pe scenă …în faţa bannerului celor din deschidere.

Zoom. FOTO. Luna Amară. Mihnea Blidariu. Doing the Funky Chicken

www.myspace.com/lunamara

Comments
6 Responses to “Click. RECENZIE LIVE. Luna Amară. CLUJ. 19.03.2010”
  1. alexy cosma spune:

    sa-nteleg ca-n sfarsit v-ati impacat?

  2. mihnea spune:

    haha, mi-a placut raspunsul, sincer.
    rectificare: la bis au fost „Intunecare” si „Folclor”.
    si aia cu banner-ul a fost gratuita, come on! pur si simplu au uitat sa-l ia de pe scena. no big deal, really.

  3. Florin spune:

    A fost primul concert Luna Amara din Cluj la care am absentat in mai bine de un an, dar ce am citit imi suna cunoscut; in sensul ca de prin 2007-2008 mi se pare ca instrumental lucrurile merg tot mai bine. Sectia ritmica rupe iar Mihnea Andrei se integreaza intr-adevar foarte bine, mai ales pe piesele mai noi (desi mie personal imi place in general si cum s-a schimbat chitara pe cele vechi).
    Din pacate nu ma omor dupa voce, nu stiu exact daca nu suna la fel de bine ca pe vremuri sau pur si simplu am devenit mai pretentios, dar e un aspect care afecteaza negativ „nota finala”. E partea la care mai e de lucru, sau la care ar trebui mascate problemele (intr-un fel sau altul).

    P.S. eu astept o cronica si la concertul Grimus din 13.

    • VOCEA. da. pe vremuri … inainte de 2007, mihnea reusea sa mascheze orice fel de probleme ar fi avut nick din diverse motive (raceala, raguseala, etc).
      GRIMUS. nu va fi cronica. am mai scris despre ei LIVE. suna LA FEL DE inchegat ca si acum trei ani, ca si acum doi ani, ca si acum un an. sunetul a fost BETON. GRIMUS ofera un act de calitate maxima, dar nu vad rostul sa ma tot repet cand nu este nimic nou de povestit. Vali a avut o piesa acustica parca. scuze paranteza aici. mersi de intrebare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: