Zoom. INTERVIU. Nelu Dumitrescu. IRIS. Octombrie 1998

Am stat la o poveste cu Nelu Dumitrescu (membru fondator, tobe) după lansarea albumului Mirage la Zone Records prin octombrie 1998.

Ne-am întâlnit la un club, eram prieteni. Eu venisem înainte de a pleca în armată. I-am întâlnit pe băieţi în 1978. Era Nuţu Olteanu şi Emil Câmpeanu şi am zis să facem o trupă, să ţinem concerte, să cântăm prin cluburi (de la Casele de Cultură), şi a zis fiecare ce scule are, ce bani avem în total … şi îmi aduc aminte că în perioada aia aveam vreo 2.000 şi ceva de lei pe lună şi un set de tobe românesc, nu nou … dar nu îl folosisem o perioadă de timp. Ceilalţi erau tot cam la acelaşi nivel.

Am început să compunem piese. Ne-am chinuit vreun an de zile să facem un repertoriu cu care să ne putem prezenta într-un concert la Bucureşti … aveam un ţel.

Nelu Dumitrescu



CZB: Ce cluburi erau în Bucureşti la vremea aceea?

Nelu Dumitrescu: Erau mai multe, dar unul în care se cânta la fiecare început de săptămână, cred că marţea, era Clubul de la ora Şapte. Aurel Gherghel era şeful … era un grup de tineri care organizau un fel de Cenaclu, unde se stătea şi se discuta care trupe cântă pe unde … la vremea aceea toate trupele mari cântau: Roşu şi Negru, Phoenix, Carusel, Catena, Sfinx, … şi mai erau şi alte cluburi … Clubul Studenţilor de la Arhitectură, La Turturele… erau o grămadă.

….

CZB: Cum aţi reuşit să vă impuneţi ca o trupă Rock pe vremea Comunismului?

Nelu Dumitrescu: În primul rând la lansarea noastră am avut noroc că formaţia din Bucureşti a cântat la Polivalentă în 1977, iar acolo a avut loc lansarea (în sens de debut n.a.) IRIS, acolo am fost aclamaţi de public şi de acolo ni s-a deschis Calea … iar pe vremea Comunismului, ce se întâmplă … noi am lucrat cu greu, dar am reuşit să rezistăm. Bineînţeles că erau ameninţări din astea că ne suspendă, că nu ne mai lasă să activăm, că ne ia Miliţia să nu mai incităm publicul … dar ne-am descurcat cu greutăţile vremurilor.

CZB: Ce dificultăţi aţi avut pe vremea lui Ceauşeşcu?

Nelu Dumitrescu: Cea mai mare dificultate era că nu puteai să te desfăşori; trebuia să fii atent ce vorbeşti; publicul trebuia să stea în scaune … şi îţi dai seama, că noi nu făceam chestia asta, noi nu ascultam. De pildă am avut un concert la Miercurea Ciuc în 1988 şi trebuia să vină Ceauşescu în vizită acolo. Noi urma să avem un concert în aceeaşi localitate în cadrul turneului, în acelaşi interval de timp cu vizita oficială … şi băieţii de acolo … erau oameni de ordine care spuneau publicului să stea jos, să nu se ridice în picioare, etc… La un moment dat, publicul nu a mai rezistat şi s-a ridicat în picioare şi a fost o explozie de manifestare a tinerilor pe ritmurile muzicii, şi au început să fie căraţi din sală de către Miliţie, iar noi le-am luat partea … şi după concert atunci, publicul a spart geamul la Casa de Cultură, Miliţia alerga după infractori, a ieşit cu scandal… şi datorită unui prieten de al nostru care era pe atunci la Consiliul Culturii (că mai erau şi persoane care ne înţelegeau), am reuşit după două luni de zile să primim atestatele de artist înapoi. Altfel, formaţia IRIS nu mai exista acuma. Iar dacă nu era să fie ce s-a întâmplat în 1989, şi alte formaţii mai dure, precum IRIS, nu ar mai fi activat în zilele noastre. Ar fi rămas doar trupele care cântau mai moale, precum Holograf sau Compact, pentru că ele aveau relaţii.

CZB: Primele albume sunt numerotate cronologic. De ce au fost lipsite de nume?

Nelu Dumitrescu: Ideea era în felul următor: 1. pentru că aşa am vrut noi să facem, şi 2. pentru că ne era teamă să dăm nume, pentru că nu prea era voie … erai cenzurat. Te gândeai înainte, decât să fii cenzurat, mai bine prin imaginea de pe copertă încercai să spui ceva, cu muzica noastră, cu textele care se puteau face atunci, cu dragoste … mai erau unele şi despre pace, pentru ca să poţi fi dat la radio.

CZB: Titlul noului album este Mirage.

Nelu Dumitrescu: Noi ne-am gândit că la această întrebare va răspunde Cristi Minculescu, pentru că el a scris textele pentru acest album, împreună cu Mihai Godoroja. Ce pot să vă spun este că ascultătorii ar trebui să citească printre rânduri mesajele pieselor, ca să înţeleagă mai multe. Titlul albumului se referă la viaţa noastră de zi cu zi.

CZB: Cum l-aţi găsit pe Cristi Minculescu?

Nelu Dumitrescu: În 1980, după ce a plecat de la noi Sorin Chifiriuc, după o perioadă de un an şi ceva, am schimbat şi basistul … că rămăsesem doar eu cu Nuţu Olteanu – şi la un moment dat l-am găsit pe Anton Haşiaş, care ne-a spus că are un prieten, care ar vrea să fie solist vocal şi ne-a spus că ar fi dorinţa lui să-l aducem şi pe el în trupă.

Noi nu eram obişnuiţi să avem un solist vocal în faţă. Eram obişnuiţi să cântăm noi, chitariştii, basiştii, care eram în trupă la vremea respectivă.

A dat probă, l-am văzut, a cântat cum a cântat…

am mers mai departe împreună din acel moment şi l-am crescut în spiritul nostru.

CZB: Aţi concertat în Italia şi în Franţa. Cum v-a afectat această ieşire?

Nelu Dumitrescu: A fost o perioadă foarte bună pentru noi în Italia. Am cântat acolo vara, patru ani la rând, din 25 iunie până la 1 septembrie (din 1990 până în 1994). Aveam prieteni şi fani pe acolo. Am dat concerte prin pieţe la diverse sărbători ale oraşelor de acolo şi prin puburile lor, în timp ce la noi nu a fost nici un fel de acţiune organizată, înainte să apară Marlboro Music.

La noi nu se întâmpla nimic vara, şi decât să cânţi pe Litoral, mai bine făceai drumuri în străinătate. Sunt de părere că a fost un lucru foarte bun că am mers să cântăm vara în Italia. Ne-am făcut fani, le-am dat casete … foarte frumos a fost.

La Cannes am fost la un Concurs pentru care ne-am calificat cu Strigăt în noapte şi am fost pe locul 2 la o diferenţă de 50 de voturi prin scrisori. Acest concurs s-a organizat în toate ţările francofone … am fost devansaţi cu 50 de scrisori de primul loc. A fost foarte frumos la Cannes; exact ca în vis, cu oameni care se ocupau de noi, cu instalaţia pusă la punct, cu tehnici profesionişti … a fost un vis.

CZB: Aveţi contract cu Zone Records. Vă convine obligaţia de înregistrare şi lansare a unui nou album în fiecare an?

Nelu Dumitrescu: Păi, ne convine 70-80%… ni se pare şi nouă cam repede, dar aşa se lucrează şi afară, cu toate că îţi vine să îţi iei câmpii … oboseşti, poate nu ai inspiraţie … dar până acuma am avut noroc. Încercăm poate la următorul contract să facem o dată la doi ani un produs. E foarte greu, dar practic, este un lucru bun, dacă vrei să rămâi în picioare… să faci treaba ca lumea

CZB: Să fii constant de actualitate…

Nelu Dumitrescu: Da, aşa e.

CZB: Lună plină a reprezentat o nouă direcţie muzicală. Ce influenţă are casa de discuri asupra materialelor înregistrate de voi?

Nelu Dumitrescu: Nu au nici o influenţă. Noi suntem … cum să spun eu … cea mai tare formaţie pe care o au, în afară de materialele care le vin de afară, din Londra (Zone Records este licenţiatul exclusiv pe România pentru Polygram … actualul Universal n.a.).

Spre exemplu, la Lună plină s-au speriat. Dorian Ciubuc a zis că nu o să avem succes cu acel material.

Aoăleu, ce-i asta? Dacă publicul nu va aprecia?

… şi a mers pe mâna noastră … şi ne ascultă. Noi dăm materialul la ascultat, el poate să îşi zică o părere. Dar să zică nu, nu, nu a existat. Nu se bagă nimeni muzical peste materialul nostru!

CZB: Aţi reuşit să vă înţelegeţi cu Atomic TV să vă difuzeze vreun videoclip?

Nelu Dumitrescu: Da. Trebuia să o facem din octombrie-noiembrie, dar cred că vom începe în ianuarie, Ei sunt oameni foarte de treabă, prieteni cu noi, cum ar veni. Nu ştiu dacă s-a dat drumul la post …

CZB: Nu încă.

Nelu Dumitrescu: Nu încă … şi o să ne facă un videoclip.

CZB: Nu ştiţi care va fi prima piesă?

Nelu Dumitrescu: Foarte probabil va fi una care nu a promovat încă albumul; va fi probabil o pieă mai elevată, cu un text mai puternic, mai la obiect. Nu s-a decis. Piesele care au fost date la promoţie până acuma sunt Mirage şi Madrigal.

Poate să fie Dieta, Linişte şi Insomnie, piese un pic mai dure, mai fără refren.

CZB: Vedeţi vreo diferenţă între tineretul care asculta IRIS înainte de 89 şi tineretul care ascultă IRIS 10 ani mai târziu?

Nelu Dumitrescu: În mare, prin modul în care se comportă ei şi ţin la noi, nu este nici o diferenţă. Poate unii dintre ei s-au retras, sau nu le mai place genul … dar nu vorbesc doar de IRIS, ci la modul general, de genul trupelor rock. S-au împuţinat rândurile rockerilor, pentru că unii au descoperit alte genuri de muzică, dar să zicem că suntem cu lecţia învăţată, ştim ce se întâmplă în lume muzical … şi publicul a devenit mult mai pretenţios. Înainte nu era aşa de pretenţios. Publicul dinainte ne lua aşa cum eram, pentru că altceva nu exista în perioada respectivă. Eram singurii care-i mai distram, pe muzica cărora puteau să se mai dezlănţuie. Am cântat şi înregistrat muzica pentru ei. Şi acum, tot pentru ei cântăm şi înregistrăm, că mari beneficii din muzică – vă spun eu că nu sunt. Nu suntem nici miliardari, nici cu vile, dar, publicul apreciază munca noastră: albumul, lansarea şi concertul.

CZB: Ce ne mai pregăteşte IRIS înainte de noul mileniu?

Nelu Dumitrescu (Iris): În primul rând vreau să învăţ să pot să fac turnee prin ţară ca lumea, să pot să vin cu o producţie ca lumea, nu să mergem prin cluburi, aşa cum venim şi la Cluj să lansăm albumul la jumătatea lunii noiembrie.

CZB: La Music Pub?

Nelu Dumitrescu (Iris): Nu, la Diesel Club. Acolo avem sprijinul lui Mircea Buteanu, care este un prieten pentru noi. Dacă te uiţi şi în interiorul coperţii de CD, o să fie trecut şi la mulţumiri, pentru că ne-a sprijinit foarte mult.

Vreau să facem concerte la anul prin pieţe mari şi urmează un nou album …

De ieşit afară, nici nu ne gândim, ce mai … este un vis.

Nu mai are rost să îţi faci visuri de acest gen. Asta e.

Componenţa

  • Cristi Minculescu (solist vocal)
  • Valter Popa (chitară solo, voce)
  • Doru „Boro” Borobeică (chitară bas, voce)
  • Nelu Dumitrescu (tobe, voce)
  • Relu Marin (clape)

www.rockmania.net/iris

Comments
One Response to “Zoom. INTERVIU. Nelu Dumitrescu. IRIS. Octombrie 1998”
  1. Tiki Horea spune:

    …they.are.losers. 😐 cum sa spui ca n-are rost sa-ti faci visuri de iesit in afara? 😐
    Vrei sa ai succes in afara, faci muzica buna si te prezinti cu tupeu si incredere-n sine. Cum muzica lor lasa de dorit(din punctul meu de vedere, they suck. period)
    Geez 😐
    Asta zice multe de ‘mai marii’ muzicii din Romania.

    Once again: losers 😐

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: