Byte. DECES. Sarah Lois Vaughan (1924 – 1990)

Sarah Lois Vaughan

(n. la Newark, New Jersey

27 martie 1924 –

d. la Los Angeles, California

3 aprilie 1990)

Cea mai deosebită voce dedicată muzicii jazz.

John S. Wilson

Critic de Jazz. New York Times

Sassy (după cum îi descria personalitatea pianistul John Malachi) sau The Divine One (după descrierea unui DJ din Chicago, Dave Garroway, în 1949) erau pseudonimele cântăreţei de jazz Sarah Lois Vaughan, care a decedat acum 20 de ani. În anumite cercuri i se mai spunea Sailor (datorită vocii aspre, sărate).

Perioada de activitate: 1942 – 1989

În 1942, Sarah Lois Vaughan a câştigat Locul 1 la concursul săptămânal de tinere talente (Amateurs Night) organizat la Apollo Theater, cu interpretarea piesei Body and Soul (premiul a fost de 10 usd şi a fost invitată în 1943 de către acelaşi club să deschidă pentru Ella Fitzgerald).

Cântăreţul Billy Eckstine a fost atât de impresionat de prezenţa scenică a artistei încât l-a convins pe liderul ansamblului din care făcea parte, Earl Hines, să o angajeze (4 aprilie 1943).

Ulterior, în 1944, Billy Eckstine a plecat din trupa lui Earl Hines pentru a-şi lansa ansamblul propriu şi a luat-o pe Sarah Lois Vaughan cu el (precum şi alţi viitori clasici ai jazzului, precum Dizzy Gillespie şi Charlie Parker).

Solista a rămas un an cu trupa nouă, după care şi-a început cariera solo în 1945, apărând cel mai des pe scenele cluburilor de pe Strada 52 (New York’s 52nd Swing Street): The Three Deuces, The Famous Door, The Downbeat şi The Onyx Club… şi The Braddock Grill, vis-à-vis de Teatrul Apollo.

În anii 1980, artista este recunoscută ca fiind o influenţă importantă în scena muzicii jazz, primind o serie de Premii dintre care menţionăm o placă comemorativă pe colţul blocului CBS Building (Black Rock), aflată pe Strada 52 (Swing Street) din New York. Se pare că toate clădirile vechi în care se aflau cluburile unde artista a debutat au fost demolate şi înlocuite cu zgârie nori pentru diverse sedii de firmă.

Sarah Lois Vaughan (1924-1990)

Tatăl ei (Asbury „Jake” Vaughan) era dulgher; cânta în timpul liber la chitară.

Mama ei (Ada Vaughan) era spălătoreasă; cânta ca solistă în corul bisericii.

Sarah Lois Vaughan studiază pianul de la 7 ani; la 12 ani devine solistă la corul bisericii Mount Zion Baptist Church din Newark, NJ (186 Thomas Street).

Adolescentă fiind, iar Newark nefiind o localitate evitată de turnee şi de circuitul de concerte de club ale artiştilor vremii, Sarah Lois Vaughan debutează la voce şi pian în cluburile locale Piccadilly Club şi Newark Airport USO.

Se înscrie la Liceul Newark Arts High School (proaspăt înfiinţat în 1931), dar se lasă de şcoală în clasa a 10-a, fiind prea pasionată de muzică şi pierzând deja prea multe nopţi, traversând râul Hudson în oraşul New York, ca să meargă la concertele de la Teatrul Apollo din Harlem.

Timp de 45 de ani, artista (care avea o voce contralto de trei octave şi o ureche muzicală de invidiat) a interpretat practic toate compoziţiile de jazz (Black Coffee, If You Could See Me Now) şi pop (Body and Soul, I’ve Got a Crush on You, Tenderly … preluate de pe Tin Pan Alley) ale epocii, fiind acompaniată de ansambluri de diverse mărimi, până la orchestre simfonice. Era respectată de specialişti pentru faptul că avea o voce perfectă.

Momentul (de compromis) când artista a deviat mult spre pop cu interpretarea şi cu publicul, a durat aproape întregul deceniu al anilor 1950 (exemple fiind Whatever Lola Wants, Mr. Wonderful).

Momente deosebite

  • 1954. Este invitată în programul ediţii pilot la Newport Jazz Festival.
  • 1954. Cântă prima dată la Carnegie Hall.
  • 1963. Se organizează o sesiune de înregistrări Live în patru seri consecutive de recital la Copenhaga, Danemarca (Sassy Swings the Tivoli) alături de producătorul Quincy Jones.
  • 1964. A cântat la o petrecere privată pentru preşedintele Lyndon B. Johnson la Casa Albă.
  • 1974. A cântat la o întrunire oficială în Martinique între preşedintele SUA (Gerald Ford) şi cel al Franţei (Giscard d’Estaing)
  • În 1977, Tom Guy, un tânăr regizor şi producător de emisiuni TV comerciale, a participat la un anumit traseu de cântări din turneul artistei Sarah Lois Vaughan, a intervievat mai mulţi artişti despre părerea lor despre artistă şi înregistrând 16 ore de peliculă cu secvenţe din concert şi din culise. Aceste filmări au fost editate în documentarul de 90 de minute, Listen To The Sun, difuzat prima dată în 21 septembrie 1978, la o televiziune regională din statul New Jersey.

Documentarul nu a fost comercializat încă.

Premii

  • 1947. Esquire Magazine. New Star Award
  • 1947 – 1952. Down Beat Magazine. Premii pentru voce, an de an.
  • 1948 – 1953. Metronome Magazine. Premii pentru voce, an de an.
  • 1981. Premiul Emmy pentru Reuşită artistică deosebită (Individual Achievement – Special Class), după o emisiune difuzată la PBS (un canal cultural independent de televiziune), promovând compoziţiile lui George Gerschwin cu orchestra simfonică din New Jersey
  • 1982. Premiul Grammy pentru Cea mai bună interpretare solistică de jazz (Best Jazz Vocal Performance) cu reînregistrarea aceluiaşi repertoriu din concert cu Filarmonica din Los Angeles în studio
  • 1985. Se plasează Steaua Sarah Lois Vaughan pe Hollywood Walk of Fame
  • 1986. Premiul pentru întreaga carieră. UCLA. George and Ira Gershwin Award for Lifetime Musical Achievement
  • 1988. Artista este introdusă în American Jazz Hall of Fame.
  • 1989. Premiul NEA (The National Endowment for the Arts) Jazz Masters Award (premiul cel mai râvnit de către artiştii de jazz americani)

Piese de rezistenţă

  • 1957. Colaborarea cu trupa lui Quincy Jones duce la înregistrarea piesei Misty, care devine piesa cea mai cerută de public la concerte în această perioadă.
  • În anii 1970, interpretarea piesei Send in the Clowns, semnată Stephen Sondheim, devine melodia cu care îşi încheie toate recitalurile.

Deces

Artista a murit cu cancer la plămân în casa proprie de la Los Angeles în 3 aprilie, 1990.

Datorită stilului neconvenţional şi unic de interpretare a vocii, Sarah Lois Vaughan a fost imitată sau preluată foarte rar de alţi artişti de-a lungul anilor.

Teena Marie, Anita Baker şi Amy Winehouse au declarat că Sarah Lois Vaughan le-a inspirit în stilul lor de a cânta.

Pe plan personal, Sarah Lois Vaughan a fost măritată şi a divorţat de trei ori.

  • George Treadwell (lider de orchestră, 1946–1958)
  • Clyde Atkins (jucător profesionist de fotbal american, 1958–1961)
  • Marshall Fisher (1970 – 1977, patron de restaurant la Las Vegas, nu am identificat perioada exactă pentru că nu au fost căsătoriţi legal vreodată)
  • Waymon Reed (trompetist jazz, 1978–1981)

Neputând avea copil, artista a adoptat o fetiţă (Debra Lois) în 1961. Debra Lois a jucat diverse roluri în reclame şi filme din anii 1980 şi 1990 sub numele Paris Vaughan.

Post-mortem.

În semn de respect. La ei.

  • 2003. Martie 27. La insistenţele doamnei Susie M. Butler, oraşele San Francisco şi Berkeley, ambele din statul american California, au declarat data de 27 martie Sarah Lois Vaughan Day (zi oficială de comemorare a artistei).
  • 2004-2006. În gările noului sistem de trenuri pentru pasageri din Newark, New Jersey, pe marginile peronului din fiecare staţie de pe ruta trenurilor sunt înscrise versurile piesei Send in the Clowns, compusă de Sarah Lois Vaughan.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: