Click. RECENZIE. Whisperblast. CLUJ. 17.04.2010

Whisperblast

!.

Irish&Music Pub

Sâmbătă 17 aprilie 2010

20.10

Am ajuns la 20.15, iar trupa de deschidere cânta deja… ceea ce a fost un sentiment plăcut … să ştii că nu toţi clujenii se lasă aşteptaţi şi că ora de pe afiş poate fi respectată.

Motivul pentru care s-a respectat ora este însă puţin bizar…

Părerea mea este că Whisperblast suferă de Sindromul Trupei Debutante la nivel de sală de repetiţie, care, odată ajunsă pe o scenă, nu mai coboară. Aceste trupe sunt multe, iar puţine dintre ele reuşesc să aibă o carieră prea lungă. Plini de elan şi pasiune pentru muzica la care au lucrat ei, personal zile şi sute de ore, în sala de repetiţie, artiştii din cele mai multe trupe debutante nu cunosc ideea “less means more” şi nu se opresc din cântat până ce nu au epuizat absolut toate refrenele şi liniile melodice pe care le-au repetat vreodată în grup.

Acestea sunt genul de trupe la care vezi organizatorul făcând semne obscene cu degetele de la ambele mâini spre trupă, din faţa scenei; prezentatorii stresaţi pe marginea scenei se tot uită la ceas, dând din gura din mijlocul unei feţe puternic înroşite… şi într-un final, artistul se miră de ce este tăiat inexplicabil la jumătatea unei piese de către sunetist.

În fine, aceste lucruri nu s-au întâmplat aici, dar li se va întâmpla în altă parte, dacă sunt primiţi de cineva în programul unui festival vreodată.

Este trist să ştii că există trupe care repetă foarte mult, cântă foarte bine, şi nu au curajul să apară pe scenă.

Este şi mai trist faptul că Whisperblast nu face parte din această categorie de trupe. Ba mai mult, are curajul să iasă pe scenă în felul în care s-a prezentat în seara aceasta.

Din start, Whisperblast este un nume foarte ironic, pentru că ei sunt mai mult Blast şi aproape deloc Whisper. Deşi au doi solişti, fata are vocea mult mai stridentă şi puternică şi de multe ori ai impresia că tipul nu se aude aproape deloc.

Având plămânii atât de puternici, nu poţi spune că fata nu are ce căuta pe scenă, ci mai degrabă, lipseşte experienţa cu microfonul, poate are nevoie de lecţii de canto ca să înveţe să îşi calibreze forţa expirului vocal şi poate este cazul să se îmbunătăţească sculele din sala de reptiţie, sau să repete puţin mai devreme înaintea cântărilor pe scenă, cu voia sunetistului, ca să se obişnuiască cu microfonul, dacă vor să aibă vreo şansă să placă la un public mai larg şi divers decât strict colegii de facultate sau prietenii din copilărie, adunaţi TOŢI în sală în seara aceasta – şi care, spre marea mea surprindere, chiar apreciau ceea ce se cânta pe scenă (?!).

Astfel, nu se cântă nici pe două voci, şi nu există nici un efect de ecou de voci pe scenă. Mai rău, tipa are accent fonetic maghiar în engleză …spre deosebire de colegul ei.

Am ascultat un Cameo şi un White Stripes … dar din păcate, accentul mizerabil al fetei şi Blast-ul de care era capabilă a stricat orice fel de amintiri plăcute care mi-ar fi venit în alte condiţii, ascultând aceste piese. Vocea tipei pe muzica trupei este precum ketchupul pe cozonac.

Alt element deranjant era faptul că se vorbea constant cu publicul strict în limba maghiară (altă dovadă că publicul …CU MULT mai numeros şi dinamic decât am văzut în ultimele săptămâni la alte formaţii clujene care au şi albume lansate… era format din cunoştinţele lor de etnie maghiară). M-am simţit ca la o petrecere între prieteni şi am considerat lipsă totală de respect faptul că nu se comenta între piese şi în limba română sau măcar să se facă un efort ca poantele să fie traduse măcar din complezenţă.

Cu atitudinea asta, ar trebui să se gândească să cânte mai mult în secuime, că mai departe de Oradea nimeni nu-i va primi în felul în care se prezintă trupa pe scenă la ora actuală. Eu vreau să cred că a fost prima lor apariţie scenică… iar o trupă la acest nivel de experienţă scenică nu ar fi avut ce căuta la Irish&Music Pub. Această cântare de debut ar fi fost mult mai potrivită La Tzevi.

Foarte interesant a fost că la un moment dat am crezut că mă aflu pe stadion la CFR Cluj, la modul în care urla tipa în microfon şi după piesele preluate, care sunt aceleaşi pe care le-am tot ascultat în pauza meciurilor pe stadion la CFR Cluj.

Altă piesă pop-rock clasică pe care au tăvălit-o prin noroi este You Spin Me Round (Dead or Alive, 1984). Ar trebui să existe bun simţ din partea artiştilor debutanţi, în sensul să nu se aleagă doar piesele preferate pentru interpretare, ci piese care pot fi interpretate într-un mod original şi plăcut!

În muzică nu e bine să fii egoist. Pseudo-artiştii care cântă numai pentru ei ar trebui să se limiteze la etapa de făcut duşuri reci acasă.

Trupe locale care sunt cunoscute la nivel naţional, precum Luna amară, ar trebui să ia exemplu de imagine de la aceşti debutanţi care se prezintă cu un banner Whisperblast mare în spatele lor – banner care a fost dat jos de către RIOT, care nu avea aşa ceva, în schimb avea feţele de la ambele tobe mari decorate cu logoul lor.

Am stat acum din curiozitate să ascult piesele Whisperblast postate pe MySpace … şi ea sună FOARTE BINE. Problema rămâne transpunerea atmosferei din piesă, pe două voci, în concert. O soluţie ar putea să fie … colaborarea cu un sunetist mai experimentat ca ei!

Componenţa

  • Gábor Fóris-Ferenczi (voce)
  • Johanna Fóris-Ferenczi (vo)
  • Róbert Demeter Demi (chitară solo)
  • Zoltán Varga Méra (ch.ritm)
  • Szilárd Juhász Székely (chitară bas)
  • János Murányi (tobe)

www.myspace.com/whisperblast

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: