Zoom. MOMENTE ROCK. Underground Timişoara Festival

Se vor implini 13 ani de atunci…

Ştiu că sună patetic, dar aşa stau lucrurile. Privind în urmă, îmi dau seama că nu pot fixa foarte clar în timp ce anume s-a întâmplat la fiecare ediţie, cine, când şi unde a cântat, cine s-a implicat mai tare în organizare, cum a fost sunetul, cât a costat biletul, dacă s-a vândut bere scumpă sau ieftină, etc.. Pare banal şi intrat în cotidian şi probabil tocmai de aceea nu prea mai contează astfel de detalii.

La prima ediţie (1997) am lipsit, tocmai eram plecat în prima şi ultima bursă de studii din istoria mea de student (şi atunci era mare lucru sa pleci cu o bursă în străinătate; remember – viza, consulat, ambasada, permis de şedere, etc.). Eram la Napoli în timp ce aici se întâmpla neîntâmplatul, în timp ce aici se ţinea prima ediţie a ceea ce urma să fie Underground Timişoara Festival.

Mi-am cumpărat unica sticlă de gin rămasă în supermercatul din cartier (pe prima din cele două o băusem tot eu) şi am sărbătorit, mai mult sau mai puţin, singur evenimentul. Nu îmi venea să cred. În sfârşit oraşul ăsta depăşise stadiul de mici concerte ţinute în tot felul de locuri mai mult sau mai puţin potrivite ca „look” şi anturaj, de repetiţii cu public ţinute la casa lui Daci (Dacian Victor, organizator, membru fondator Romantic Jurgen) sau te miri prin ce subsol cu vecini sclerozaţi şi repede de poliţie chemători…

Cunosc atmosfera de la prima ediţie doar din relatări.

Pentru că, primul lucru pe care l-am întrebat când m-am întors acasă după mai bine de cinci luni a fost :

CUM A FOST?

–         A fost la „Lira” şi a fost extraordinar! A fost acolo „toată lumea”! Dar pe astea le ştiam deja din scrisori şi de la telefon. Şi evenimentul s-a făcut simţit în tot oraşul. „Să vezi, punkişti cu creste pe străzi, geci de piele, bocanci, lanţuri, insigne… N-ai mai văzut atâta „lume bună” la un loc prin Timişoara!”

–         „Si au fost acolo cu totii: Daci, Horace, Guranii, Malone, tipii din Periam (Kor, Vali, Nita), Lori, Ratonu, mulţi… Doar tu lipseai!”

Şi asta a fost doar începutul.

Recunosc că nu m-am implicat prea mult în organizare; am mai colaborat la un afiş, am mai cazat nişte oameni când şi cum. Bucuria mea mare a fost că am participat la eveniment şi de cele mai multe ori am şi cântat. Punk. Şi m-am bucurat că nu s-a oprit totul după prima şi a doua ediţie, chiar dacă au trebuit schimbate locaţiile care n-au fost de fiecare dată foarte prietenoase…

Dar cu siguranţă au fost „underground”! Bani puţini, pretenţii puţine din partea formaţiilor participante (chiar dacă veneau din străinătate) dar pretenţii mari de la ele! Şi foarte mult entuziasm.

Despre trupele care au cântat – şi genurile muzicale abordate de ele, o să vă povestească prietenii mei. Underground Timişoara Festival nu s-a dorit un festival „punk”, deşi deseori aşa s-a creat impresia. Oricum, o conotaţie puternică de punk s-a păstrat mai mult sau mai puţin constantă.

La un moment dat însă am constatat o „pleoştire” a situaţiei. Vechii O.S.U.T.-işti au terminat facultatea, au venit alţii noi care, fie nu erau prea în interiorul fenomenului, fie n-au mai reuşit să facă faţă la situaţie şi am asistat la câteva ediţii cam triste, după gustul meu. Nu zic că erau aceleaşi formaţii pe care le vedeam deja de mulţi ani, ci de acea atmosferă care nu mai exista, sau, cel puţin, pe care eu nu am mai regăsit-o… Iar publicul se apatizase şi se rărise şi el… În paralel, a apărut „I.N.C.A.” (2002-2008), locul unde deja cu o regularitate mare se ţineau toate concertele underground, cu formaţii noi din Timişoara, România şi, poate cel mai important, din întreaga străinătate! Datorită acestui festival şi apoi prin concertele şi festivalurile D.I.Y. susţinute la I.N.C.A. Timişoara se află astăzi pe harta locaţiilor underground ale lumii!

Însă ediţia de anul trecut m-a dat pe spate! Deşi publicul a fost infim ca număr (la un moment dat, la începutul Zilei 1 aveam senzaţia că formaţiile cântă unele pentru celelalte) cu toţi cei prezenţi am fost şocaţi de prestaţiile absolut fulminante ale unor trupe despre care nu auzisem, bineînţeles, nimic. Normal, doar erau în underground! Şi aşa mi-a revenit entuziasmul. La iniţiativa lui Tavi s-a numit Reclaim Underground Timisoara Festival şi, din nou, nu era doar punk.

Dar, înapoi la începuturi! Pe atunci concerte „independente” nu se prea ţineau. Câteva la „Htonian”, apoi la PM6, la Periam, Pesac şi Periam Port, în subsol la Arhitectură, mai câte unul la Casa Tineretului sau Casa Studenţilor. Sala Lira deja ne cam închidea porţile în ciuda insistenţelor unor oameni de bine, iar „I.N.C.A.” încă nu exista. Aşa că Festivalul Underground rămânea unicul eveniment major din întreg anul şi, bineînţeles, cel mai important! Deja lumea îşi făcea programările în funcţie de data festivalului, îşi scotea din cutiuţă insignele şi-şi lustruia (sau,din contra) bocancii şi apoi tenişii.

Părea că până şi Paştele se ţinea în funcţie de asta. Cred că şi anul acesta se va întâmpla aşa, din nou, conţinând cuvântul „Reclaim!”. Chiar dacă de data asta nu voi cânta, îmi voi lustrui bocancii în cinstea evenimentului şi voi fi acolo. Cu insigne cu tot!

Autor: Andrei. Haos

www.myspace.com/haosro

www.myspace.com/ugtmfestival

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: