Click. RECENZIE LIVE. Rock Norris. Clitgore. Stuck In A Rut. John Makay. Warsaw Was Raw
Este foarte greu să scriu o cronică despre un concert care m-a adus aproape pe culmile nevrozei. Dacă mai scapă câte un cuvânt de duh, dăm vina pe nevroză – voi transpune experienţa mea sub forma unei poveşti (de groază).
BOO …
…
Roland Garros
Faster than Death,
Harder than Life
Marti 4 mai
…
Povestea are la bază 5 capitole.
Mă urc în ceva maşinarie care urmează să ma ducă la bal. Bal mi-am dorit de mult – şi vom dansa cu toţii – si totul va fi bine. Balul era anunţat la orele 20:00 ca să nu rămân fără iz de parfum şi să se uite lumea ciudat la mine, mă grăbesc să ajung la timp. Este incredibil cu câtă nesimiţire şi dezinvoltură se programează toate balurile mai nou. Nu intru bine şi observ cum se descarcă lăutele şi intrumentele de percuţie şi ceva cutii pe numele lor echipamente electronice. Mă uit la orologiu nedumerit, am intrat într-o gaură de vierme, am uitat să trag ceasul cu o seară înainte. Şocul îmi trece repede la auzul unor vorbe: – Doar nu credeai că va începe la timp.
Ce naiv sunt, cum am putut să îmi permit să fiu din nou punctual, cu maşinăria de captat imagini la gât, toată frumos pregătită să imortalizeze momentele fermecate ale serii.
Mă întâlnesc cu diferite personaje, prinţi şi prinţese, mai schimbăm o vorbă, mai râdem a pagubă, mai bem o licoare, poate – poate Merlin va face ca totul să decurgă mai repede.
Într-un final aşteptarea ia sfârşit şi după O ORĂ JUMĂTATE … începe concertul.
…
Capitolul 1.
Rock Norris
.
Tot timpul am fost amuzat de subclasele de stiluri muzicale, fie că sunt ele ale muzicii pierzaniei, pentru care eram prezent, sau în denumirea populară a oamenilor mai pioşi, muzica Satanei… fie că vorbim de vreun cântec câmpenesc, toate se împart în subcategorii. Dacă muzica mi-a atins coarda sensibilă, atunci o să vă pot înşira tot arborele genealogic al fiecărui membru, inclusiv nota de la BAC. Rock Norris, ar vrea să cânte ceva acolo pe linia de neo-punk cu un pic de screamo. S-ar putea să greşesc, nu de alta – dar nu mi-au plăcut. Făcusem o audiţie înainte de concert cu ceva piese de la repetiţii, sunau interesant, promiţător. Este greu să fii trupă de deschidere, dar daca nu ai experienţa scenei se aplica sintagma – Mai răruţ, că-i mai drăguţ – Concertul începe cu soundcheck-ul de rigoare, în care dragii de puberi rostesc în microfoane tot felul de obscenităţi.
Măi copii, mamele voastre ştiu că voi vorbiţi asa urât? Ce cuvânt e ăla ţâţe şi de ce l-ai folosi ca şi cuvânt pentru soundcheck doar pentru litera «ţ»?
Cu alte cuvinte, a fost un început de câcat.
Colegii de clasă râd în faţa scenei; ei consideră că totul e OK.
Restul publicului ZzZzZz.
Atitudinea este dezgustătoare, demnă de pornit o cavalcadă de puroi verbal. Dar mă abţin. Tot concertul s-a auzit DOAR basul. Mamă dragă daca nu ştii să cânţi la el, dă volumul mai încet. Şi jucând tromful numit democraţie, declare că este o trupă plină de aere, probabil susţine al doilea concert live… Cum se vede asta? Pentru că trebe să cânte tot ce ştiu, amestecând stiluri şi făcând o tocană. DECLAR, solistul are una dintre cele mai scârboase atitudini de vedetă parvenită care am avut onoarea să o văd live. Probabil ca tăticul cotizează la greu ca odrasla sa nu mai plângă. Nu mă chinui sa vă mai zic ce a fost mai departe… zgomot, zgomot – de bass doar,
Nu mă chinui sa vă mai zic ce a fost mai departe… zgomot, zgomot – de bass doar, cu câte o dumă slabă din când in când.
BOOOOOOOOOORING.
Cu atât mai jenant, dacă eşti trupă de început, e să vină să îţi bată organizatorul obrazul – HAI MĂ, GATA! – toţi restul care ne-am plictisit la maxim, în afară de colegii de clasă evident, sau noi cei care hohoteam …nu are sens să te ascunzi …de ce să mustăceşti când trupa e de câcat.
… dar, am fost în culmile extazului descoperind că, dacă te apropiai de scenă, puteai să dai peste un talent ascuns …. Talentul de care vorbeec este toboşarul, frumos om, frumos stil,
… este păcat însă că nu te-ai auzit de Gelu Contrabass, care, după părerea mea, suferă de un sindrom de inferioritate.
Tinere toboşar, pleacă de acolo, fă-ţi altă trupă, pune suflet altundeva.
Cum zic bătrânii, vei ajunge la vorbele mele.
Nota este de jumătate de semn, pentru că nu se poate mai puţin.
…
Capitolul 2.
Clitgore
!!!!
Merg la lavoar, mă clătesc, îmi pregătesc ţinuta pentru că urmează să susţină recitalul trupa de cameră Clitgore, stimabilii prestează un grindcore amestecat cu porn-gore-grind, după cum ziceam, dacă îmi place, cunosc stilul. Clitgore mai vine şi din zona în care îmi place să habitez. După cum se observă după nume nu este cea mai sfântă dintre trupe, dar după ploaia de muci care am rabdat-o, Clitgore era prosopul.
…
Pusesem toate numerele de la 6 din 49 pe ei, şi au ieşit toate. Incredibil. Fiind primul ei recital la care particip am rămas puţin dezamăgit de lipsa ţinutelor cu care mă obişnuisem, din poze, ale doamnei basist, îmbrăcată de obicei în călugăriţă, sau cu halate însângerate. Am aflat ulterior că francezii care urmau să cânte erau mai puritani şi leşină când văd sânge artificial. Cum numele nu este cel mai blând, nici piesele nu sunt cele mai ortodoxe – să zic aşa. Subiectele tratate în piese merg pe tematica horror şi porno. Nu dezvolt mai mult subiectul pentru că trebe descoperită trupa LIVE… dacă gustaţi acest gen de muzică. Dezinhibiţie totală pe scenă este fraza de descriere potrivită.
Oamenii veniţi să îi vadă ştiu la ce să se aştepte.
…
Piese sunt scurte, tranşante. Tehnica este de la sine înţeleasă la astfel de trupe. Clitgore are un frontman pe cinste, care face show şi face glume …pentru cei care înţeleg umorul negru. Cum ziceam, dacă gustaţi stilul trebe văzuţi live, mai ales atunci când se ocupă ei de organizare – pentru a nu rata costumele :D- .
Au fost doza de oxigen de care aveam nevoie. Profesionalism, atitudine, muzică în timpane: se aud TOATE instrumentele …şi vocea. Mai fac un schimb tobarul cu solistul pe o piesă, mai un cover REM – Everybody hurts … in their vagina –
…
Nota 4 din 5, din cauza sunetului – care nu a fost oricum problema lor, dar trebe să punctez asta, poate data viitoare tipul de la butoane invaţă să facă distincţie între stiluri –
…
.
..
Capitolul 3.
Stuck In A Rut
!!
Jumătate din public s-a evaporat; se pare că majoritatea a venit pentru Clitgore.
După atitudinea de genul let’s put a smile on that face a la Joker, mai servesc o licoare în aşteptarea celor de la Stuck In A Rut.
Stilul abordat de formaţie este undeva între hardcore, fast punk şi thrashcore. Dragii moşului, sau sunt eu prea bătrân şi nu mai înţeleg muzica, sau am prins ceva boală de sistem nervos şi mă irită muzica, sau ce cântă Stuck In A Rut nu se poate numi muzică. Trebe să spun că există gradul de respect pentru instrumentişti, o suna ca o vâjâiala constantă, dar cineva chiar bate ritmuri acolo cu piciorul, şi au măsuri pe piese etc. Deci partea de muzică există… dar nu o aud eu?!?! Pentru cei pentru care muzica se rezumă doar la death sau black zgomot, îi invit cu drag la un concert Stuck In A Rut. Am rezistat 5 sau 6 piese în faţa scenei – mai multe decât la Rock Norris – şi pe urmă m-am retras încetişor. Este greu să cânţi astfel de muzică, poziţionarea ei pot să o pun în Underground-ul unui Underground. Cred că acesta este şi apogeul trupei; nu pot să îmi imaginez în viitor mai mult public decât are acum.
Cum ziceam, am maxim respect pentru intrumentişti – când nu cântă şi cu vocea – pentru că pot să compună aşa ceva … şi atât.
E foarte greu sa ma pronunţ. Nota 2 din 5, pentru că m-au facut curioşi de trashcore-uri. Poate la un concert unde sonorizarea o să fie mai bună şi un alt om la butoane, poate va suna mai bine şi va scăpa formaţia de izul de zgomot.
…
Capitolul 4 şi 5.
adică, John Makay şi Warsaw Was Raw, ambele trupe din Franţa, le-am sărit. Nu de alta, dar nu cred că mai puteam să suport încă o tură de vâjâială şi ţipat aiurea.
Nu pot să mă exprim faţă de tot concertul pentru că nu l-am văzut tot, şi mă bucur că a fost aşa. De ce poveste de groază?
E de speriat cum se pot organiza evenimente, e înfricoşător că orice cocalar poate să îşi facă trupă cu un -core în coadă. E dureros cum unele trupe care prezintă potenţial rămân ascunse în underground.
- Premiul 1 se acordă trupei Clitgore care au salvat seara din punctul meu de vedere.
- Premiul 2 se acordă toboşarului din trupa Rock Norris, pentru pasiune şi talent – cu menţiunea get the fuck out of there –
- Premiul 3 merge intrumentiştilor de la Stuck In A Rut, pentru că pot să cânte aşa ceva.
Părerea mea.
…
Text si poze: Sir Olaf Pol
ClickZoomBytes. Art&Politics of Romanian Music 
a aparut o erata … Fiind primul ei recital la care particip am rămas puţin dezamăgit de lipsa ţinutelor cu care mă obişnuisem, din poze,
Corect este fiind primul reciatal la care particip eu … 😀 … sa se scuze va rog
Nice review…subiectiv, incisiv, fără ocolişuri 😀
Din păcate, cam asta e realitatea cu vedetismul puştilor ce se trezesc cu un microfon în dreptul gurii…au impresia că au lumea la picioare şi că vor băga publicul în frenezie numa expectorând câteva părţi ale corpului de care probabil duc lipsă.
Eu aş propune ca la orice concert, la intrare, să ne fie date 2 opţiuni: 1. raţe şi 2. beri
În funcţie de starea creată de artiştii cântăcioşi, publicul îi va premia pe membrii acelor trupe cu una din cele 2 variante. Aşa poate îşi vor da şi unii seama că-s de maro au ba.
Concluzie: Clitgore, singura trupă din seara aia care m-o trezit din somnul indus de copilaşii aflaţi la pubertate!
fain review
moar!
nu puteam sa ma abtin….te invit pe tine criticule sa canti pe sonorizarea din roland 🙂 sa vedem ce zici dupa aia. cat despre obscenitati ce sa zic….au „inalte”.
poate daca scria R.C. recenzia asta ar fi insemnat ceva, asa e fix nimik ;))
Rock Norris man!!!!
si domnule din medias, cum sa vorbiti de obscenitati cand dupa noi au cantat Clitgore (respect).
ne pare rau ca v-am deranjat urechile cu muzica noastra….data viitoare sper sa fiti ocupat cand cantam
respect pentru mesajul care l-am primit din partea dvs la nici o zi dupa concert
„salutare baieti … domnul tobar al vostru … nu stiu cum il cheama este rugat daca se poate sa imi dea un mesaj pe myspace cu o adresa de mail …
respect …”
tobosarul nu e de vanzare 😀 ciuda ciuda
motivul este unul simplu … pentru care as vrea sa iau legatura cu tobarul vostru … vreau sa ii iau un interviu … mi se pare foarte foarte talentat … atat …
Critica e foarte buna, dar de la a critica pana a face troaca porci pe unii care sunt la inceput de drum, incercand sa faca ceva pt latura asta a muzicii, eu consider ca e cam mult. Sau probabil sunt prea multe trupe in romania si nu mai este loc de concurenta? sau probabil nu a fost inteles mesajul trupei?….sau trupa nu a inteles mesajul publicului? in orice caz, consider critica ta ca si ceva distructiv si nu ceva constructiv, si nu am sa mai citesc recenziile tale de acum, pentru ca interpretariile tale nu sunt legate de muzica, sunt legate de interese proprii , de repulsie/admiratie fata de cutare sau cutare si nu de formatie ca si „tot”. Ei bine…nu stiam ca se taie capete in lumea asta al asa zisului „underground”, asteptam sa vad mai multa solidaritate, asa..am ramas cu un gust putred.
este foarte interesant cum in mod constant cei care sunt criticati la CZB se enerveaza, se supara, injura de mama focului si chiar nu pricep ca e posibil ca noi, cei de la CZB sa nu fim rau intentionati. incercam ceva nou pentru romania, ceva creativ, de aici de la cluj. scopul nostru este si scopul vostru, al artistilor, al organizatorilor, al publicului, al sponsorilor, al patronilor de club … sa functioneze treaba mai bine.
Desurubati-va coifurile de fier de pe cap, mirositi ciresii si trandafirii.
E primavara!
Se intampla tuturor sa nu avem o zi buna/ luati critica ca fiind constructiva.
Priviti critica invers de cum o percepeti si poate la urmatorul concert nu se mai repeta aceleasi greseli.
Despre Rock Norris:
1. Am intzeles k ii urat sa zici ceva extrem de obscen pe scena, like „Tzatze”… Dar se pare k tu nu eshti in stare sa scrii o „recenzie” fara sa foloseshti cuvinte ca si FUCK si CACAT. Interesant.
2. Poate k este greu de imaginat, dar nu totzi baietzi si toate fetele in Cluj Napoca (si presupun k nici in alte orase) NU SUNT COLEGE DE CLASA. mai ales la facultate.
3. Gen NEO-PUNK si Screamo…hmm? …stai cam ciudat cu cultura muzicala.
4. Eu de unu personal n-am vazut nici un organizator cu obrazul – HAI MĂ, GATA!….:|
5. Nu cred k a fost frumos sa vorbesti despre taica-sau lui Pityu (vocalul).cel putin etic.
Despre WarsoWasRaw si John Makay
1. N-ai fost => Nu stii. atunci de ce scrii de iei dak habar n-ai ce canta?(cica te bucuri k n-ai fost)… Mai ales dak nu esti in stare sa le asculti pe youtube sau pe myspace.
2. cica „nu cred că mai puteam să suport încă o tură de vâjâială şi ţipat aiurea”…John Makay n-are vocal. FAIL.
In conclusie….n-am nici o treaba cu critica…dar in recenzia aceasta sunt niste chestii care mi se par….LOL.
Oricum, bafta.
Endi, tobosarul de la Rock Norris.
baieti ati intrat in lumea show bizzului
, e o lume duraaaaaa !!!!
sarumana domnu antrenor :D:*
In privinta muzicii, termenul de „vajaiala constanta” eu l-as utiliza mai degraba intr-un stil de „grindcore amestecat cu porn-gore-grind”. Pe de alta parte, daca o trupa gen (de exemplu) Rock Norris incearca sa introduca in muzica lor o linie melodica (ceea ce este foarte indicat la orice trupa de orice gen), acea trupa tie nu o sa iti placa niciodata, dar asta nu inseamna ca merita „jumătate de semn”.
Sunet – daca „tipul de la butoane”, in cazul ca ERA cineva la butoane (doar Rock Norris si trupele straine au avut sunetisti), ar fi avut legat la mixer toate instrumentele, nu doar 1/3 din strictul necesar, poate suna mai pe placul tau (desi la acustica Rolland Garros-ului un pic ma indoiesc).
Un lucru nu am inteles: ce am citit mai sus este o recenzie sau o barfa foarte subiectivizata a unui quasi-cunoscator de cauza?
In final doresc sa aduc un omagiu celor care nu au fost de fata si, citind (si luand in serios) aceasta recenzie, au riscul sa isi faca o parere complet eronata despre acest eveniment.
\m/…………………………………………………………………………………………………………………………..Johnny SW
1. raman la cele scrise in recenzie, nu de alta dar eu zic ca este un potential care se poate dezvolta in acea trupa … ca nu v.am catalogat stilul cum trebe … mea culpa … dar cum nu mi.a placut …
2. cineva zicea o vorba candva … nu exista critica negativa … ca ati avut o seara proasta si ca nu a sunat cum a vrut eu … asta e stiu cum e sa canti acolo … dar daca se doreste un grad de respect din partea omului care e in fata secenei … EXCEPTAND fanii vostri proprii … si vreti sa aduceti alti fani pe langa acestia … atunci eu as zice ca un pic mai mult profesionalism nu ar strica …
3. una este obscenitatea care este strigata in microfon si una este titlul unei piese … vis a vis de piesele de la Clitgore …
ma rog … si pana una alta … orice recenzie este o parere pur personala de asta e si semnata … nimeni niciodata nu poate sa fie obiectiv cand vine vorba de asa ceva … si tocmai ca sa imi aratati mie ce cacanar sunt … si ca nu ma stiu la muzica … data viitoare cand o sa va vad … poate o sa fiu mai incantat …
Ce ortografie de cocalar are tobarul de la Rock Norris! Astia mai tineri asa scriu toti?
sincer nu vreau sa jignesc pe nimeni … fiecare se exprima cum stie … 😀
Halal „recenzie”… plina de subiectivism si aroganta. La partea cu Rock Norris ai vrut sa pari un fel de zeu, un intelept batran si atotstiutor, inconjurat numai de pustani la pubertate, fara experienta si fara viitor, ca deh, daca zice zeul asa o fi, n-au nicio sansa baietii nici peste o mie de ani, nu? Iar despre partea cu Clitgore, o sa fiu scurt, cuprinzator si putin mai plastic in limbaj: esti un mic lingau! Numai bine!
cum spuneam si mai sus … orice recenzie este o parere pur personala de asta e si semnata … fiecare are dreptul la propria parere … este absolut normal ca sa nu fie toata lumea multimita cu ceea ce scriu …
Scz pt ortogrtafie, limba romana nu e limba mea materna. am trait in strainatate, si imi pare rau k nu stapanesc inca limba cum trebuie. Sorry.
În primul rând aş dori să menţionez că nu am fost prezentă la concert şi că voi comenta strict ceea ce am citit aici pe blog, atât recenzia adresată formaţiei Rock Norris, cât şi comentariile aduse acesteia.
În urma unei consultări a DEX-ului, se poate observa că termenului „recenzie” nu i se atribuie un caracter obiectiv. Asta ar putea fi singura „bilă albă” în favoarea autorului acestei recenzii.
Lipsurile sunt însă mari, pentru cineva care doreşte să transmită un „aer” atât de matur, de înţelept şi de experimentat. Şi nu în ultimul rând e şi un „bun psiholog”, după cum urmează: ”solistul are una dintre cele mai scârboase atitudini de vedetă parvenită care am avut onoarea să o văd live. Probabil ca tăticul cotizează la greu ca odrasla sa nu mai plângă”. Sunt foarte curioasă cum v-aţi dat seama domnule „critic”, şi ce relevanţă are în ceea ce priveşte calitatea muzicii? Iar dacă faceţi astfel de afirmaţii, ar fi etic şi moral să veniţi cu nişte argumente care să le susţină. Aşa, măcar din respect pentru cititori dacă pentru cei pe care îi criticaţi se pare că nu aveţi. În ceea ce-i priveşte pe aşa numiţii „colegi de clasă”, este aceeaşi poveste. Cum puteţi să dovediţi, mie şi altor persoane care nu au fost la concert, dar care citesc această recenzie, că susţinătorii acestei formaţii sunt doar colegii lor de clasă. L-aţi întrebat pe fiecare în parte,de ce se află acolo? Dacă da, atunci scrieţi să vedem şi noi, poate vă atribuim o minimă formă de credibilitate. Revin, cu ce sunt aceşti „colegi de clasă” relevanţi pentru calitatea muzicii? Chiar dumneavoastră aţi precizat că formaţia e la început, deci e oarecum de înţeles ca publicul să fie compus din prieteni, colegi şi apropiaţi.
Aşadar, cu toate că obiectivitatea nu e necesară într-o recenzie, argumentarea opiniilor e obligatorie. Asta dacă vă consideraţi un profesionist şi doriţi ca cei care vă citesc articolul să vă perceapă ca atare.
În ceea ce-i priveşte pe băieţii de la Rock Norris, într-adevăr lipsa de experienţă şi poate teribilismul specific vârstei îşi spune cuvântul. Şi aici mă refer la folosirea cuvintelor obscene în timpul soundcheck-ului, despre care spuneati, cât şi la modul în care au primit critica, dar asta nu înseamnă că merită atâta maliţiozitate.
Băieţi, este adevărat că nu aşa se face o critică, şi că acest articol e mai mult o „poveste înfumurată” decât o recenzie, dar trebuie privită cu mai multă relaxare. Manifestările voastre de furie prezente în comentarii, nu vă ajută cu nimic. Publicitatea, bună sau rea e tot publicitate! Sunt sigură că cei care au citit articolul au devenit doar interesaţi să vă asculte, cel puţin la mine a funcţionat. Cu alte cuvinte, păstraţi-vă energia pentru repetiţii, că doar prin fapte puteţi contesta acuzele aduse. Aşa că ne vedem la următorul concert!
Totuşi sunt dezgustată şi dezamăgită de această atitudine elitistă si insultătoare de care dă dovadă autorul articolului. Nu se încearcă nimic constructiv, ci doar o denigrare josnică bazată pe vanitate. „Copiii au mai multă nevoie de exemple decât de critici.”(Joseph Joubert)
Mai precizez şi caracterul superficial de care dati dovadă, prin acest răspuns pueril: „cum spuneam si mai sus … orice recenzie este o parere pur personala de asta e si semnata … fiecare are dreptul la propria parere … este absolut normal ca sa nu fie toata lumea multimita cu ceea ce scriu …”.
Este adevărat, fiecare are dreptul la propria părere. Dar atât timp cât suprimaţi pe cineva, ar trebui să aveţi nişte argumente mai temeinice.
Multumesc de crictica adusa, toate aspectele prezentate de dumneavoastra vor fi analizate, la fel cum eu critic ceva mi se pare absolut logic sa fiu si eu la randul meu criticat, precum eu am pretentiile de imbunatatire ale unor trupe pe care le vad, e normal ca si cititorul sa aiba parerea lui, si bineinteles si aici – in cazul meu – orice critica care vine in directia mea are rolul de a ma face mai bun.
Asa ca va multumesc din nou