Byte. CITAT. Director general. Opera Naţională Română CLUJ. Rareş Trifan: Reflecţii de criză. 1 iunie 2010

Reflectii de criza

In aceste vremuri dificile, multe institutii de arta spectacolului se gandesc sa dezvolte proiecte care nu presupun cheltuieli prea mari. Din pacate, productiile ieftine, mici, de criza, desi bune pentru buget, rareori au un impact pozitiv asupra imaginii institutiei si asupra bugetului pe termen lung al institutiei. Rareori entuziasmeaza publicul, sponsorii si presa de specialitate, ceea ce inseamna ca nu isi ating scopul, si astfel, mici cum sunt, acele cheltuieli sunt facute tot degeaba. Experienta publicului, a sponsorilor si a criticii de specialitate conteaza enorm pentru ca noi, institutiile de spectacol, depindem de biletul cumparat, de donatia, si de impactul mediatic generat de lucrarile prezentate.

Stiu, spiritul de aventura si asumarea riscurilor sunt greu de cultivat in vremuri de criza. Mai ales atunci cand ai de infruntat vocea sindicatului care iti spune ca daca se reduc salariile (si asa prea mici), atunci sa se reduca si cheltuielile de productie. Nimic mai gresit! Banii taiati din investitii  nu se vor regasi niciodata in salariile artistilor. Ba din contra, afecteaza si mai negativ perceptia publicului despre organizatie.

Arta devine tot mai scumpa. Opera este o forma de arta la fel de scumpa ca un tablou celebru, atat doar ca nu poti sa o colectionezi. Artele spectacolului sunt singurul sector in care nu se poate creste productivitatea muncii. Pentru un motiv foarte simplu: Othello nu poate fi interpretat de mai putini actori sau solisti de opera decat a scris Shakespeare sau Verdi; a IX-a de Beethoven nu poate fi interpretata cu mai putini muzicieni si din ce in ce mai repede. Iata de ce, in timp ce costurile de productie cresc, productivitatea muncii stagneaza in industria spectacolului. Veti spune ca putem creste numarul de spectatori si pretul biletului. Sala de spectacole are un numar fix de locuri, iar pretul prea ridicat va alunga majoritatea spectatorilor care se vor indrepta spre surogate electronice, devenind dependenti de ecrane. Astfel, riscam sa fim considerati irelevanti si prea scumpi, un risc pe care nu ni-l putem permite.

Totusi, ce este de facut? Cred ca o posibilitate ar sta in unirea fortelor: conceperea unor evenimente mari, care sfideaza criza, la realizarea carora isi dau concursul doua-trei institutii de spectacole. Avem nevoie de manageri de arta cu imaginatie, nu de finantisti! Cei din urma stiu sa puna un diagnostic, dar nu au imaginatia necesara pentru a concepe proiecte originale, incitante, care sa treaca granitele artelor vizuale. Si mai avem nevoie de edili, de oameni politici care sa creada in forta artelor, in institutiile de cultura pe care le au in orasul lor.

Eu cred ca cei care au curajul sa gandeasca grandios in timp ce multi altii gandesc la scara redusa, au sanse sa-si revina mult mai repede atunci cand economia se va redresa.

Rares Cristian Trifan
Director general

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: