Zoom. DESPRE AUTOR. Co-organizator Fete de la Musique Cluj 2000. Partea 1

Organizarea Fete de la Musique. Prima ediţie la Cluj. Acum 10 ani

Uneori mai primesc câte un COMMENT la CZB.ro de genul

cine sunteţi Dvs. să vă daţi cu părerea?… sau aşa ceva –

Pentru a evita astfel de COMMENTURI, o să dezvoltăm o nouă rubrică cu experienţa mea (eu sunt Richard Constantinidis, fondatorul acestei reviste electronice de critică muzicală) şi a viitorilor colaboratori.

Începem astăzi, 22 iunie 2010 cu retrospectiva primei ediţii Fete de la Musique la Cluj, din 21 iunie 2000.

21 iunie 2000. Centrul Cultural Francez Cluj. Prima colaborare

Acum 10 ani mă mutasem

  • de la ghidurile naţionale TV şi revistele TV Satelit şi TELE Cablu (pe atunci cu sediul la Cluj, unde am fost redactorul muzical timp de cinci ani)
  • la primul tabloid local, Clujeanul (al grupului MediaPro, care s-a desfiinţat acum un an)
  • la Fundaţia CD Radio (care organizase recent primul concert cu o formaţie de talie internaţională la Cluj – Smokie venise prima dată în România la Sala Sporturilor, apoi au făcut un concert de club şi la Club Diesel … cu Semnal M în deschidere).

Acum 10 ani, CD Radio Napoca era cel mai ascultat post de radio … şi era un post de radio administrat local 100% … DAR datorită unor neînţelegeri cu departamentul de marketing şi greşeli de lungă durată în contabilitate, anul 2000 a fost anul în care CD Radio a decăzut … Europa FM fiind nou-înfiinţat şi având acelaşi target de public.

Astfel, fiind ultimul angajat, am fost primul concediat de la Fundaţia CD Radio (unde am avut primul meu contact cu domeniul organizării de concerte). În 2000 am lipit primul meu afiş de eveniment şi am organizat conferinţe de presă şi lansări de albume pentru UnQ Sapro (aflat la debutul solo) şi K-pital (care a spart topurile cu Vibraţii).

În vara lui 2000 am fost co-optat prin relaţia de prietenie ce o aveam cu Jean-François Mâitre (venit de la Nantes la Cluj ca voluntar la Centrul Cultural Francez) ca organizator local la prima ediţie Fete de la Musique … căreia pe atunci i-am spus Ziua Muzicii pe plan local, ulterior fiind impus numele Sărbătoarea Muzicii pe plan naţional.

Lui Jean-François Mâitre (zis şi Jeff) i s-a făcut milă de mine pentru că am fost dat afară practic, fără motiv concret de la Fundaţia CD Radio. Microbul organizării de evenimente m-a prins, iar Jeff mi-a propus să facem împreună prima ediţie a unui festival de muzică sub îndrumarea Centrului Cultural Francez la Cluj. Cum să refuz o astfel de propunere?

Scurt îndreptar. Ce este de fapt Fete de la Musique

Fête de la Musique s-a lansat în 21 iunie 1982 în Franţa, având ca scop mobilizarea de muzicieni profesionişti şi amatori, şi o nouă aplecare spre toate genurile muzicale. Fête de la Musique devenea astfel un success imediat al unei manifestări populare şi spontane, traducerea unei politici, care acorda loc amatorilor, precum şi muzicii de nişă, precum rock-ul sau jazz, lângă muzica agreată de masele franceze, de factură tradiţională sau clasică.

Gratuitatea concertelor, sprijinul reţelei media şi adeziunea din ce în ce mai mare a populaţiei, aveau să transforme acest eveniment, în câţiva ani, într-una din cele mai mari manifestări culturale franceze.

Evenimentul se exportă în 1985, sub egida Muzicii fără frontiere, cu ocazia Anului European al Muzicii. Cincisprezece ani mai târziu, Fête de la Musique se organizează în mai mult de 100 de ţări, pe cinci continente. Berlin, Budapesta, Barcelona, Istanbul, Liverpool, Luxembourg, Roma, Napoli, Praga, Comunitatea Francezã din Belgia … toţi au semnat o cartă a partenerilor Sărbătorii europene a Muzicii. Fête de la Musique s-a extins şi în San Francisco, New York, Manila, Rio de Janiero, Bogota şi numeroase foste colonii din Africa.

Succesul Sărbătorii Muzicii se datorează mobilizării voluntarilor şi implicării numeroaselor reţele, care pot fi instituţionale, precum Teatre Lirice, Orchestre naţionale şi regionale, Ansambluri de muzică de cameră, Conservatoare, Şcoli de muzică… precum scenele muzicale locale şi Cafenelele unde se organizează concerte. Succes internaţional … fenomen de societate, Fête de la Musique se laudă în alte părţi ale lumii cu implementarea unor noi tendinţe muzicale: de la reînnoirea muzicii tradiţionale, la dezvoltarea corurilor, apariţia muzicii rap, techno şi electro în ţări unde acestea nu erau prezente, reîntoarcerea la carnaval…

În timp ce la noi, în 2010, fenomenul se îngroapă, în alte ţări, Fête de la Musique capătă noi valenţe şi se manifestă prin capacitatea permanentă de a se reinventa. Plin de viaţă, cântecul îşi trăieşte viaţa în stradă.

În fiecare an, pe data Solstiţiului, a celei mai lungi zile cu lumină din an – în prima zi oficială de vară, muzicieni amatori şi profesionişti invadează străzile, pieţele, cafenelele, bisericile, pentru a-şi impărtăşi pasiunea publicului larg. Anul acesta, cu ocazia Sărbătorii Muzicii 2010, Franţa a luat hotărârea să aniverseze 50 de ani de muzică franceză.

Dar cine află despre muzica franceză la noi dacă nu se mai face La Fête de la Musique în România? Cu singuranţă, ultimii francofoni convinşi din România … cei din vechiul Mini-Paris.

www.fetedelamusique.culture.fr

Prima ediţie la Cluj. 21 iunie 2000

Mod de lucru

După două şedinţe despre locaţiile potrivite pentru acest eveniment pilot la Cluj (vezi Anexa A), Centrul Cultural Francez s-a ocupat de obţinerea aprobărilor de la Primărie (vezi Anexa B şi Anexa C).

Eu mă ocupam de contactarea formaţiilor; Jeff se ocupa de lămurirea mea în diverse dileme şi probleme care ţin de înţelegerea deplină a cauzei şi scopului evenimentului, ca să pot la rândul meu să explic şi să promovez fenomenul altora.

Artiştii

Prin implicarea mea în promovarea scenei locale până în acel moment, am dat telefoane la mai multe formaţii să explic fenomenul şi să cer implicarea lor la primul eveniment de gen la Cluj.

S-au împărţit fluturaşi traşi la xerox alb-negru (eram în anul 2000) prin cluburile şi terasele din centru, ce le puteai număra pe degetele de la o mână.

Reacţia generală a fost de refuz până la rânjit până la urechi …

Cum e aia, să cânţi GRATIS?

Până şi formaţiile debutante, care nu aveau unde să cânte, au fost reticente…

Dintre formaţiile care au ieşit în stradă, ţin minte Magic Sound, un proiect Dance cu fată la voce, care au făcut un fel de playback, la o oră cu soare intens, pe caniculă, în Piaţa Avram Iancu, în timp ce maţinile din trafic treceau prin faţa lor, şi cred că doar o mână de persoane s-au oprit să asculte muzică sau să se uite la ei.

Nu mai ştiu sigur, dar cred că Harmonic Brass a acceptat să cânte la Terasa Muzeului de artă (puţin) în acea seară, şi cineva s-a aşezat la pianul din Piaţa Unirii, tot aşa, mai mult din curiozitatea situaţiei … cred că nimeni nu a mai văzut un pian aşezat în mijlocul Pieţei din centrul oraşului până atunci, nici după aceea.

Dintre cei care se aflau în public erau alţi artişti, veniţi să tragă cu ochiul la ce se întâmplă şi să râdă de cei care au avut curajul să participe la primul (şi ultimul) eveniment de acest gen la Cluj (în anii ce au urmat, s-a organizat mai bine, dar altfel evenimentul).

Sonorizarea

Ţin minte că s-a scos Pianul de la Insomnia, care pe atunci se afla la primul etaj a unei clădiri vechi de pe 6 Martie, la numărul 4. Pianul nu trebuia amplificat….

S-a vorbit cu Terasa Muzeului de Artă, care pe atunci era administrată vara de către patronul de la Music Pub, Erno Ciupe, care a vorbit cu Mihai Pop sau Fane Nagy să asigure sunetul.

Pentru mine … şi pentru cei de la Centrul Cultural Francez, acest eveniment pilot era un experiment în toată regula. Aici m-am lovit prima dată de importanţa unui sistem de sunet corespunzător spaţiului şi am învăţat pe pielea mea, ca organizator novice, că există un minim de cheltuieli care trebuie să fie acoperite de undeva… Centrul Cultural Francez funcţionează ca un fel de organizaţie non-profit subvenționat de Ministerul Afacerilor Externe al Franţei, indirect, prin Centrul mamă de la Bucureşti sau de la sponsori locali care în general sunt tot firme franceze cu filiale sau francize în România (cum ar fi banca Societe Generale care a cumpărat acţiunile majoritare de la BRD, firma de telefonie mobilă Orange, hipermarketuri precum Auchan, Cora sau Carrefour, etc.), sponsori care nu au existat la Fête de la Musique Cluj 2000.

În după-masa zilei de 21 iunie, a sosit tehnicianul de la Casa de Cultură a Studenţilor cu taxiul în care a pus câteva microfoane cu stativ, preamplificatorul, mixerul cu 8 canale şi două boxe; înainte să coboare din taxi, mi-a cerut să achit drumul. Am rămas blocat. Eram voluntar. Nu am povestit în prealabil nici la CCF, nici la CCS despre transport. Eram singur la Avram Iancu. Am scos singurii bani ce-i aveam la mine (care-i păstram pentru două beri mai încolo) să achit maşina, deşi eu nu căştigam bani din asta…

Adevărul este că omul de la CCS nu era obligat cu nimic faţă de mine sau de CCF. Era normal să i se achite măcar drumul … şi parcă şi-a luat şi ceva în plus pentru timpul pierdut în canicula după amiezii de vară. Nimeni nu s-a gândit la un buget pentru băuturi răcoritoare pentru tehnician, artişti şi organizatori…

Atunci am învăţat că trebuie să fii mereu prevăzător cu cheltuielile mărunte, nesemnificative, care intervin pe moment şi sunt trecute la rubrica Cheltuieli neprevăzute care se adaugă la orice calcul de Buget de Proiect, chiar dacă această rubrică nu interesează pe nimeni şi nu ajunge în forma finală de prezentare la un eventual sponsor.

Desigur, sculele aduse GRATIS de către Casa de Cultură a Studenţilor, prin intervenţia CCF, era insuficientă pentru orice formaţie care ar fi dorit să cânte Live. Dar eu nu ştiam asta înainte de această experienţă. Trupele care ar fi cântat Live trebuiau să cânte sau acustic (adică Folk) sau să îşi aducă sculele de la sala de repetiţii, să le pună pe trotuar, cum ar veni … staţii de chitară, chitară bas, monitoare, set de tobe, microfoane la tobe şi pentru diverse instrumente şi voci în parte … şi asta în plină etapă de dezvoltare a scenei Playback … nimeni nu a cântat Live în după-masa respectivă în Piaţa Avram Iancu. Am stat vreo 4 ore în soare … mai degeaba … şi mai trebuia achitată maşina de întoarcere pentru tehnicianul amabil cu sculele Casei de Cultură a Studenţilor.

Partenerii Media

Partenerul media a fost CD Radio la prima ediţie, care s-a ocupat şi de afişaj (adică, un fost coleg, Radu Cătinaş, care avea maşină, şi cu mine, care începusem deja să îmi creez un stil mai rapid de a rupe manual scotchul fără briceag sau foarfecă).

Pentru mine, întreaga experienţă şi faptul că îmi pot trece în CV faptul că am fost co-organizator la prima ediţie Fête de la Musique la Cluj, părea ceva fantastic… până am început să mă lovesc de problemele mărunte pe moment, la locul faptei, la care nu mă puteam gândi, neavând experienţă până atunci în acest domeniu (făcuse două concerte de club, unde infrastructura – chestii precum sunet şi protocol – erau acoperite de alţii).

Gândidu-mă înapoi la acele vremuri şi la acea zi din vara anului 2000, îmi dau seama că mulţi mă pot considera cel mai mare fraier pentru faptul că am acceptat să mă implic în acest proiect ca voluntar. Mă gândeam că voi fi implicat în continuare în proiect (ceea ce nu s-a întâmplat), mă gândeam că cei de la CCF Cluj vor ţine cont de asta la viitoare ediţii, unde eu îmi voi prezenta proiectele muzicale pe care urma să le promovez ca impresar şi manager artistic (imediat vor fi 4 generaţii de directori la CCF Cluj de atunci, trei dintre care nici nu ştiu cum mă cheamă).

Evenimentul în sine a intrat într-un con de umbră la Cluj după zece ani.

DAR să nu uităm că nu am avut nimic de pierdut. Am câştigat o experienţă grea de viaţă pentru ceea ce mă aştepta în continuare în acest domeniu – şi sunt singura persoană care îşi poate trece în CV faptul că a fost implicată ca şi co-organizator (sub egida firmei ce o aveam în acel moment, Zulu Concerts) alături de Centrul Cultural Francez, la organizarea primei ediţii Fête de la Musique la Cluj.

–-

Directorul adjunct de atunci de la Centrul Cultural Francez, Caroline Oger, este cea care m-a sfătuit şi învăţat să am mereu o agendă la mine – şi, ca într-un jurnal, în timpul zilei, să îmi notez întâlnirile avute şi detaliile importante din conversaţiile purtate în acele întâlniri sau le telefon. Pe lângă asta, la finalul zilei, este bine să transcriu totul în format electronic.

Din acea perioadă aşa am şi făcut, iar pe termen lung, asta m-a ajutat atunci când anumiţi oameni de afaceri sau diverşi directori şi patroni, în discuţii consecutive purtate de-a lungul timpului s-au contrazis prin cele discutate cu mine, sau încercau să mă fraierească cu vorbele în negocieri.

Deasemenea, din câte văd acum, mă ajută să pot reda atmosfera anumitor evenimente la care am participat în trecut, cu ordinea exactă a detaliilor şi amănunte pe care altfel, de-a lungul anilor, cu siguranţă le-aş fi uitat.

www.fetedelamusique.culture.fr

Autor: Richard Constantinidis

20 iunie 2010

Anexa A. CCF harta programului la Cluj. 21.06.2000

Anexa B. Fete de la Musique 2000. Lettre de CCF

Anexa C. Răspunsul primarului

CITIŢI Partea 2 a articolului despre Fete de la Musique în România peste patru zile, sâmbătă 26 iunie, la orele 10.00.

Programul. Fluturaşii

După ce am postat acest articol, am găsit şi fluturaşii originali.

Nu toate formaţiile anunţate s-au şi prezentat.


Comments
One Response to “Zoom. DESPRE AUTOR. Co-organizator Fete de la Musique Cluj 2000. Partea 1”
Trackbacks
Check out what others are saying...


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: