Click. RECENZIE LIVE. 18 iunie 2010. Relative. iCory. Rock Norris. Lights Out

Posted by clickzoombytes on iunie 24, 2010 · 2 comentarii 

Vineri 18 iunie

• Relative

• iCory

• Rock Norris

• Lights Out

Remember Pub

22.00

–

Nu am mai fost de mult la Remember Pub şi în primul rând m-am dus la concert să îmi aduc aminte cum era atmosfera de concerte acolo, pe vremea când TBA Crew de abia începuse să aducă formaţii străine de indie şi punk.

–

Lights Out

!!!

Concertul de lansare de album de debut pentru Relative a început cu recitalul celor de la Lights Out.

Nu am mai auzit de formaţia Lights Out şi bănuiesc că acesta a fost debutul ei scenic.

În primul rând, părerea mea este că numele va influenţa negativ publicul din punct de vedere psihologic. Este exact ca şi Keep Away… ideea că nu mai stă nimeni, se închide clubul… Lights Out. Game Over. Stinge lumina. Plecăm acasă.

Recitalul a început …cu un cover de White Stripes. Mie îmi place White Stripes. Îmi plac preluările, în special dacă artistul poate să pună o amprentă personalizată pe melodie sau pe ritmuri (aşa cum face Dance Trauma). DAR niciodată nu aş sfătui o trupă debutantă să înceapă cu un cover. Din experienţa mea, este idea într-un recital scurt, la un public complet nou, să te preznţi cu piese proprii …şi două coveruri. Primul introdus în playlist pe locul 3, al doilea spre final… ideal, penultima, înainte să loveşti ceata cu piesa ta de rezistenţă… care, speri, să fie bisată. Aici mai trebui intuiţie şi sfaturi de la trupe cu mai multă experienţă, care să-i înveţe pe debutanţi schemele cu datul din palme, refrenele repetitive, repetate de public fără instrumentaţie, etc… lucruri pe care nu le-am văzut în seara asta la Lights Out. Dar nu e bai. Prima problemă care consider că trebuie confruntată cu mai mult patos din partea solistei … dacă tot cântă ROCK, este să se impună peste cei din sală, care între piese vorbeau mult mai tare ca ea… Astfel, era imposibil ca solista să impună o conversaţie sau o comunicare a ideilor ei între piese. Numai instrumentaţia aducea liniştea şi atenţia celor din sală. Va trebui să înveţe să se impună, să nu mai umble cu picioarele încrucişate, să nu stea gheboşată cu microfonul în mână, tăcută în timp ce se reacordează colegii – şi atunci, totul va fi bine.

Formula este foarte interesantă. Aici avem parte şi de o fată la tobe.

Abia aştept să apară şi la Cluj un girl band, girrl power, girl anything.

Avem nevoie de mai multă diversitate în muzică. Lights Out promovează un rock alternativ banal. Tipa nu cântă corect. Făcând abstracţie de vocalizele necesare înainte de a se urca pe scenă şi emoţiile care pot îneca vocea oricărui debutant, vocea puţin falsă dă foarte bine în acest context muzical. Mai trebuie exersate intonaţiile ca să devină o mică Alanis Morrissette sau Chrissie Hynde de Cluj.

Iarăşi, mă bucur să văd feţe noi şi tinere pe scenă.

–

Rock Norris

!!!.

Nu ai auzit de Rock Norris?

Nu e bai. Rock Norris te va găsi oriunde te afli.

Nimeni nu scapă de Rock Norris.

–

Rock Norris a dat de mine acum vreo două luni, la Irish&Music Pub. M-a impresionat energia ei din prima. Două luni mai târziu am regăsit aceeaşi energie. Poate solistul ar trebui să înveţe să stea constant cu faţa la public. Poate solistul ar trebui să ţipe şi să urle un pic mai mult.

Piesele au potenţial, sunt bine ritmate… mai trebuie găsit acel cârlig prin care să se imprime piesele în cap din prima… refrene uşor de reţinut, o colaborare cu o fată pe una din piese, un didgeridoo sau o manevră de Taekwondo. Orice se va întâmpla în continuare, Rock Norris ştie ce are de făcut. Rock Norris este viu, chiar în acest text. Rock Norris îmi spune acum ce să scriu mai departe. Rock Norris te va găsi oriunde te afli.

Nimeni nu scapă de Rock Norris.

–

iCory

!!!!

Acesta a fost primul concert iCory la Cluj de peste 5 ani de zile. Dacă nu greşesc, cred că chiar eu i-am adus atunci în 2005 la Festivalul Live. No Lies din parcarea de la Bowling-ul de pe Dorobanţilor.

Aflaţi în aceeaşi formulă, reuniţi după o pauză de trei ani, iCory cântă mai bine şi mai tare ca înainte (…sau mai tare şi mai bine… mai trebuie să-i văd odată la Samfest în 9 iulie ca să pot spune exact).

Solistul cântă melodic pe ritmurile mult mai funky în 2010 faţă de hardcore-ul cu care mă obişnuisem de la Mureşeni în 2005.

Secţia ritmică (premiată cu Cerbul de aur în 2005 în formula celor de la Slang) impresionează. Chitaristul este priceput. Totul funcţionează bine în trupa asta … mai trebuie găsite doar nişte elemente de cârlig în piesele noi de la iCory, dintre care doar 2-3 impresionează de la prima ascultare.

Publicul şi artiştii prezenţi la cântare (şi la proba de sunet care mi s-a părut a fi o repetiţie) au fost impresionaţi de acest nume care revine în peisajul ardelenesc.

CLICK AICI pentru Poze de la Concert cu iCORY

–

Relative

!!!!

A fost un concert perfect – crescendo, lent, dar care, din păcate, nu şi-a atins apogeul de care Relative a fost în stare în alte cântări din trecut. Lipsa percuţionistului s-a simţit şi trebuia explicată. Nu există scuză la un concert la lansare să nu te prezinţi în formulă completă. Este motiv principal pentru care lansarea putea fi amânată (încă o dată) sau făcută într-o locaţie mai mare şi mai potrivită pentru acomodarea formulei extinse de şase oameni.

Un concert de lansare pentru un album de debut este un moment deosebit, care trebuie tratat ca atare.

Relative merita un spaţiu mai mare, un program mai restrâns de trupe în deschidere, un spectacol cu momente mai deosebite… poate acestea au existat mai târziu în program. Nu ştiu pentru că după cinci-şase piese am plecat decepţionat spre casă. Pentru mine, acesta a fost un concert obişnuit cu Relative. Nu a strălucit cu nimic faţă de alte apariţii scenice, doar că se promova un material discografic, care înainte nu exista. Solistul are cam aceleaşi texte despre sexualitate şi comunicarea dintre bărbaţi şi femei … ce-i adevărat, mai stilizat ca la alte concerte din primăvară.

–

Where’s the Management? Am rămas cu impresia că Relative nu ştie să îşi gestioneze talentul mai departe, iar ideile cu care reuşeau acum şase luni să iasă în evidenţă pe scena clujeană, au devenit deja monotone, prăfuite şi se simte un iz de stagnare în atmosferă. Este nevoie urgentă de o implicare externă şi asta nu doar sub forma unui simplu prieten care să stea la bilete sau care să facă ceea ce i se spune că trebuie făcut…

–

Momentul de trecere spre Next Level a fost depăşit de mult la Relativ, chiar şi înainte de această lansare firavă de album. Trupa are nevoie de artificii mult mai tari, pe lângă cele folosite până acum. Ar fi o idee să se cânte acustic în Matei Corvin într-o seară, până deranjează organele de ordine … prezentarea câtorva piese în noua zonă pietonală cu înmânarea unor CD-uri semnate celor aflaţi în zonă la momentul respectiv … ar fi o idee să atârne desene aplicate pe carton ca décor în spatele scenei sau pe pereţii clubului – realizarea unui banner personalizat … la un concert de lansare de album mă aşteptam la un joc de lumini, un început de cântare cu lumina stinsă în sala de concert, o maşină cu aburi… Singurii aburi de care am avut parte au fost cei de la ţigările ce se fumau deja de două ore, şi care făceau deja aerul nerespirabil în spaţiul îngust şi neventilat din Remember Pub.

Artiştii sunt maturi dar deja pot fi comparaţi cu mărul care s-a copt prea tare şi nu are cine să îl culeagă la timp.

–

–

Am aflat ulterior că Liviu (de la congas) este plecat în Italia până săptămâna viitoare.

Şi-a programat acest drum după ce se confirmase iniţial lansarea de album în 12 iunie la Booha Bar.

Relative ar fi trebuit atunci să îşi amâne puţin mai mult lansarea – până la întoarcerea lui Liviu.

Where’s the Management?

–

Poze de la Concert cu RELATIVE:

Zoom. FOTO. Relative. Partea 1. din culise şi din public

Zoom. FOTO. Relative. 18.06.2010. Partea 2. Concertul

Înregistrat sub (I), (L), (R), Live · Tagged with Icory, Lights Out, Relative, Remember Pub, Rock Norris