Zoom. INTERVIU. Paul Mateş. The Marker

În primăvara 2008, Paul Mateş (solist, chitară, keyboards), împreună cu amicul lui cel mai bun (viitorul său cumnat) Andrei Prodan (chitară bas), au pornit un nou proiect muzical. Bateristul Octav Capota li s-a alăturat în vară. În octombrie au început repetiţiile în patru, cu Claudiu Ursache la chitară.

Între 1 şi 19 iunie, The Marker a susţinut cauza lui Sorin Gologan printr-un turneu de caritate în mai multe oraşe din România. Cu ocazia concertului de la Cluj, vineri 11 iunie, am avut ocazia să povestesc prima dată cu The Marker.

CZB: Aţi venit la Cluj pentru cauza lui Sorin Gologan. Este de la voi din localitate (din Codlea). L-aţi cunoscut personal?

Paul Mateş (The Marker): Nu l-am cunoscut personal pentru că suntem din generaţii diferite. Am văzut afişe prin oraş la Codlea şi ştiu că stă la câteva străzi faţă de mine. Este o întreagă campanie locală pe cazul lui, la nivel de televiziuni locale şi judeţene. Am zis că este cazul să fac şi eu ceva pentru el.

CZB: Să înţeleg atunci că ideea pentru acest turneu de binefacere a pornit de la voi?

Paul Mateş (The Marker): Da. De la mine. Da. Mai de mult, casa de discuri Roton ne-a propus să participăm la un concert caritabil pentru cineva bolnav – şi atunci mi-am dat seama că prin aceste concerte caritabile se pot aduna bani pentru cauze nobile. De acolo am pornit acest proiect, am găsit o fundaţie prin care să se poată organiza turneul, iar treburile s-au legat.

CZB: Aţi câştigat Cerbul de argint anul trecut. Ce emoţii aţi avut când aţi aflat că aţi câştigat Cerbul de argint?

Paul Mateş (The Marker): Am fost foarte foarte impresionaţi. Am avut o frustrare şi poate încă o mai avem… dar o negăm (hahaha)… că trupele de genul nostru (Live, Rock) nu sunt promovate. Noi atunci am dat cu capul cât am putut ca să ne putem promova. Nu avem altceva ce face decât să cântăm – şi să sperăm că place la lume, pentru că le transmitem ceva.

Atunci ne-am propus să mergem la Mamaia şi la Cerbul de aur.

La Mamaia nu s-a putut pentru că eram obligaţi să cântăm în limba română şi asta a fost regula numărul 1 la care am zis că nu vom face acest compromis, vom cânta doar în engleză, pentru că aşa vrem să cântăm – şi la Cerbul de aur a funcţionat şi uite că spre deosebire de alţii, noi am intrat în concurs şi am şi câştigat un premiu, fără să cunoaştem pe nimeni.

CZB: De ce consideri un compromis cântatul în limba română?

Paul Mateş (The Marker): Nu. Nu consider un compromis. Noi nu am vrut să avem vreo piesă în limba română, pentru că noi ţintim să cântăm pe Wembley. Nu vrem să cântăm în limba română pentru că o trupă internaţională nu cântă în limba română. Dacă eram în Italia sau Spania mai cântam în italiană sau în spaniolă pentru că sunt limbi cantabile. Nouă nu ne place cum sună muzica în limba română.

CZB: Contractul cu casa de discuri Roton a venit imediat după ce aţi câştigat Cerbul de argint sau aţi fost şi aţi bătut la uşa tuturor până aţi primit un răspuns pozitiv?

Paul Mateş (The Marker): Primul nostru concert a fost la Global Battle of the Bands, unde a câştigat şi Grimus. De fapt noi aşa am şi ajuns la GBOB. Am căutat trupe ca şi noi pe internet, am descoprit Grimus, am văzut că ei au câştigat Finala GBOB Romania şi ne-am propus să facem la fel.

În juriu la GBOB România a fost un ziarist pe care îl cheamă Alex Revenco şi Alex Revenco a fost foarte foarte încântat de noi; i-a plăcut ce facem şi a văzut ceva în noi. El a bătut la uşa lor şi a zis: Rotonule, pune mâna pe ei că băieţii sunt tari. Roton ne-a contactat ulterior şi am avut vreo şase juni în care am tot schimbat mailuri cu contracte şi aşa mai departe, dar într-un final ne-au înduplecat. Am semnat… şi asta datorită lui Alex Revenco care ne-a pus o vorbă bună. El în seara aia ne-a văzut prima dată. A doua zi dimineaţă a sunat la Cătălin Muraru. Când venisem din Londra, deja Roton ne sunase să venim să vorbim.

CZB: V-aţi mutat la Bucureşti sau activaţi din Braşov?

Paul Mateş (The Marker): Doi suntem din Braşov şi doi suntem din Bucureşti. Bateristul şi chitaristul sunt din Bucureşti. Ei sunt foarte dezgheţaţi şi pot să discute în numele trupei. Pentru discuţii mai importante ne întâlnim cu toţii; pentru repetiţii ne întâlnim ba la Bucureşti, ba la Braşov, pentru că avem două săli. În funcţie de zona în care cântăm … spre exemplu, dacă avem cântare în Ardeal, ne întâlnim la Braşov. Poate vreodată o să ne mutăm cu toţii la Braşov, dar nu cred că va fi nevoie. Basistul este coleg cu mine, de la Codlea. Este chiar cumnatul meu. Sora lui e nevasta mea. Am crescut împreună şi am rămas împreună.

CZB: Ca şi chitarist amator, Claudiu Ursache a câştigat toate premiile posibile într-un anumit an, oferite prin concurs la Romanian Guitarist Community?

Paul Mateş (The Marker): Da. Are 3 sau 4 premii de locul 1 şi s-a lăsat pentru că a considerat că o să tot câştige …

CZB: L-ai găsit prin intermediul Romanian Guitarist Community?

Paul Mateş (The Marker): Nu. Eu am fost la un concert la Bucureşti să văd o anumită formaţie, iar Octav (bateristul) cu Claudiu (chitaristul) cântau împreună în altă trupă.

CZB: Cum îi zicea?

Paul Mateş (The Marker): Cătrecer. Legat. Acolo căutam toboşar – şi mi-a plăcut foarte mult şi am luat legătura cu el. Apoi, am fost nevoiţi să ne luăm chitarist şi aşa am ajuns să cântăm împreună şi cu Claudiu.

CZB: Cătrecer era o formaţie de Muzică Creştină?

Paul Mateş (The Marker): Numai muzică creştină, exclusiv creştină. Acum cântăm o muzică laică.

CZB: În 2008, cu vi s-a părut finala de la GBOB la Bucureşti?

Paul Mateş (The Marker): Noi am câştigat. Ni s-a părut corectă. Oricum, noi nu suntem genul care să ne ofticăm de la aşa ceva. Dacă ar fi câştigat altcineva, ne-am fi bucurat pentru ei. Oricum, criteriile de jurizare sunt diferite de la persoană la persoană. Criteriile GBOB-ului în sine a fost ca o mănuşă pentru noi… să fii trupă tânără, dinamică, să transmiţi energie pozitivă …

CZB: La Londra care consideri că a fost problema? De ce nu aţi reuşit să ajungeţi pe podiumul celor cinci finaliste?

Paul Mateş (The Marker): Nu ştiu. Nu ştiu de ce. Habar nu am.

Nu cred că oamenii de acolo au vreun interes să dea premiile cuiva anume.

Nu ştiu ce căutau ei. În juriu au participat oameni grei din industria britanică, cel puţin pe mine m-a felicitat producătorul de la The Killers. A venit la mine după concurs şi mi-a zis că noi cântăm foarte bine şi să nu fim dezamăgiţi.

Noi am crezut sincer că vom câştiga. Nu numai noi, dar şi celelalte ţări au crezut că noi vom câştiga. S-a ajuns la un moment dat să se zică cine e pe locul 2 şi cine e pe locul 1. Când s-a anunţat: Locul Doi... toată lumea se uita la noi şi la Australia. Australienii se uitau la noi, iar noi ne uitam la ei… Locul Doi … AUSTRALIA. Pentru multă lume de acolo, când s-a anunţat Australia, s-a considerat că noi vom lua Locul 1… Apoi când s-a zis: Locul Întâi … se uitau toţi la noi, ca şi cum finala era gata rezolvată … şi dintr-o dată s-a rostit ANGLIA.

(şi off the record, toată lumea a început să huiduie…) la CZB nu am considerat că ar fi vreun motiv să nu putem scrie asta aici….

CZB: Consideraţi că promovaţi Muzică Creştină?

Paul Mateş (The Marker): Nu.

CZB: Bine, dar spre exemplu, aţi avut piese precum ultima, intitulată Yahweh

Paul Mateş (The Marker): Da. Suntem noi Creştini toţi.

CZB: Ce înseamnă Creştin?

Paul Mateş (The Marker): Persoane devotate credinţei … poate suntem noi mai obsedaţi decât alţii. Piesele sunt influenţate foarte mult de credinţa în Biblie. Important este să ai un mesaj pozitiv. Dacă noi am sta să povestim primn muzica noastră că am umblat pe mare … nu ar ajuta pe nimeni la nimic.

CZB: Bine, te referi la mesaj, cum a fost povestea înainte de ultima piesă cu lupta între oameni şi lupta între om şi Dumnezeu … care trebuie să se oprească.

Paul Mateş (The Marker): Da, exact.

CZB: Cum crezi că este perceput un concert ca acesta în momentul în care un om de pe stradă intră în sală şi îşi dă seama că este vorba de Muzică Creştină… crezi că este vreo problemă aici cu acest gen muzical?

Paul Mateş (The Marker): Cel puţin până acuma, cu oamenii cu care ne-am întâlnit, nu a fost nicio problemă; au înţeles mesajul nostru şi l-au primit. Nu este vorba doar de fani.

Ştii cum e vis-a-vis de Muzică Creştină şi ne-Creştină? Noi nu cântăm Muzică Creştină. Noi cântăm o muzică care este influenţată din viaţa noastră – şi Dumnezeu are o influenţă mare în viaţa noastră. Asta-i tot.

Alţii aleg să cânte despre droguri, sex şi băutură, despre depravare pe o melodie cu ritmuri negativiste, iar noi alegem să cântăm despre un mesaj pozitiv care să te ajute să realizezi că eşti un om capabil, pentru societate şi familie … asta este motivaţia noastră … dar nu facem o campanie cu muzica noastră.

CZB: Tu cu basistul în ce formaţii aţi cântat la Codlea înainte de The Marker?

Paul Mateş (The Marker): N-am avut vreo formaţie despre care să existe ceva pe internet. Se chema Natural, dar a fost egală cu zero. Am cântat împreună o vreme, după care ne-am despărţiti, iar după vreo doi ani am pus bazele proiectului The Marker. Ne-am adunat pentru că dospisem destul; fierbeam acasă să nu putem cânta şi aşa am pornit să ne facem o nouă trupă. The Marker a pornit cu o viziune mai înaltă. Visam exact ceea ce visăm şi acuma, să cântăm afara din ţară… Wembley este targetul nostru.

CZB: Cum se explică faptul că aţi debutat scenic la Finala concursului GBOB?

Paul Mateş (The Marker): Spusesem şi mai devreme, ca trupă Rock să te promovezi, trebuie să mergi acolo unde este presă, unde sunt bloggeri, unde vine multă lume. GBOB, mergem la Cerb … poate vreodată o să mergem la Eurovision dacă va fi nevoie şi mergem în locuri unde se adună multă lume şi unde se adună presă multă. Cel puţin, asta este recomandarea mea trupelor noi. Trebuie să mergi să deschizi pentru trupele care au deja fani, pentru că dacă ai ceva de spus şi ai ceva în tine, lumea nu stă nepăsătoare, te vede, şi acasă se duce şi te caută pe internet.

Acesta este experimentul prin care eu am trecut şi mi-am dat seama că funcţionează. Dacă ai ceva de spus şi te arăţi oamenilor, oamenii se duc acasă şi te caută pe net. Ca dovadă sunt cifrele vizitatorilor pe net şi numărul de fani care ne scriu.

CZB: Ce părere aveţi de cei care cu invidie şi răutate povestesc despre voi că aveţi pile, relaţii, spate prin Biserică

Paul Mateş (The Marker): (pauză)

CZB: Nu sunt noi aceste delaraţii pentru voi.

Paul Mateş (The Marker): Nu, nu sunt.

Care e chestiunea … cel puţin cu Biserica, noi nu avem niciun spate. Din păcate, pentru ceea ce facem , suntem consideraţi eretici. Sunt foarte puţini care ne susţin. Creştinii neoprotestanţi, protestanţi, baptişti, biserica sfinţilor din a şaptea zi, şi aşa mai departe, reprezintă 7 – 8% din populaţia ţării noastre – şi nu ne susţin nici măcar 0,01% din aceştia.

Iar vis-a-vis de alte persoane care să ne susţină … nu avem pe nimeni.

Acum de abia începem să cunoaştem oameni, şi sunt oameni care ne simpatizează, iar noi nu suntem cu nasul în vânt, sau aroganţi, încât să nu cerem ajutorul lor – şi mergem la persoane sus-puse şi le rugăm frumos să ne pună şi pe noi în programul de acolo sau emisiunea asta … şi aşa ne promovăm şi mergem mai departe, nu prin relaţii care să ne împingă în faţă în proiectele lor.

Asta ar fi însemnat să nu mergem la Finala GBOB, unde riscam să nu câştigăm şi unde ar fi fost ruşinos să nu reuşim, pentru noi de exemplu.

Nu mergeam la Cerbul de aur …

Dar noi tocmai, am mers pentru că nu am avut pe nimeni.

Lumea de aici în schimb, după experienţa românului, se consideră că dacă reuşeşti undeva, trebuie să fie pe pile … şi dacă aş avea pile, nu mi-ar fi ruşine să recunosc.

…Mi-aş dori să am o pilă la Angus Young, să-i deschid toate concertele.

CZB: Aţi avut mai multe recitaluri ieşite din comun faţă de restul formaţiilor autohtone de gen, cum ar fi şi concertul din 31 iulie la un Festival de Imagine din Trondheim…

Paul Mateş (The Marker): Cum am ajuns acolo? Cineva de la Ministerul afacerilor externe … nu ştiu cine … a scris un email la casa de discuri că vor să mergem noi să reprezentăm România la festivalul respectiv … şi aşa am ajuns. Totul se derulează prin casa de discuri. Contactele de pe sait sunt de la ei; ei sunt PR-ul nostru.

Nu sunteţi la curent (pentru că este o ştire proaspătă), dar vom merge în China, la Shanghai. Vom merge cel puţin o săptămână, între 8 şi 15 iulie. Încă nu avem biletele cumpărate, cum le avem deja pentru deplasarea din Norvegia, dar şi această ieşire, este prin Irina Schrotter, creatoarea de modă, căreia i-a plăcut cum cântăm şi ne-a contactat pentru această prezentare de modă.

Altă creatoare de modă, Alina Laţan, la Fashion Week, recent la Iaşi, a preferat ca manechinele să defileze pe o piesă semnată de noi, Just To Love, iar ea la sfârşit a ieşit purtând un tricou The Marker pe ea.

www.endless.ro

CZB: Când cântaţi în străinătate aveţi un alt fel de repertoriu pe care-l promovaţi?

Paul Mateş (The Marker): Nu. Cântăm exact aceeaşi regie de concert. Nu am avut aşa mult timp şi nu dispunem de atâtea finanţe să putem face exact ce vrem noi.

Vă garantez că ceea ce aţi văzut astăzi, dublăm, la ceea ce ne dorim noi să facem, doar că mai avem nevoie de o sumă de bani ca să ne permitem să ne mai întregim instalaţia de sunet şi lumini.

Între 8 şi 15 iulie, The Marker cântă la Shanghai în cadrul unui Festival internaţional de modă.

www.myspace.com/themarkerband

Comments
One Response to “Zoom. INTERVIU. Paul Mateş. The Marker”
  1. YOanna spune:

    Daca lumea se duce acasa si cauta pe net, cred ca ar trebui sa va actualizati site-ul oficial…. ca, din proprie experienta o spun, e cam greu sa aduni informatia de ici de colo…
    no offense, chiar imi place de voi:d
    GBU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: