Click. RECENZIE. The :Egocentrics. Love Fear Choices and Astronauts

The :Egocentrics

Love Fear Choices and Astronauts

!!!!!!

Independent, 2009

Când am citit titlul, deja mă gândeam la comparaţii cu Peasants, Pigs and Astronauts de la Kula Shaker (din 1999)… şi nici nu ar fi atât de stupidă comparaţia. Pentru Kula Shaker, acel album a reprezentat un experiment muzical, ce şi l-au permis după succesul avut înainte cu K (1997), unde pleacă de la Britpop spre o nouă dimensiune … indiană, find inspiraţi de Beatles, desigur.

Timişorenii în schimb nu au nici un fel de background. Acesta este albumul lor de debut, aşa că ar fi destul de deplasat să scriu aici că ei au plecat de pe Bega într-o capsulă a timpului şi ne invită să participăm la călătoria lor spre Nirvana, pe un covor fermecat ţesut cu notele cele mai psihedelice din anii 60 californieni ce vi le puteţi imagina.

Dar nu pot să scriu asta … Muzica fără vorbe m-a lăsat fără cuvinte.

Nu poţi să laşi albumul. Cum s-a terminat, instinctul te ridică de oriunde te afli prin casă – să mergi să apeşi butonul PLAY.

Prima piesă (Space Wulf) este crescendo, împărţită în trei capitole, precum o rachetă spaţială cu combustibil care trebuie să treacă cabina cu astronauţi prin atmosferă, pe orbită, sau în drum spre Marte, depinzând de starea ce te cuprinde ca individ ascultând această muzică de suflet albastru şi beţie cruntă.

A doua piesă (20:12) poate fi introdusă lejer în coloana sonoră de la Shaft (1971), fără să observe nici măcar regizorul.

E foarte posibil ca undeva în acest interval de timp să laşi baltă orice faci numai ca să te ridici în picioare şi să începi să densezi ca un nebun prin casă, în special dacă eşti Home Alone.

Piesa a treia (Bright Dawn of the Soul) te ridică până la Nirvana şi te lasă acolo. Really.

Piesa patru (Mystic Initiation) este ca un fel de chill out pentru acest gen de muzică şi un final extraordinar pentru acest album.

Eu nu ştiu la ce s-au gândit aceşti tineri din Timişoara când s-au apucat de repetat împreună, dar le-a ieşit tare bine.

Aviz amatorilor: singura voce este chiar la final, o schiţă intitulată “Food for Thought” on Mystic Initiation, cu voci împrumutate de la Aldrous Huxley, Joseph Campbell, Max Planck şi Terence McKenna.

Înregistrat la Consonance Studios (în 12 ore din august 2009) şi masterizat la Negura Studios, consider că şi acest album va intra în topul celor mai bune ale anului. Şi da, ştiu că este scos în 2009, dar ei au ajuns cu discul la concert în luna mai 2010. Deci, dacă sunt norocoşi, pot concura pentru albumul anului doi ani la rând la saituri diferite.

Play Loud and Keep Music Sacred!

www.egocentrics.net

Comments
10 Responses to “Click. RECENZIE. The :Egocentrics. Love Fear Choices and Astronauts”
  1. babylonoise spune:

    am intrat de curiozitate sa vad cu ce fel de review-uri va laudati.
    lol @ „Piesa patru (Mystic Initiation) este ca un fel de chill out pentru acest gen de muzică şi un final extraordinar pentru acest album.”
    in afara de aprecierile vagi si adjectivele siropoase, nu am gasit nimic care sa faca din toate aceste fraze un review pertinent. ma refer aici la informatie muzicala. dupa ce am citit articolul nu stiu nici macar cam ce ar canta, cum suna. e aiurea.

    • e fain ca ai inceput sa citesti CZB.
      nu pot sa zic ca este recenzia la care am stat cel mai mult.
      am fost pur si simplu entuziasmat de muzica, fiind primul album bun de acest gen pe care l-am ascultat de cateva luni de zile.
      probabil nu stii ca nota de 6 semne se da extrem de rar.
      probabil nu stii ca exista o rubrica ampla de RECENZII purtand acest nume in coloana stanga, impartit pe literele din alfabet.
      probabil nu stii ca aici avem deja cateva sute de recenzii realizate din 1996 pana in prezent… si mai avem multe de postat din arhiva si de facut cu albume actuale.
      Daca chiar veti fi curios, o sa gasiti in continuare ce citi, nu doar articolele postate pe prima pagina.
      Poate veti reveni cu un comentariu mai pertinent bazat pe mai mult decat o singura recenzie.
      Eu cred ca am mentionat in recenzia la care va referiti ca este vorba de rock psihedelic specific anilor 70 si ca este o muzica instrumentala. daca nu intelegeti acesti termeni, va invit mai departe la rubrica GENURI MUZICALE, ce se afla in partea de sus a paginei de deschidere. enjoy.

  2. babylonoise spune:

    nu este rock psihedelic specific anilor 70 🙂 am impresia ca istoria muzicala pentru czb se termina undeva pe la mijlocul anilor 90. termenul de stoner iti spune ceva (colour haze, brant bjork, kyuss? ) in fine. nu numele m-a deranjat pentru ca genurile nu inseamna nimic ci tocmai faptul ca lipseste o descriere a muzicii, lipseste informatia asta. iar termenii ce ar trebui sa o substituie sunt de tot hazul:
    -ascultând această muzică de suflet albastru şi beţie cruntă
    -este ca un fel de chill out pentru acest gen de muzică (iti recomand sa asculti niste krautrock sa intelegi cum vine treaba cu chill-ul asta in rock)
    -Prima piesă (Space Wulf) este crescendo ( este un crescendo sau in crescendo)
    -Aldrous Huxley (lol, no comment)

    ceea ce subliniaza lipsa de cultura muzicala si limbajul de lemn

    • pai, problema este ca se pare ca cultura ta muzicala incepe dupa anii 90.
      as fi putut sa duc treaba si mai departe la rhythm & blues, care este mama si pentru psychedelic rock si pentru stoner rock.
      in rest, ce sa zic? e clar ca nu ai vazut interiorul de coperta al albumului pentru ca faci parte din generatia mp3-ului.

      • Sir Olaf Pol spune:

        aici se pune altfel problema, poate si babylonise sa scrie o cronica la album si daca este una pertinenta se poate publica parerea mea … cu conditia ca sa aiba o colectie de cd-uri originale care este mai numeroasa de 70 – 80 de bucati – fiind generos – … 😉 … altfel nu se pune, nu poti critica cand asculti mp3, si ala piratat

  3. Ionut Titus Ilesoi spune:

    Pentru Babylonoise

    Eu nu stiu ce e atat de greu sa te duci pe pagina lor de myspace: http://www.myspace.com/egocentricsband

    si sa ii asculti prima data si apoi sa iti dai cu parerea despre acest review…nu e mai bine asa? spun eu…
    si daca nu stii cu se manaca asta poti citi si apoi asculta cu placere de-a lungul a 6 ani stonareala si post-rock, fie instrumental, fie cu voce , luandu-te dupa sumedeniile de trupe de pe acesta simpla pagina de wikipedia : http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_post-rock_bands.

    Iti recomand :

    Kokomo
    Kasan
    Monkey 3
    35007
    Red Sparowes
    Isis
    Pelican
    Mogway
    Slint
    Los Natas
    Sound Arcade
    Cecilia Eyes
    Color Haze
    Causa Sui
    Ufomammut
    Vibravoid (Vibravoid)
    Earthride
    Fall of Efrafa
    Explosions In The Sky
    Pharaoh Overlord
    Mouth of The Arhitect
    God is an Astronaut
    Caspian
    Junius
    Sound Arcade

    si poate apoi o sa faci tu ceva recenzi de stonareala sau post-rockareala…asteptam ceva NOU, dar poate pana atunci mai e…oricum critica constructiva e una/ critica obsesiva indreptata impotriva autorul acestui blog este plictisitoare deja…

    cu stima, de la Ion

  4. babylonoise spune:

    nu domnule. kraut rock-ul pe care ti-l recomandam cu caldura e din anii 70. crede-ma ca am temele facute. am crescut cu muzica anilor 60-70 dar, spre deosebire de tine nu m-am oprit acolo. si ma amuz in continuare de asocierea dintre stoner si rhythm & blues 🙂
    nu, din nou, pentru ca am ascultat albumul inca de anul trecut. o piesa de pe el a fost promovata la music alliance pact fix acum un an. in plus, jumatatea de blog din cluj a asistat la concertele de-acolo organizate de flowing mist.

    da, fac parte din generatia mp3 dar sunt si un mare fan al hi-fi-ului. stiu mai multe despre compresia sonora decat o sa stii tu vreodata. prefer sa ascult wav sau flac necomprimat desi uneori compresia stoarce ce e mai bun din piesa (ma intreb daca stii care e diferenta dintre un compresor si un limitator sau cum se defineste termenul de loudness). nu stau deoparte nici de vinil iar in ultimii doi ani am investit cel putin 1000 de euro in muzica pe cd, ca gest de recunostinta si apreciere fata de muzicienii pe care i-am descoperit pe blogurile cu raritati. asta e marele avantaj pe care dinozauri ca tine refuza sa-l accepte. ramai cu frustrarile si cu aprecierile semidocte despre muzica. oameni ca tine nu au ce cauta in industria muzicala pentru ca nu stiu muzica in primul rand. am ras cand am citit dictionarul acela.

    • flowing mist a auzit despre egocentrics prima data de la tba crew, care a adus prima data formatia la cluj in 10.04.2009
      tba crew a mai adus si alte trupe de post rock la cluj…
      12.04.2010 Kokomo cu Head of Taurus
      21.03.2010 Sound Arcade din Lituania
      30.05.2010 Arms and Sleepers

      nu am habar ce treaba are kraut rock cu muzica psihedelica si stoner si post-rock, rog sa ne iluminezi, domnule!

  5. Ionut Titus Ilesoi spune:

    […] dar cum banuiesc ca stii toate aceste trupe asteptam un review in cel mai pur stil jurnalistic… sa zicem a la Mojo Magazine sau Classic Rock sau de ce nu NME…eu nu ma bag la asa ceva caci nu detin stilul si informatia respectiva dar daca tot criticam…atunci hai sa vedem cum ar fi un review al tau?

    ce dragut…ce dragut…generatia mp3-ului…ioi ioi ioi…

  6. Ionut Titus Ilesoi spune:

    Hahahahahahaha…waaawww ce cv – impresionant ai mai babylonoise…hmmm: 1000 de euro in cd-uri banuiesc MEGA rare, apoi si viniluri, si un labirint intortocheat de cunostinte solide despre compresia muzicii digitale, dar aici nu e vorba de ce sistem audio ai si sub ce format asculti muzica atat timp cat e virtuala … ci despre ceea ce simti despre muzica respectiva … iar scuza-ma … una e un mp3 si alta e un disc cu artwork cu tot dupa care iti faci o idee de doua ori mai consistenta decat simplul sunet pt ca intri in contact cu identitatea vizuala dorita de trupa … dar stii asta … la asta se refera oamenii astia aici care mai FAC ceva in industria muzicala … sa stii ca atata timp cat nu organizezi, nu scrii si NU esti acreditat sa scrii ceva si sa iei interviuri cu trupe NU ai ce face in industria muzicala … sa scriem o cronica academica cu copy-paste din bibliile tiparite sau online de istorie muzicala si clasamente de trupe, cu sute de referinte pompoase nu isi are sensul daca Nu stii despre ce vorbesti (in sensul de ascultat:) …dar cred ca stii si asta pe de rost:)))) hhahahahaha … bun … acum sa continuam … cu domnia ta … caci vad ca subiectul e HOT … DOAR dupa ce ai avut experienta autorului acestui blog in industria muzicala, poate DOAR dupa aceea iti vei putea permite sa decizi CINE merita sa lucreze in ea si cine NU. Totul la tine e legat de „frustrare” si stilul asocierilor? … Dar cred ca a venit timpul sa intri si tu REAL in industria muzicala … desi poate „esti deja”? Tare ma mira cum toti oamenii de genul tau care peste noapte isi fac un blog, se cred extrem de docti in ale critici si jurnalismului muzical … e putin nostim … dar tac, nu zic nimic … sa spunem ca nici eu nu am facut nimic pana acuma in industria muzicala … hahahah

    asa ca : „cine stie cunoaste?” nu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: