Byte. PĂREREA MEA. Critica negativă. Orgoliu umflat vs. Rea voinţă. Partea 2

Partea 2. Prin definiţie, critica nu înseamnă blamare, ci analiză.

După 18 luni de articole, recenzii de albume şi cronici de concerte, am ajuns la anumite concluzii de analiză privind obiceiurile on-line a consumatorului de muzică la noi.

  1. Cifra vizitatorilor creşte atunci când la CZB apare o critică, impresie sau cronică cu tentă negativă privind prestaţia sau muzica unui artist. Aceştia consideră articolul de critică constructivă ca fiind o părere subiectivă de defăimare. Urmează comentarii de genul: faci Can Canuri.
  2. Deşi cronicile sunt scrise cu scopul de a fi constructive, organizatorul, impresarul, artistul sau fanul artistului se simte mereu atacat direct în orgoliul personal indiferent de vârstă sau de stil.
  3. Obiceiul multor cititori care vizitează ocazional CZB o fac la modul cel mai superficial, de a citi strict articolele publicate despre artistul sau artiştii preferaţi. În medie, doar 20% din cititorii CZB intră pe pagina de homepage din prima.
  4. La cei mai mulţi nu există o deschidere spre alte genuri, nu există curiozitatea de a citi despre o trupă necunoscută, chiar dacă ar fi asemănătoare ca stil cu formaţiile preferate ale cititorului.
  5. Se preferă ştirile şi interviurile cu artiştii autohtoni. În prima zi de publicare a unui interviu cu orice artist străin, indiferent de cotă, doar 15 – 20 de vizitatori citesc materialul.

Consumatorul de muzică la noi se limitează strict la 2-3 formaţii preferate locale, vizitează selectiv saitul şi citeşte articolele la modul superficial. Printre articolele mai populare se află cele unde am postat poze cu artiste semi-dezbrăcate sau coperţile Playboy de acum 10 ani. Cititorul ocazional consideră că dacă formaţia lui preferată este blamată, CZB scrie negativ despre toţi artiştii. Nu se înţelege conceptul de cronică de album sau de concert ca fiind o părere strict temporală, care se poate schimba în funcţie de calitatea următorului produs sau prestaţia scenică la următoarea cântare de club.

Psihologia mentalităţii balcanice.

Problema, din punctul meu de vedere, se pune astfel:

Ca autor la un blog-sait înfiinţat cu scopul să fie formator de opinie şi o sursă de critică constructivă pentru industria muzicală în formare (cel puţin pe partea de muzică rock şi artişti DIY) consider că îmi fac treaba, în măsura în care se poate, cu mijloace limitate şi o echipă restrânsă în cel de al doilea oraş ca nivel de activitate culturală din România. Nu consider că am greşit cu nimic povestind despre gafele imense, tzepele sau greşeli de marketing ale unor persoane active în această industrie, fie că e vorba de artist, organizator sau intermediar. Este dreptul meu, ca om avizat, cu o oarecare experienţă în acest domeniu să semnalez probleme de bun simţ care trebuie să dispară cu timpul într-o industrie în creştere. Desigur, ochiul meu critic este subiectiv, fiind influenţat de o grămadă de întâmplări şi experienţe personale avute de-a lungul anilor, lucrând în domeniu ca impresar şi manager artistic … de aceea există şi rubrica intitulată PĂREREA MEA.

Dacă eu consider că este dreptul meu ca cetăţean sau om specializat într-un anumit domeniu să arăt cu degetul pe unii sub acoperirea ideii abstracte şi interpretabile de presă liberă şi drept la liberă cugetare … sunt uimit de multe ori de către faptul că artistul sau persoana criticată nu înţelege că mesajul meu nu este: bă, eşti prost! ci: măi, ai dat-o în bară din punctul meu de vedere, nu mai repeta greşeala şi uite ce cred că ar fi bine de făcut pe viitor

Dar ce consider eu foarte deranjant ca autor la o instituţie mass media, fie că unii consideră ClickZoomBytes o revistă de critică muzicală, fie că alţii o iau drept un simplu Blog de scandal, este faptul evident că atunci când este vorba de o critică negativă, toţi îmi sar în cap, de la manager şi artist până la cel mai fidel fan al trupei, traficul crescând simţitor în ziua respectivă prin discuţiile contradictorii la commenturi unde de cele mai multe ori trebuie să-mi apăr punctul de vedere în faţa unei avalanşe spontane de hate mail

… iar atunci când este vorba de o critică pozitivă, SURPRISE!, NIMENI nu are nimic de comentat.

Oameni buni, atitudinea asta este aberantă şi ipocrită.

Dacă fiecare dintre noi are o părere şi dacă nu există două persoane la fel în lumea asta, eu mă gândesc că normal ar fi şi la articolele cu critică pozitivă să existe astfel de commenturi care să spună: băi, eu nu sunt de acord cu tine – pentru că…

Dacă avem o opinie atunci când ceva nu convine, această opinie trebuie exprimată şi atunci când există articole care convin protagoniştilor.

Concluzia la care ajung se bazează pe istoria recentă a acestui amalgam de populaţii sedentare şi nomade care s-au adunat pe acest teritoriu unde limba oficială este limba română.

  1. Lumea în general refuză să critice şi preferă să tacă atunci când ar avea o părere de exprimat, fiindcă este conştientă de faptul că există alţii care sunt de altă părere. Decât să rişte să fie nevoită să se explice şi să îşi susţină punctul de vedere, lumea preferă să lase de la ea şi să tacă … pentru că merge şi aşa. Luând această idee şi având în vedere faptul că fiecare om tinde să judece pe ceilalţi din jurul său prin prisma lui, eu înţeleg cum CZB poate fi considerat de unii un Blog de scandal şi o voce răuvoitoare … pentru că lumea este obişnuită să nu comenteze dacă se întâmplă ceva nasol … de pe vremea Securităţii! Câţi dintre noi nu avem părinţi care ne-au educat de mici în spiritul Comunist … mai bine taci … sau capul plecat sabia nu-l taie … sau trebuie să te înţelegi cu toată lumea pentru că niciodată nu ştii de cine vei depinde în viitor
  2. Cei mai mulţi consideră orgoliul o calitate şi nu un defect. Majoritatea artiştilor nu au simţul autocritic. De aceea avem foarte multe talente potenţiale care se plafonează după ce au scos albumul de debut. De aceea nu se înţelege critica constructivă din cronicile negative la CZB, spre exemplu. În vremurile de tranziţie între Comunism şi Democraţia adaptată sistemului corupt post-Otoman, când ne dăm seama cu toţii cât suntem de săraci de fapt – în vremuri în care nu există personalităţi puternice care să ne inspire în viaţa de zi cu zi, fiecare încearcă şi vrea să îşi fie propriul Zeul. Patronul clubului X se crede cel mai tare om din oraş pentru simplul fapt că a găsit o reţetă de succes şi condamnă cu toată brutalitatea sa de cocalar persoana care are curajul să critice lipsa simţului său estetic. Artistul Y, care are 50 de persoane în mai multe oraşe care fredonează muzica lui în parc, care primeşte 20 de mesaje prin chat care îl laudă seară de seară şi care are câte o prietenă în fiecare oraş pe unde merge cu formaţia, nu poate să priceapă critica negativă ca fiind constructivă sau ca un simplu punct de vedere venind din altă perspectivă. În acest caz, CZB devine inamicul public numărul 1 şi se duce buhul despre CZB altor trupe mai debutante … bă, vezi, nu vorbi cu CZB. E naşpa rău.
  3. Nu există noţiunea de român în sensul în care se poate vorbi despre un francez sau un neamţ. Dacii s-au contopit cu diversele popoare nomade şi asupritoare care le-a prădat pământul şi care le-au violat femeile, pentru ca să nu dispară ca naţie … iar Romanii trimişi la acest avanpost al Imperiului erau de fapt de alte origini, precum britanici, lusitani sau mauri. Astfel, aici nu s-a vorbit niciodată Latina corectă, iar Româna gramaticală se formează ca limbă după scrierea primei Biblii în limba română, cu litere slavone în 1688 (Biblia lui Şerban Cantacuzino).

    Am fost mereu la cheremul altora. Dacă cineva are un punct de vedere care poate să deranjeze pe alţii, tradiţia imprimată în subconştientul acestui popor condus de dijmari şi marxişti corupţi este că trebuie să i se taie limba… trebuie redus la tăcere. Citind cronici de disc, de locaţii şi de concerte deja de zeci de ani din reviste de specialitate britanice şi americane de succes, consider nu numai că este bine că există vocea CZB în peisajul autohton, unde batem toaca din inima Ardealului, dar m-ar bucura deosebit să apară şi alte voci coerente şi pertinente din domeniu, pe lângă

    www.muzicisifaze.com

    www.artasunetelor.ro

Eu nu consider o recenzie de concert – o simplă înşiruire de piese cântate şi poze din două unghiuri cu artistul preferat pe scenă. Asta fac toţi şi mi se pare perfect banal şi lipsit de personalitate. Asta poate să scrie oricine merge la un concert pe un blog personal.

Eu nu consider o cronică de disc – o simplă enumerare a tracklistului, o categorisire explicativă a genului, trecerea în revistă a evenimentelor importante din cariera formaţiei şi numele componenţilor (care uneori este o listă de nume făcută copy-paste de pe un websait care nu a mai fost actualizat de ceva vreme) şi folosirea unor fraze cheie de genul … merită ascultat, la finalul articolului.

La CZB ne-am bucura şi mai mult dacă persoanele care s-au simţit ofensate de un articol sau recenzie, şi-ar lua puţin din timp să se uite mai atent peste acest websait şi să priceapă că nu suntem deloc rău intenţionaţi cu nimeni. Critica la CZB nu este un stil de viaţă, ci un mod de depăşire a condiţiei în care ne aflăm. Numai din greşeli se învaţă.

CLICK AICI SĂ CITIŢI PRIMA PARTE

Byte. Scrie părerea ta despre următoarele

Proverbe critice sau Personalităţi frustrate?

Primul om care a preferat să înjure decât să dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizaţiei.

Nicolae Iorga

Un om slab, fără coaie?

Nimeni nu este destul de inteligent ca să poată convinge un prost că e prost.

Georges Brassens

Un om orgolios, fără papagal?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: