Click. RECENZIE FILM. The Boat That Rocked. 2009

The Boat That Rocked

!!!.

UK, 2009

Universal Pictures

Deşi filmul a fost lansat anul trecut de Ziua Păcălelilor în Anglia, iar la Cluj avem 21 de săli de cinema, nu ţin minte titlul filmului sau imaginea afişului. Intrigat de situaţie, am căutat acum pe net să văd cum a fost distribuit acest film britanic cu puţini actori renumiţi …o peliculă cu o durată mult peste medie.

Concluzia la care am ajuns este că distribuitorii de film din România în 2010 s-au speriat când au descifrat cuvântul Rock în titlu şi au ignorat fenomenul … acelaşi fenomen interzis pe plan naţional înainte de 1989.

Realitatea din culise la noi şi la ei

Cum poate omul să descopere un gen muzical sau să se documenteze despre un gen muzical, dacă acest gen nu este promovat în niciun fel prin niciun mijloc media? Pentru mine cel puţin, rămâne în continuare un mister, din ce în ce mai profund, despre motivaţia păstrării tradiţiilor muzicale autohtone, în sens de ascultat muzica pe post de fond sonor, în continuare, de către cei în vârstă şi lipsa de curiozitate a tinerilor pentru fenomenul muzical dinainte de anii ’90…

Filmul care conţine cuvântul tabu în titlu, ROCK, nu a fost promovat aproape deloc la noi. Ce am aflat de pe net este că un grup extrem de limitat de populaţie a avut acces la ecranizarea legală, şi anume, ai putut vedea filmul la Iaşi (Festivalul de Film Iaşi 2009), Bucureşti (în cadrul nopţilor albe de la Cinema Patria, dar numai în 30 iunie 2010) şi săptămâna asta dacă te afli la Vama Veche (vineri seara, 20 august, orele 21.00 la Scena Rock de pe plajă, în cadrul festivalului Stufstock 2010).

Acestea fiind spuse, ţin să subliniez faptul că filmul se bazează pe anumite momente istorice din cultura britanică postbelică. Deşi ar fi un film foarte potrivit de vizionat de către cei din România care au fost ţinuţi departe de fenomenul muzicii rock înainte de 1989 şi de către cei care au fost ţinuţi departe de fenomenul muzicii rock după 1989, este departe de a fi un film documentar sau care să furnizeze relaţii exacte asupra fenomenului Radioului Pirat din Anglia anilor ’60.

Realitatea este că în 1965 (perioada acoperită în film), populaţia Angliei (compusă din aproximativ 54 de milioane de suflete) era puţin mai mare decât este acum. Îmaginează faptul că din aceştia, 23 de milioane ascultau Radio Caroline, care emitea muzica pop-rock de actualitate 24 din 24 de ore. În comparaţie, BBC (radioul naţional susţinut de guvernul britanic) difuza doar 45 de minute de muzică pop-rock de actualitate.

Puteţi citi istoria exactă a postului pirat de radio aici:

http://en.wikipedia.org/wiki/Radio_Caroline

Pe scurt, s-a emis constant din 1964 până în 1968, devenind o operaţiune ilegală doar după ce s-a aprobat legea Marine Offences Act în Parlamentul Britanic acum 43 de ani, în 14 August 1967.

http://www.radiocaroline.co.uk/#home.html

CLICK AICI ŞI ASCULTĂ ACUM

http://radiocaroline.servemp3.com/

Percepţia ecranizării. Recenzia filmului

S-au investit 30 de milioane de lire sterline în film … dar gafele sunt prea multe şi dese pentru această sumă.

Scenariul fiind scris şi regizat de Richard Curtis, ecranizarea este produsă de Tim Bevan cu nume deloc cunoscute în distribuţie (dintre toţi, o cunoaştem doar pe Emma Thompson), ceea ce dă credibilitate filmului britanic… până începi să te uiţi mai atent la film şi să îţi dai seama de mai multe aspecte problematice…

Multe piese şi coperţi de albume care apar pe peliculă au apărut după anii despre care se povesteşte în film. Cel puţin două piese incluse în coloana sonoră sunt din anii 70 (cum ar fi Won’t Get Fooled Again. The Who. 1971). Se promovează o piesă de Jimi Hendrix în 1966 … deşi Jimi Hendrix (…şi piesa respectivă) nu devine cunoscut publicului larg înainte de 1967… Anumite case de discuri (A&M, Capitol) ale căror artişti sunt promovaţi în film, nu se înfiinţează decât în anii 70 … se face referinţă la Mannish Boy, un hit de Muddy Waters din 1955, acţiunea din film are loc în 1966, iar referinţa se face la concepţia unui băiat de 18 ani … adică, Mannish Boy ar fi trebuit să fie hit în 1948 pentru ca faza şi fraza să fie veridice pentru film…

Sunt o grămadă de gafe de camere (într-o scenă de ansamblu se vede reflecţia elicopterului din care se filmează pe apă; deşi ştim că vasul trebuie să fie stabil şi ancorat, în nicio filmare nu este deloc evident acest lucru), de nesincronizare de filmări (este o scenă unde un personaj cere o felie de plăcintă, deşi are deja una în farfurie; când se serveşte cu felia, deja cea din farfurie dispare în mod complet misterios; nu am înţeles când se scufundă vasul, cum putea acul de pe pic-up să meargă … iar în acelaşi timp eşti conştient de faptul că vasul este înclinat la vreo 45 de grade în apă!).

Consider că datorită neconcordanţelor cu istoria reală a vremurilor, filmul nu a avut încasările dorite (adevărul trist pentru regizor şi investitori este că s-au recuperat doar două treimi din investiţie la un an după lansare). Lansarea americană a fost pripită din cauza insuccesului acestui film la el acasă, iar în State filmul este rebotezat Pirate Radio.

Regizorul a dorit să facă un film despre epoca acestor vase de radio pirat care nu este un fenomen strict legat de Anglia. Multe personaje sunt compilate după DJ reali din epoca respectivă (se ştie despre căsătoria unui DJ pe un astfel de vas, existau vedete de radio pirat, una din navele britanice s-a scufundat dramatic, cu întreaga vastă colecţie de viniluri, Radio Caroline şi Radio Rock sunt asemănătoare prin culoarea roşie a vasului şi numele vopsit cu litere albe, ministrul vinovat de persecutarea radioului pirat a fost în realitate Tony Benn). S-a ţesut o poveste ficţională şi de amor pentru a face filmul mai atractiv maselor.

Concluziile CZB

Nu consider filmul excesiv de lung având în vedere potopul de piese şi de muzică bună promovată aici din epoca de început a rockului. Acest film ar trebui promovat în licee spre exemplu pentru a familiariza puştimea de la noi cu o întreagă cultură la care nu are acces sau informaţii de acasă. Se pot face paralele între atitudinea la nivel de guverne (UK vs. RO), împotriva mişcării muzicale a tineretului din anii 60. Diversitatea de melodii, hituri, şi genuri ale vremii la care suntem sensibilizaţi în mai mult de două ore de film este incredibilă şi trebuie să fii destul de retardat să nu îţi doreşti să descoperi mai multă muzică de gen după ce ai urmărit acest film.

Nota reflectă simţul critic al redacţiei faţă de redarea unei epoci muzicale în condiţii inexacte istorice şi calendaristice. S-a acordat o jumătate de semn suplimentar pentru muzica foarte faină prezentată în coloana sonoră.

Altfel, CZB ar susţine vizionarea acestui film în şcolile din România (promovând o versiune puţin editată a scenelor mai deocheate, care de fapt nu sunt atât de importante pentru povestea în sine), cel puţin la ora de limbă engleză. Ar fi important să se facă puţină educaţie muzicală contemporană internaţională în şcoli, făcând abstracţie de Ciprian Porumbescu, George Enescu şi Ludwig van Beethoven pentru două ore.

Cred că educarea maselor în ceea ce priveşte cultura muzicală de factură anglo-saxonă este o cauză pierdută în acest moment.

Trebuie să ne reorientăm spre liceeni în speranţa apariţiei unei generaţii care să aprecieze mai mult concertele de club, diversitatea genurilor în muzica contemporană şi creativitatea artistică atât de importantă în dezvoltarea culturii în societate.

Comments
2 Responses to “Click. RECENZIE FILM. The Boat That Rocked. 2009”
Trackbacks
Check out what others are saying...


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: