Zoom. MOMENTE ROCK. Concertul The Wall din Berlin. 21 iulie 1990. Acum 20 de ani

Roger Waters a pus în scenă The Wall împreună cu Pink Floyd în 29 de metropole. Ultimul show fusese organizat în (Piaţa) Earls Court (la Londra) în 17.06.81. Albumul conceptual ataca problemele societăţii britanice contemporane (din 1979) şi a îndrăznit să o compare cu cea fascistă! De-a lungul turneului, se construia un zid (artificial) între formaţie şi public. Zidul (care reprezenta bariera psihologică dintre artist şi restul lumii) era dărâmat în timpul concertelor… Deşi a avut succes la public, evenimentul a reprezentat un eşec financiar pentru organizatori.

S-a înregistrat şi un film The Wall.

Bob Geldof (ex-Boomtowm Rats, iniţiatorul proiectului World Aid în 1985 şi iniţiator al proiectelor de televiziune muzicală Atomic TV în Polonia şi România la finalul secolului trecut) a jucat în rolul unui copil care nu avea voie să se joace. Producţia cinematografică reprezintă lupta unui om care încearcă să spargă barierele dintre vis şi realitate. Filmul a fost prezentat în premieră la Londra în 14 iulie 1982.

Producţia cea mai monumentală a “operei” a avut loc opt ani mai târziu, în 21 iulie 1990 la Berlin. Proiectul a fost gândit de Mick Worwood (un organizator din culisele concertului Live Aid, 1985), care a luat legătura cu Roger Waters în toamna anului 1989. Banii strânşi prin acest concert “de caritate” au fost donaţi Fundaţiei de sprijin a celor afectaţi de dezastre, înfiinţată de Leonard Cheshire, un fost pilot din armata britanică care a luptat în cel de al doilea război mondial.

Căpitanul Leonard Cheshire a fost cel mai decorat aviator britanic din război. A plecat în peste 100 de misiuni deasupra Europei şi a fost ales delegatul oficial de observaţie din partea Marii Britanii la aruncarea bombei atomice asupra oraşului japonez, Nagasaki, în 9 august 1945. Întors acasă, tânărul de 29 de ani a fost atât de impresionat de ceea ce a văzut încât în următorii 45 de ani a ridicat 265 de case Cheshire (pentru handicapaţi) în 48 de judeţe britanice (a fost modul personal de a se spăla de păcatele din război).

Tatăl lui Roger Waters a murit în război, cu 18 luni înainte de Nagasaki, în perioada în care aliaţii au invadat Italia la Anzio. Tragedia războiului nu l-a dezavantajat pe Roger Waters, care a devenit celebru în cadrul formaţiei Pink Floyd.

Spre marea lui mirare, Roger Waters a clacat în faţa succesului. La ultimul concert din cadrul turneului de promovare al albumului Animals, organizat în cele mai mari stadioane din America, basistul a scuipat pe faţa unui fan entuziasmat care-l enervase încă de la începutul spectacolului cu ţipetele şi cântatul haotic, menit să-i atragă atenţia idolului lui. Şocat de reacţia stupidă ce a avut-o, Roger Waters a judecat că acele concerte repetate în stadioanele americane l-au dezumanizat – şi şi-a promis că niciodată nu va mai călca în recital pe vreun stadion. De aici i-au venit ideile pentru realizarea albumului dublu intitulat The Wall – şi a filmului în care artistul este înstrăinat de fanii lui. Materialul a fost mult mai autobiografic decât şi-ar fi dorit autorul. Roger Waters îşi revarsă toată ura din suflet pe tatăl (pe care nu l-a cunoscut niciodată), mama, profesorii de la şcoală şi nevasta care-l părăsise cu câţiva ani înainte.

Lansată în luna decembrie 1979, piesa experimentală şi filozofică Another Brick In The Wall conduce în clasamentele de hituri din SUA şi Anglia iar albumul se vinde în peste 10 milioane de exemplare în următorii doi ani.

Roger Waters a declarat că The Wall va mai putea fi înscenat doar în cazul în care Zidul Berlinului ar pica!

Evenimentul imposibil s-a întâmplat în noiembrie 1989 iar artistul se ţine de cuvânt!

Cel mai mare spectacol de scenă din lume a costat 8,5 milioane $ SUA.

Producţia a fost televizată în 52 de ţări (iniţial în 35) şi urmărită de 500 de milioane de oameni. Deşi s-au tipărit doar 200.000 de bilete, 250.000 au fost prezenţi la concertul din Berlin!

Zidul, construit din cărămide de polistiren (în 15 straturi), avea o lungime de 80 de metri şi o înălţime de 25 de metri. Acesta a fost folosit şi pentru proiecţiile imense ale unor scene macabre ale războiului: oraşe complet distruse, liste întregi cu nume de victime ale războiului, graffiti de pe Zidul adevărat şi o mare de cruci fără nume de la un cimitir comun. Atmosfera a fost accentuată de efectele de lumini şi de laser folosite şi de mişcările unor marionete de 12 metri înălţime (folosindu-se de o serie de macarale).

The Wall a avansat noi standarde în prezentarea concertelor rock (la scală mare) în anii 1990.

Roger Waters a beneficiat de două helicoptere, colaborarea diviziei a 7-a de aeronave militare americane din Germania şi 100 de soldaţi sovietici. Scenariul său mai avea însă nevoie de patru tancuri şi două bombardiere “de epocă” – care nu au putut fi “achiziţionate” la timp …

Organizat în (Piaţa) Potsdamer Platz, pe o zonă de 10 hectare istorice pe unde trecea Zidul Berlinului, Waters şi Cheshire au avut doar 11 săptămâni la dispoziţie din momentul semnării contractelor şi de la obţinerea aprobărilor necesare să găsească actorii şi formaţiile cu care să facă repetiţiile – şi au avut doar o lună înainte de data stabilită pentru concert în care au avut acces fizic pentru repetiţii şi pregătiri în (Piaţa) Potsdamer Platz.

În cadrul spectacolului au cântat Roger Waters împreună cu trupa lui (Broad, Fairweather Low, Snowy White şi Peter Wood), Sinead O’Connor, The Band, The Scorpions, Bryan Adams, Thomas Dolby, Van Morrison, Cyndi Lauper, Marianne Faithfull, Joni Mitchell, The Hooters, Mike and the Mechanics, Rick Dando (The Band), Orchestra simfonică a Berlinului de est şi au jucat actorii Tim Curry, Ute Lemper, Jerry Hall şi Albert Finney.


Mulţi consumatori al genului şi fani al albumului respectiv au rămas prost-impresionaţi de realizarea scenică şi interpretarea (blasfemică a) altor vedete ale pieselor devenite deja clasice pentru Pink Floyd.

Planul iniţial era ca Peter Gabriel, Bruce Springsteen şi Eric Clapton să facă parte din program. Aceştia însă sau aveau alte obligaţii sau au refuzat să se implice în acest proiect. Rod Stewart şi Joe Cocker nu au mai putut participa, după ce data concertului a fost decalată.

The Wall: Live in Berlin (1990)

CLICK mai jos şi CUMPĂRĂ prin Amazon.com

www.amazon.com/Wall-Live-Berlin-Roger-Waters/dp/B000001FYU

La următorul link puteţi citi părerea unui fan care a călătorit jumătate de glob să ajungă la concertul de la Berlin.

In the Flesh. Another glance at the Berlin Wall show

by Michael Simone

www.rogerwaters.org/bwconcert.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: