Zoom. ECOU-DEBUT. Pink Floyd. 1965 – 1997

Roger Waters (n. 9.09.44 la Great Bookham, Cambridgeshire, Anglia)

Basistul de la Pink Floyd (1965-83) a jucat un rol deosebit de important în cadrul formaţiei de muzică rock progresivă. Membrul fondator al trupei, Roger Waters a fost considerat a fi politicianul, moralistul şi marele regizor la Pink Floyd. Pe lângă faptul că a scris toate versurile pieselor, a început să compună şi o parte din muzică începând din 1973 (pe albumul Dark Side of the Moon) şi a fost responsabil pentru toate vocile principale la The Wall (1979). Fiind conştient de potenţialul său, orgoliosul părăseşte formaţia fiind convins că va avea mai mult succes de unul singur şi înregistrează primul album solo (The Pros and Cons of Hitchhiking) în 1984. A dat foştii lui colegi (Rick Wright, Nick Mason şi Dave Gilmour) în judecată şi a încercat să câştige dreptul să se folosească de numele Pink Floyd. A pierdut procesul.

Pink Floyd s-a înfiinţat în 1965. Membri formulei iniţiale activau deja în circuitul semi-profesional al cluburilor de muzică live pe vremea când muzica rock era persecutată de statul britanic.

  • Roger Waters (student la arhitectură, chitară bas)
  • Roger (Syd) Barrett (student la arte plastice, chitară electrică)
  • David Gilmour (chitară ritmică)

Cei trei se cunosc de pe vremea liceului la Cambridge în Anglia.

Roger (Syd) Barrett începe să cânte la chitară de la 15 ani. Ca licean, cântă cu formaţia Geoff Mott and the Mottos, apoi cu o trupă de Rhythm & Blues înainte de a intra la facultate. Ajunge coleg de apartament, student fiind, cu Roger Waters la Londra.

Cu un an jumate mai mare decât Syd Barrett, Roger Waters se cunoaşte deja cu Nick Mason şi Rick Wright în mai multe formule de trupe Rhythm & Blues (Sigma 6, T-Set, Meggadeath, The Screaming Abdabs, The Architectural Abdabs).

După ce se destramă Abdabs,

  • Roger Waters
  • Nick Mason, care studiază pianul şi vioara, renunţă la ambele în favoarea tobelor,
  • Rick Wright (keyboards), care a studiat pianul la London College of Music,

…caută să pună baze altor proiecte. Astfel, foşti colegi de liceu cu Roger Waters, Bob Close şi Syd Barrett devin membri în noul proiect, The Pink Floyd Sound.

Deoarece Bob Close este un chitarist iscusit de jazz, Roger Waters este obligat să se retragă de pe acest post, trecând la chitara ritmică, şi ajungând ulterior pe postul de chitară bas, unde va rămâne.

Syd Barrett (1946 – 2006) ia drogul halucinogen pe bază de chimicale LSD când compune, şi deviază mult de la ritmurile stas pentru Rhythm & Blues, devenind mult mai psihedelice ca stil. Se nasc diferenţe de opinie privind dorinţa chitaristului Bob Close de a se respecta anumite structuri şi teme, în timp ce restul formaţiei preferă şi adoptă modul mai spontan de abordare a muzicii lui Syd Barrett.

Byte. Numele.

Syd Barrett avea un disc foarte drag de R&B în colecţia lui de viniluri. Interpreţii sunt virtuoşii de Blues, Pink Anderson şi Floyd Council.

1966

The International Poetry Festival organizat la The Albert Hall din Londra în vara anului 1965 şi având ca invitaţi speciali pe Allen Ginsberg şi Andy Warhol a stârnit un val incipient hipiot în Anglia… un an mai târziu, clubul Marquee organiza după-amieze Spontaneous Underground duminica. Aici Pink Floyd s-a prezentat prima dată, cântând piese care aveau o durată de 30 de minute … ceea ce era foarte neobişnuit pentru formaţii rock … asta fiind o practică standard doar în domeniul jazzului. Astfel, formaţia şi-a ademenit şi cunoscut viitoarea pereche de manageri, Peter Jenner şi Andrew King. Prima persoană menţionată era prieten bun cu John Hopkins (cunoscut ca Hoppy), care era directorul artistic pentru Clubul London Free School Sound/Light Workshop. În toamna anului 1966, Pink Floyd susşine un recital aici şi intră în contact prima dată cu lumea spectacolului de lumini. Începuturile experimentării cu lumini în timpul concertelor au fost lamentabile, dar trupa s-a rodat cu timpul în acest sens … peste ani de zile Pink Floyd fiind recunoscută şi pentru impactul spectacolului de efecte speciale pe bază de lumini.

11 octombrie. Pink Floyd este invitată să cânte la lansarea unui nou ziar de cultură contracurent, IT (International Times). Printre invitaţii de seamă aflaţi în public se numără Paul McCartney, Marianne Faithful, The Soft Machine… Onorariul formaţiei a fost mai puţin de 13 lire sterline.

Primele concerte în afara Londrei au loc în ultimele luni ale anului.

Peter Jenner, John Hopkins (cunoscut ca Hoppy) şi Joe Boyd deţineau împreună o casă de discuri independentă, DNA Productions. Ultimii doi menţionaţi au deschis un club nou, UFO (Unlimited Freak Outs), unde se organizau spectacole de lumini, recitaluri de poezie, teatru alternativ, toate sub influenţa drogurilor. Aici a cântat Procul Harum Whiter Shade of Pale pentru prima dată, iar Pink Floyd a cizelat compoziţiile lui Syd Barrett, Interstellar Overdrive şi Astronomy Domine.


1967

Pink Floyd era una dintre formaţiile preferate la UFO, dar cântările lor aici se rarefiază în timp pentru că au început să fie invitate din ce în ce mai multe trupe din afara localităţii în program. Pink Floyd nu era o formaşie prea agreată în multe locuri, muzica lor psihedelică nefiind apreciată de mulţi patroni de cluburi, şi artiştii au avut parte de sticle şi pahare aruncate în direcţia lor în cluburile unde publicul se plictisea la concertele lor.

Joe Boyd este considerat producătorul primului single Pink Floyd, Arnold Layne. Tema piesei este însă controversată. Ajunge pe locul 20 în clasamentele de vânzări, dar este cenzurată pe cele mai multe posturi de radio pirat care emit în Anglia. Casa de discuri EMI strâmbă din nas când află că pe partea B a discului, Candy and a Currant Bun este prea explicită despre fumatul de marijuana.

În aceeaşi perioadă în care Syd Barrett compune cea mai mare parte a muzicii pentru albumul de debut Piper At The Gates Of Dawn (titlul fiind împrumutat de la un capitol al romanului Wind In The Willows, de Kenneth Grahame), acelaşi artist îşi pierde controlul în concerte având accese de personalitate şi iritând la maxim chiar pe Managerul de turneu, Andrew King, care se întoarce singur acasă, cu formaţia aflată în toiul primului ei turneu de peste Atlantic. În perioada în care Pink Floyd se întoarce în SUA în deschidere pentru turneul Jimi Hendrix, colegii căutau modul prin care să se debaraseze de Syd Barrett fără ca acesta să se enerveze în aşa măsură încât să nu mai compună piese pentru trupă…

Roger Waters îl invită într-unn final pe David Gilmour în formaţie (la chitară ritmică) să preia partea lui Syd pe scenă, motivul expus colegului fiind ca acesta să se concentreze 100% pe compoziţie. Fanii şi jurnaliştii l-au criticat aspru pe David Gilmour … şi pe nedrept, pentru faptul că suna prea mult cu Syd Barrett. În realitate, ceea ce nu cunoştea lumea era faptul că David Gilmour a fost profesorul lui Syd Barrett la chitară (promovând mult efectele de scho box şi folosirea slide-ului pe griff)!

1968

Syd Barrett este dat afară din trupă.

Agenţia care se ocupa de Management pentru formaţie, Blackhill Enterprises, îşi retrage serviciile, fiind convinşi de faptul că va fi imposibil ca Pink Floyd să sune la fel în continuare fără talentul componistic al lui Syd Barrett.

Aşadar, Pink Floyd rămâne şi fără compozitor şi fără management.

Urmează o perioadă în care formaţia funcţionează din inerţie. Roger Waters începe să se implice mai mult în compoziţii, iar în luna iunie se organizează un concert în Hyde Park (parcul central al Londrei) unde se adună peste un sfert de milion de curioşi.

Piesa momentului, Careful With That Axe, Eugene, poartă un titlu Dali-esque şi reuşeşte să menţină publicul dedicat formaţiei curios în continuare de noutăţile ce vor urma.



1969

Pentru o formaţie care nu a excelat în noutăţi lansate consecvent în timp scurt, 1969 este cel mai prolific an până în acest moment. First Came More şi Several Species of Small Furry Animals Gathered Together in a Cave and Grooving with a Pict sunt cele două albume lansate în cursul anului, cea din urmă purtând probabil cel mai lung nume de album din istoria rock’n’roll.

Puteţi citi restul istoriei pe net …

www.pinkfloyd.com

Acestea au fost începuturile formaţiei care a avut un cuvânt important de spus în domeniul rockului. Se pot face multe paralele cu scena underground de la noi în 2010, cu formaţii care se destramă, se reînfiinţează pentru scurt timp; artişti care pleacă sau sunt daţi afară din trupe; artişti care cântă mai mult în oraşul de unde provin; cluburi care îşi schimbă optica în timp … sunt probleme perfect normale pentru o scenă în dezvoltare.

Dark Side of the Moon

Pink Floyd a lansat cel mai apreciat album al său în 1972. Albumul se vânduse la negru (în format Bootleg, piesele din conţinut fiind înregistrate pe casetofoane la concerte) în peste 120.000 de exemplare înainte ca formaţia să se decidă să intre în studio.

Dark Side of the Moon a generat primul Hit formaţiei, pe ambele maluri ale Atlanticului. Dark Side of the Moon a rămas peste 700 de săptămâni în clasamentul de vânzări calculat pentru US Top 100 Albums Chart.

Reîncarnarea actuală

În anii 90, Pink Floyd a continuat ca proiect în formula David Gilmour, Nick Mason şi (neoficial, datorită proceselor pentru drepturile de autor, cu Roger Waters) Rick Wright (28.07.1943 – 15.09.2008).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: