Click. RECENZIE LIVE. Mes Quins. Flying Circus CLUJ. 10.09.2010

Vineri 10 septembrie 2010

Flying Circus

22.15

Mes Quins

!!!!

Concert fără bilet = Clubul plin

M-am bucurat să văd clubul plin de lume. Lume avidă de muzică, lume curioasă de concert, venită să vadă formaţiile şi să se simtă bine. Clubul nou-deschis era plin. A fost mult mai multă lume decât vine de obicei la un astfel de eveniment… pentru că nu s-a pus bilet de intrare.

De ce se întâmplă asta în România anului 2010? M-am săturat să filozofez pe tema asta.

Ideea pe scurt este că toţi cei prezenţi aici în seara asta aveau la ei 10 lei să dea pentru intrare, iar actul artistic în sine merită toţi banii!

Este foarte deprimantă ideea evidentă că dacă s-ar fi pus bilet la intrare, lumea s-ar fi înjumătăţit, ar fi venit mult după miezul nopţii (precum au şi făcut unii) să fie siguri că nu mai este concert, cu bilet la intrare.

Gay Pride

A fost oarecum şocant să observ un public pestriţ, un public foarte numeros de persoane care de obicei nu-l văd la concerte de acest gen în oraş. S-a adunat ceva fum în club, dar nu a fost deranjant, ca în alte părţi. Se pare că ventilaţia funcţionează aici. Din acest public pestriţ despre care povesteam, ţin să menţionez că am văzut cupluri gay, şi cel puţin un cuplu de lesbiene care s-a ţinut toată seara de mână şi erau de nedespărţit. A fost interesant să îmi dau seama că genul de muzică promovat de Mes Quins le place, le prieşte, şi face parte din scena lor culturală.

Diversitatea muzicală

În România nu există încă o paletă foarte largă de formaţii care să acopere întreaga diversitate de genuri de afară. Încă trăim vremurile când orice artist îşi poate forma un public al lui, pentru că tineretul în general nu a intrat în contact cu foarte multe genuri de muzică la radio sau TV şi nu are curiozitatea să dea mai multe clickuri prin YouTube să descopere muzică nouă. Astfel, publicul tânăr din România încă nu ştie de fapt ce poate să-i placă sau nu…

Pe acest fond cultural a apărut şi Mes Quins acum doi ani, înfiinţată de doi braşoveni mutaţi la Bucureşti. Mes Quins acoperă un gen muzical nespeculat de alţii până acum. Mes Quins şi-a format o trupă pentru concerte Live şi mă bucur că s-a mobilizat de data asta şi s-a prezentat în formula completă la Cluj (spre deosebire de data trecută când Ovidiu Chihaia a rămas acasă … pentru că a avut probleme personale…).

Clubul

Spre deosebire de spaţiul strâmt, mic, fără loc de scenă propriu-zisă, de la Booha Bar, aici, la Flying Circus a fost chiar o plăcere să stau, să ascult şi să văd trupa Live. Reflectoarele multicolore au fost foarte de efect, dându-mi posibilitatea să scot poze cu aspect mult mai profi cu aparatul foto de amator ce-l am.

Mă distrează ideea de Flying Circus, şi pentru faptul că am avut ocazia să descopăr şi să cunosc cele 45 de episoade de schiţe cu umor britanic semnate Monty Python (1969-1974).

Mes Quins. Muzica

Acesta a fost poate cel mai dificil recital pe care a trebuit să-l analizez până acum. De obicei, sau îmi place ceva, sau nu îmi place ceva – şi trebuie să mă explic de ce…

La Mes Quins, dacă aş fi stat doar trei piese, aş fi rămas cu impresia că este o trupă tipică de Bucureşti, care nu are nimic de transmis, care se preface că face muzică (că de fapt este o înşiruire de note individuale, repetitive, pre-programate în sintetizator), urcă pe scenă doar ca să se dea importantă, să încaseze un onorariu, să se plimbe prin ţară şi să cunoască persoane de sex opus. O formaţie artificială, teatrală, seacă, cu ritmuri minimaliste, în stilul italo-disco-kitsch optzecist căruia unii patroni de la noi din oraş îi spun cu căldură …muzică retro.

Dar nu. Am vrut să aflu secretul, să simt pulsul, să intru în atmosferă. Am stat să ascult cam jumătate din concert – şi bisurile. Mă uitam la lumea adunată pentru Mes Quins, şi încet-încet, mi-am închis ochii şi îmi aduceam aminte de Bruce & Bongo. Geil, Midnight Moscow. Tovarish Gorbachev. Silicon Dream. Marcello The Mastroianni. Plastic Bertrand. Ca Plane Pour Moi. Am realizat că de fapt acest proiect ar trebui să cânte la discoteci ca Live Act; că de fapt face un kitsch voit, că de fapt este foarte comercial şi tare ceea ce produce ea acolo, muzical, simplist; că de fapt şi-a găsit o nişă muzicală unică pentru România în zona italo-disco, retro-kitsch revivalsynth-pop, după cum se promovează acum. Mes Quins nu are concurenţă pe ceea ce face. Şi totuşi, muzica lor este mai profundă decât pare la prima vedere. Nu am avut încă timpul şi interesul să caut versurile, dar sunt sigur că voi găsi multe subtilităţi profunde şi teme de filozofie pentru un pahar …de şpriţ.

Aşadar, contrar primei impresii, Mes Quins este un proiect atractiv de văzut Live – o dată sau de două ori pe an şi ar trebui să aibă alt nivel de succes decât cel de care se bucură la ora actuală, cu susţinere din partea patronilor de la casele majore din Industrie, care ascultau acest gen de muzică la chefuri acum 20 de ani.

Mes Quins. Atitudinea

A fost ciudat să aud solistul prezentând o piesă pe care a compus-o atunci când l-a părăsit nevasta.

A fost ciudat să ascult piese de limba română la o formaţie Indie de Bucureşti.

A fost ciudat să mă bag în atmosfera muzicii, prezentată şi cântată foarte teatral. Chitaristul, Ovidiu Chihaia, era mai mereu ostentativ cu ţigara în mână în timp ce cânta … iar moaca lui Silviu Gherman, deformată atunci când căsca gura să pronunţe fiecare silabă cu patos, a fost poate prea de tot, dar compensa ţopăiala mecanică a toboşarului din spate, care era de efect pentru show prin faptul că stătea în picioare … iar basista făcea câtre două-trei salturi mici de pe loc la începutul fiecărei piese, după care parcă avea picioarele înfundate într-o găleată cu ciment, şi încremenea cu ochii fixaţi pe degetele de la mâna stângă care ţin acordurile pe gâtul chitarei.

Mes Quins. Basista. Gina Teslaru

Nu îşi are locul în această formaţie. Se îmbracă punk, dar stă nemişcată pe scenă.  Te aştepţi şi doreşti să existe mişcare şi pe partea ei a scenei … dar ea este statică, nu pentru că ar avea o atitudine de acest gen la modul general, ci pentru că este super-concentrată pe degete, corzi, acorduri. Îşi studiază fiecare ciupitură de coardă, ceea ce faci când iei chitara în braţe prima dată şi începi să te înveţi cu instrumentul în sala de repetiţie.

La noi lipseşte în continuare categoria artiştilor de performanţă.

Concluzie

Este imperios să avem o diversitate muzicală mai mare în scena noastră muzicală. Formaţii precum Mes Quins pot fi considerate geniale pentru că au găsit nişe atractive în care nu au niciun fel de concurenţă directă.

Pe lângă proiectele prefabricate şi decolorate de soare, propuse deja de ani de zile de aceeiaşi producători, casele de discuri din Bucureşti ar trebui să aibă în vedere susţinerea şi promovarea acestor trupe care au mai multă consistenţă şi mesaj şi din care ar putea avea beneficii pe termen lung.

CLICK AICI PENTRU FOTODOCUMENTAR

Comments
2 Responses to “Click. RECENZIE LIVE. Mes Quins. Flying Circus CLUJ. 10.09.2010”
  1. zob spune:

    Mda, pe de alta parte nu puteai sa nu observi cum se goleste sala pe masura ce avansa recitalul celor de la mes quins… pe la sfarsit cred ca a mai ramas jumatate din lumea care era la inceput. Mi-a placut ca sunau inchegat si cursiv, insa genul abordat e cu siguranta un „dead end” muzical.

  2. spaceman spune:

    Mes Quins este o trupa sezoniera…probabil pana la anul nu ii mai vedem. le-a trebuit 9 luni de zile sa vina din nou in Cluj…la astfel de trupe imi vine sa le zic: ramaneti acolo de unde ati venit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: