Byte. Hot Tracks. Marillion. Misplaced Childhood

Dacă tot am povestit despre şederea mea de doi ani la Munchen săptămâna trecută, o să rămân aici încă o săptămână…

Am ascultat piesa prezentată astăzi prima dată la radio în Germania. Era prost înregistrată, tot aşa, pe o casetă veche cu alte piese clasice ale anului respectiv (1985). Lavender este al doilea single de promovare al albumului Misplaced Childhood (după Kayleigh).

În mintea mea văd zăpada afară prin geamuri aburite. Era decembrie. Vacanţa de Crăciun. Respir aerul rece care-mi îngheaţă nasul … şi piesa asta avea puterea de a mă pătrunde şi încălzi. Este incredibilă căldura emanată de o piesă cântată de un tenor în care elementul cheie este clapa de pian.

Ani de zile am ascultat Lavender trasă prost de la radio din Germania (cel mai des în perioada trecerii dintre ani în 1985-86). Pe clapele de pe intro, DJ-ul german de la postul de radio povesteşte ceva despre faptul că este o piesă romantică, de făcut amor. Am tăiat cât am putut din textul lui fără să pierd multe din acele clape, dar o frântură de final de frază cu vocea DJ-ului tot îmi vorbeşte acum când ascult piesa pe YouTube … la fel şi la final… lăsat aproape, dar nu chiar, integral … pe una din ultimele versuri cântate foorrrr yoooouurr looooo-ooovvve … intervine din nou acea voce de semi-bariton de la radio  … Ma-rillionLa-vender, moment în care am tăiat brusc piesa. Următoarea piesă de pe compilaţia făcută de mine pe aceeaşi casetă din 1985 este Talking in your sleep, de Romantics – dar acesta este subiectul unui viitor Hot Tracks.

În 2010 când mai ascult (evident) din greşeală muzică la radio, mă enervează faptul că nu se spune pe finalul pieselor titlul piesei şi numele artistului …

Acesta este un artist mai puţin aspectuos, şi pentru a depăşi problema estetică pentru cei care poate vor asculta piesa asta pentru prima dată, nu am postat videoclipul, ci am preferat să exemplific muzica printr-un calup al primelor trei piese de pe albumul artistului Marillion. Misplaced Childhood. Intro. Kayleigh. Lavender.

Lavender începe la minutul 6:18

Aşa am descoperit şi eu Marillion. Nu sunt multe piesele care m-au atins de la trupa neo-progresivă britanică care seamănă cu Genesis în etapa cu Peter Gabriel la microfon. Nu am cumpărat niciodată albumul Misplaced Childhood, dar sunt sigur că am avut ocazia să-l ascult la o poveste în vizită la cineva.

Pot spune în schimb cu mâna pe inimă că această melodie se află cu siguranţă printre primele 20 de piese preferate de mine din ceea ce am ascultat la viaţa mea.

Din adolescenţă, am o regulă (valabilă şi azi) … ca să cumpăr un album, trebuia să îmi placă cel puţin trei piese de pe acel album … nu mă puteam risca să cumpăr orice pentru o piesă … la vremea aia un vinil nou costa undeva între 15 şi 23 de mărci germane, în funcţie de cota artistului şi în funcţie de perioada ofertei la magazin.

O regulă nescrisă a industriei dincolo este că în săptămâna lansării unui produs nou, preţul la single sau album este mai scăzut. Scopul este acela de a atinge o cifră de vânzare cât de mare posibilă în prima săptămână în care piesa iese pe piaţă, ca să atingă un loc cât mai înalt în topul săptămânii următoare. Apoi, vine efectul dominoului. Dacă se vorbeşte despre piesă, dacă place la lumea ce o ascultă la radio sau de la prieteni, cererea pentru single sau album va creşte în timp … şi atunci creşte şi preţul albumului, pentru profitul maxim şi pentru casa de discuri, dar şi pentru artist.

Desigur, chestia asta cu cifrele de vânzare a picat acum şi afară. Acum se ţine cont mai mult de numărul difuzărilor la radio … într-un sistem unde disc jocheii au gusturi muzicale şi îşi cunosc bine publicul ţintă (nu ca la noi unde directorii posturilor de radio sunt afacerişti cu trusturi media şi nu au curajul, nici dorinţa de a promova muzica nouă – şi merg pe mâna caselor de discuri, care lucrează cu aceeaşi producători muzicali de ani de zile – şi merg pe mâna sms-urilor sau emailurilor publicului care votează pentru piesele lui preferate – dintr-o listă limitată şi preferenţială alcătuită pe alte criterii decât cele artistice).

Comments
One Response to “Byte. Hot Tracks. Marillion. Misplaced Childhood”
  1. cristina spune:

    do you remember, do you remember…dupa care cu mega multa forta „Kayleigh”…cu cat patos…tot timpul aveam impresia ca zice Carey…oricum din punctul meu de vedere riff-ul de chitara face tot si mai ales faptul ca pe la mijlocul piesei se repeta tematica…sa nu uitam de unde am pornit, normal!

    Nu am ascultat nicoodata pana acum combinatia Intro. Kayleigh. Lavender…e interesanta tre sa recunosc!cum sa nu-ti placa 80s…serios…

    Imi spunea un prieten ca 80s e cea mai rusinosa etapa muzicala…probabil nu asculta el ce trebuie sau poate nu are rabdare.
    Ideea e ca aproape tot ce asculta el acum e inspiat din the 80s…mega funny oricum…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: