Click. INDUSTRIE. Cap de afiş. Acum 10 ani. CLUJ. Afişajul

Afisaj agresiv. Tudor Gheorghe cu Stefan Banica Jr. impanzesc orasul (2010)

Pentru afişe aveam sprijinul patronilor revistei AFIŞ pentru conceptul imaginei. Prin revistă, realizam 70 de afişe de calitate A4 şi 50 de afişe A3 în parteneriat cu o agenţie de publicitate (BERT Design), care era trecută cu sigla pe toate afişele. De lipitul afişelor mă ocupam eu personal. Mergeam pe jos prin centru şi îmi făceam abonament pe toate liniile pentru o zi ca să acopăr cartierele. Îmi lua 6-7 ore în total să lipesc toate afişele în toate locaţiile pe care le consideram importante pentru promovare şi impact vizual. Erau vremuri când aveam acces la net doar prin internet cafe-uri. Nu exista Twitter, Facebook, MySpace, Yahoo Messenger, etc. Încercam să lipesc în toate liceele, afişierele de la Universităţi (care nu mai există), la colţuri de intersecţie, în staţiile nou.apărute în oraş de troleu, tramvai şi autobuz, pe geamurile transparente de plastic. Lipeam cu scotch, ca să nu am probleme cu autorităţile, să poată fi date jos uşor, fără să lase urme. La licee de obicei era destul să cer voie la portar să lipesc pe afişiere. La căminele studenţeşti la vremea respectivă nu era nicio problemă, şi timp de un an nu am avut nicio problemă cu Primăria.

La a doua sau a treia serie de concerte (concertele Cap de afiş, ulterior Fight Club, organizate în stagiuni de toamnă şi primăvară, strâns legate de programul universitar) am primit un telefon şi am fost chemat la departamentul de cultură de la Primărie.

Eram în al nouălea cer. Am crezut că au văzut că am o constanţă cu activitatea, că promovez formaţiile clujene de diverse genuri muzicale, tinerele talente locale … şi că în sfârşit cineva apreciază efortul şi munca depusă de mine în acest sens (în total, au fost 18 concerte în patru stagiuni semestriale, din toamna 2000 până în vara 2002). Speram că obţin sprijinul financiar atât de necesar pentru a scăpa măcar de cheltuiala cu sonorizarea … care la vremea respectivă mă costa echivalentul la mai puţin de 20 de euro, dar erau bani din casă într-o etapă în care nu câştigam bani deloc din această activitate … şi ar fi fost un fleac pentru Primărie …

Am ajuns la Primărie, am fost condus de portar la departamentul cultural şi am fost întâmpinat de un domn la costum şi cravată … care nu îmi era deloc cunoscut, deşi am mai fost pe acolo cu cererile mele de sprijin (când l-am cunoscut pe dl. Cristofor şi ştiam de numele directorului cultural, Dan Brudaşcu, actualul director la Casa Municipală de Cultură din Cluj)… Acest domn în cravată mi-a tăiat-o scurt. A scos un afiş lipit de mine, m-a întrebat dacă ştiu de aceste afişe… Eu (Richard Constantinidis, iniţiatorul revistei de critică muzicală on-line ClickZoomBytes) eram mândru de ceea ce făceam, şi am răspuns DA. Eu sunt Zulu Concerts şi eu lipesc afişele personal. Domnul la cravată a început să îmi explice care sunt cotele amenzilor pentru lipitul ilegal al afişelor în oraş, mi-a explicat exact unde nu am voie să lipesc afişe în spaţiul public fără achitarea taxei de afişaj la Primărie (nu am voie pe clădiri, pe stâlpi de telefon… staţiile de autobuz aparţin de o firmă de publicitate particulară – se poate să am necazuri şi cu ei … ).

Am plecat dezolat de la Primăria Cluj-Napoca în toamna 2001. Pe lângă faptul că mă chinuiam dimineaţa cu lipitul pe suprafeţe netede pline de condens, rouă, stropi de ploaie – acum trebuia să caut locuri mai obscure, neconvenţionale, pentru a evita taxa de afişaj la Primărie, pe care nu mi-o permiteam, chiar dacă la vremea respectivă era încă vorba de sume simbolice (pe atunci era vorba de ceva de genul 8 sau 10 lei pentru un afişaj întreg, că nu trebuia să declar toată cantitatea de afişe) …

Altă problemă cu afişajul a fost concurenţa în anumite perioade ale anului (foarte foarte rar) în care se mai suprapuneau două-trei concerte de diverse genuri în aceeaşi zi. Desigur, şi ieri (acum 10 ani), ca şi azi (în 2010), când este vorba de un spectacol de teatru de la Bucureşti cu Florin Piersic sau Ştefan Bănică Jr. sau când vine un spectacol de balet cu dansatori ruşi sau dacă este un concert deosebit cu Tudor Gheorghe sau Fuego … (exact aceleaşi nume se promovau şi acum 10 ani la Sala Mare de la Casa de Cultură) … acestea erau de mărimea A1 (de 3 ori mai mari ca dimensiune decât A3-urile pe care le realizam prin BERT Design), lipite (cu aprobarea Primăriei) pe clădiri, pe stâlpi, oriunde este posibil şi imposibil, pe toate suprafeţele din cartiere şi centru, unde nu puteam lipi cu simplul scotch – practic, se tapetează şi retapetează Clujul cu astfel de afişe cu o lună, chiar două înainte (cum am văzut acum că urmează concert cu Ştefan Bănică Jr în 7 noiembrie 2010 şi Tudor Gheorghe în 10 noiembrie 2010 la Casa de Cultură). Mai erau perioadele de evenimente electorale, dar acestea erau lipite doar cu 1-2 zile înainte, şi erau organizate la Sala Sporturilor … Persoanele responsabile de aceste afişaje nu stau să se uite la evenimentele altora, când au loc, dacă afişele sunt încă valabile sau nu – vin, tapetează, şi dispar în ceaţă. Acţiunile astea se petrec noaptea. Nu mi s-a întâmplat doar o dată că am lipit în cursul unei zile întregi toate afişele ce le aveam, ca a doua zi să regăsesc doar câteva dintre ele rămase la vedere şi neacoperite de aceşti monştri sacri ai industriei româneşti. Şi asta se întâmplă şi pe panourile de afişaj de la licee… facultăţi… şi la cămine. Practic, promovarea vizuală ce se putea face pentru un anumit concert era compromis din faşă, şi asta se resimţea la concert, chiar dacă era compensat de reclama în ghidul de timp liber AFIŞ, articolele din ziare, spoturile la radio, apariţiile TV.

Exemplu de afişaj agresiv. Ieri ca şi azi. 2010

Altă fază care nu o să o uit a fost când cei de la Cluj Raving Society (CRS) aveau un Party cu DJ în aceeaşi dată cu un concert rock organizat de mine, ca manager al formaţiei Luna amară. Învăţasem între timp că e bine să treci genul muzical al formaţiei pe afişe, ca publicul neiniţiat să ştie din prima despre ce e vorba. Cei de la CRS au vânat şi lipit voit peste toate afişele mele în seara după ce făcusem afişajul respectiv, pentru că pe afişe era trecut cuvântul ROCK.

Am fost foarte supărat, cu atât mai mult, cu cât îl cunoşteam personal pe Horace Dan D. preşedintele asociaţiei, şi eram amici. L-am sunat şi i-am explicat ce s-a întâmplat, la care mi-a povestit despre alt concert organizat la scurt timp înainte, cu rock SIMFONIC la Opera Maghiară, unde organizatorii au lipit sistematic afişele peste cele pentru alt eveniment Rave organizat de CRS. Astfel, directiva din partea celor cu afişajul CRS a fost să se acopere totul şi orice promovare de eveniment ROCK. Ei pe asta au rămas fixaţi. Nu au diferenţiat genurile şi nu au reţinut cuvântul simfonic. Mi-a promis desigur că asta nu se va mai întâmpla pe viitor…

Nu s-a mai întâmplat niciodată să am probleme cu evenimentele celor de la CRS, dar ACEL concert pentru care aveam un număr limitat de afişe făcute cu greu, prin relaţii, a fost compromis.

Am mai avut o fază înteresantă legată de afişe. În toamna 2001, am reuşit să obţin una dintre primele sponsorizări financiare de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Cluj. Un nume lung de instituţie de stat, fără logo sau personalitate. Pe afişe aşa treceam instituţia, cu acest nume împărţit pe patru rânduri în coloana sponsorilor şi partenerilor. Având o cunoştinţă, care de fapt era prieten *(viitor soţ) cu sora unei foste colege de a mea, am mers la Victor Cubleşan care era Inspector la Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Cluj şi am cerut sprijinul lui în demersul meu cu concertele de promovat tinere talente locale, pe motivul evident, că face parte din cultura tineretului clujean. Cu greu, am obţinut echivalentul de 600 ron pentru trei seturi de afişe de evenimente. Mă costa acum 200 de lei un set de afişe, făcut la preţ minim prin altă relaţie mai veche (pe acte, printr-o fundaţie) şi am putut continua seria de concerte Cap de afiş, cu logo modificat faţă de primele 13 concerte, deoarece revista Afiş cu care colaborasem iniţial la proiect, dăduse faliment, şi nu mai putea fi implicată. Simţeam nevoia unei schimbări de imagine pentru o serie de concerte întreruptă timp de cinci luni (vroiam să merg mai departe cu concertele, dar nu mai puteam să fac asta doar cu bani de acasă, fără un sprijin financiar extern; umblam săptămânal pe la diverse firme şi instituţii în acest sens; mai obţinusem sprijinul Fundaţiei Sindan pentru aceleaşi trei concerte (după care li s-a mutat şi lor sediul de afaceri la Bucureşti), şi prin Fundaţia unui prieten puteam primi echivalentul la 50 ron pe concert pentru sonorizare.

Autosuficienţa.  Exemplu de la o instituţie cu sală neîncăpătoare

 

Afisaj comunist. ca pe vremea placardelor. exemplu de CLUB cu un afis pe geam... aceeasi atitudine

 


Sunt sigur că unii citesc aceste rânduri şi se gândesc că pierd vremea cu aceste explicaţii, pentru că cele mai multe cluburi listează doar un afiş la imprimantă şi îl lipesc în geamul de la intrare. În alte situaţii, formaţiile nu îşi mai fac deloc postere pentru promovare. Multe concerte se promovează strict prin Tweet, Mess, Facebook, MySpace … dar aceste mijloace alternative nu existau pe atunci. Şi nici azi nu consider impactul lor deplin, în sensul că prin aceste pagini de pe net doar fanii află în mod direct de evenimente – formaţia nu iese din cercul restrâns al publicului din nişa ei. Imaginea formaţiei nu are niciun impact la un public mai larg, mai divers, care ar putea deveni curios de eveniment, sau măcar ar afla de existenţa artistului.

Prea puţini tineri, cel puţin la noi, se folosesc pe deplin de toate facilităţile netului pentru a-şi lărgi orizonturile. Am adunat deja destule commenturi de la fani care citesc CZB.ro din interes strict pentru anumite formaţii care le plac lor – şi judecă întregul websait după genul de critică susţinută într-un anumit articol la o prezenţă mediocră pe scenă sau o gafă artistică de moment … ceea ce iarăşi, nu numai că nu e corect, dar dovedeşte gradul de superficialitate al acestor persoane.

Comments
One Response to “Click. INDUSTRIE. Cap de afiş. Acum 10 ani. CLUJ. Afişajul”
  1. Plin de postere peste tot, ar trebui amenajate niste locuri speciale totusi ca este cam urat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: