Byte. PĂREREA MEA. Percepţie vs. Realitate. BoxOffice. Artistul român în 2010

Artistul român din 2010 nu mai stă cu capul pe umeri şi mâna pe instrument; artiştii noştri stau cu mâna pe tastatură şi capul în buzunar.

Am pornit acest editorial de la această prezentare primită despre artistul Matteo în vară

Matteo. Bucureşti

Capitol A. Prezentare

Început CITAT. În mod cert îl cunoaşteţi. L-aţi văzut pe scenele din toată ţara alături de artişti ca Loredana, Wassabi, Cream, Delia, Anda Adam, Alex, DJ Rynno & Silvia, Taraful din Clejani.

Acum, odată cu lansarea piesei Lovaman, puteţi savura (alături de artist) timp de 45 de minute, un show live incendiar. Alături de Matteo şi cele trei dansatoare, pe scenă, puteţi să-l vedeţi şi pe DJ Dox, unul dintre pionierii curentului Hip Hop din România.

Special pentru spectacolele din cluburi, Matteo a pregătit, pe lângă show-ul standard, încă două ore de after-show party, în care Matteo şi echipa lui vor fi gazdele petrecerii (pentru 1.200 lei mai mult!). Încheiat CITAT.

Definiţii

  • Live: redondant. A cânta implică automat a fi Live, în viaţă, nu retransmis printr-un aparat sau pre-înregistrat şi ai un buton Play, undeva pe gât, pe sub guler, care-l apeşi când vrei să înceapă concertul.
  • DJ Dox: am aflat acum unde se află la ora actuală şi ce face ca să-şi căştige existenţa.
  • After-show party. Asta este ceva nou, de actualitate, trendy – un fel de bonus în vremuri de criză. Îl plăteşti de fapt pe DJ Dox, despre care am auzit… Probabil Matteo şi conduce lumea la mese pentru acest salar de o zi, sau va coordona burlacii la mesele cu burlace…

Live: atunci când pui accentul pe un anumit cuvânt, este clar că ceva este dubios la mijloc. În acest caz, desigur, cred că este vorba de un playback cu negativul. Sunt sigur că instrumentaţia este mult mai complexă pe înregistrarea programată pe clapă sau care merge în paralel cu scratchurile, de pe DAT sau mini-disc, decât cele câteva scratchuri produse manual de DJ.

Capitol B. Onorariul

PLANUL B. Onorariul. LIVE ACT

prezentarea este făcută în limba engleză, ceea ce pare foarte logic, deoarece trăim în România, al 51-lea stat american…

  • Fee: 900 euro
  • on stage: DJ + 3 dancers
  • duration: 45 – 60 min
  • rooms: 2 sng + 2 dbl
  • crew: 6 pers
  • transport: 1,6 ron/km

rider:

– 2 shure SM58 microphones

– 2 stage monitors (for Matteo and DJ Dox)

– 1 power source on the stage

PLANUL A. Onorariul. LIVE ACT & DJ Set

prezentarea este făcută în limba engleză, ceea ce pare foarte logic, deoarece trăim în România, al 51-lea stat american…

  • Fee: 1.200 euro
  • on stage: DJ + 3 dancers
  • duration: 3 hours
  • rooms: 2 sng + 2 dbl
  • crew: 6 pers
  • transport: 1,6 ron/km

rider:

– 2 shure SM58 microphones

– 2 stage monitors (for Matteo and DJ Dox)

– 1 power source on the stage

Definiţii

Diferenţa dintre prima şi a doua ofertă pare a fi că Matteo mănâncă şi bea vreo 120 de minute în plus cu oaspeţii de la petrecerea ta… cumva te obligă să optezi pentru varianta a doua (pentru că dacă nu ai minte să dai atâţia bani în varianta economică a showului, îţi permiţi să dai ceva în plus pentru full-options cu Matteo).

Nu înţeleg de ce este prezentarea în engleză? Nu cred că îl pot vinde pe Matteo în Anglia …Italia sau Bulgaria pentru sumele acestea de bani… culmea este că avem şi o versiune în Jamaicană a websaitului. http://www.matteomusic.ro/underconstruction.php?lang=ja

Unii nu se consideră acceptaţi în Europa, dar Matteo şi managementul lui se gândesc la traversarea Continentului …şi a Oceanului … noi le dorim succes!

Acest artist este manageriat de Florin Nedelcu de la Music2.

Un sublabel Music Management, condus de Radu Groza.

Odată ce un artist a pornit la drum în România, cu intenţia de a căştiga bani din muzică, fiind convins că sparge piaţa – una-două, că face ceva mega-deosebit … de fapt ceva mega-banal, cu care toată lumea este obişnuită deja, şi la care artistul ştie că lumea reacţionează pozitiv, pentru că seamănă cu ceva cunoscut… (în lumea playbackului asta se numeşte karaoke; în lumea live-ului, asta se numeşte cover band sau trupă de preluări).

Artistul face poate un turneu de cluburi, ca să se lămurească cum stă treaba la nivel de populaţie, la nivel de regiuni, şi observă mentalitatea general reticentă la nou (prin faptul că lumea nu se înghesuie la un concert cu un artist necunoscut, chiar dacă pe afiş sunt trântite şapte nume generice de genuri muzicale sau zece titluri de hituri mega-populare din repertoriul pregătit de artist).

În acelaţi timp, artistul mai cântă în paralel şi la câteva petreceri, prin relaţii, care sunt exagerat de bine plătite (prin relaţii).

Se lămureşte rapid că trebuie să marşeze pe chefuri, nunţi, botezuri – şi evită în timp varianta mai complicată, de muncă multă, dăruire şi investiţie mare pe moment (de cântat prin baruri cu sonorizare proastă, fum de ţigară şi iz de mucegaiuri), pentru un succes mai sigur pe termen lung.

Cântatul prin baruri cu sonorizare proastă, fum de ţigară şi iz de mucegaiuri este o etapă perfect normală în evoluţia firească a oricărui artist, care nu poate fi evitată dacă artistul îşi doreşte 1. să cânte, 2. să ajungă departe. Problema la noi este că nu avem industria stratificată, dispusă pe niveluri de lucru, care să acomodeze creşterea cotelor formaţiilor de la nivel mic, la nivel mediu, la nivel mare … avem doar sălile de cluburi pentru nivelul mic … sălile mari pentru nivelul mare … substitutul (nepotrivit) pentru sălile medii fiind cluburile mici de fiţe, care oferă aceleaşi condiţii ca şi celelalte cluburi mici, doar că aici clienţii au ceva mai mulţi bani de cheltuit.

Unii artişti consideră faptul că fac trasee limitate de cântări prin cluburile de fiţe un avantaj faţă de ceilalţi artişti, care adună un public la fel de numeros în cluburile mici cu activitate paralelă. Ambele genuri de artişti sunt la fel de neiniţiaţi şi inadaptaţi privind populaţia per ansamblu.

Cotele reale
În weekendul 15 – 17 octombrie, la Cluj-Napoca, am avut acces la informaţii despre câteva cântări Live direct de la cluburi.

Cifrele exprimate relevă Cota adevărată a acestor formaţii la ora actuală în Cluj.


DJ Vasile a avut 135 de bilete vândute cu 15 lei.

Cota lui DJ Vasile din OCTOMBRIE. la CLUJ este echivalent cu 2.025 lei / 482 euro (calculat la 4,2 lei = 1 euro).

Implant pentru refuz a avut 160 de bilete vândute cu 15 lei.

Cota OCTOMBRIE. CLUJ este 2.400 lei / 571 euro

Persona a avut 80 de bilete vândute cu 10 lei.

Cota OCTOMBRIE. CLUJ este 800 lei / 190 euro

Luna amară a avut 40 de bilete vândute cu 15 lei.

Cota OCTOMBRIE. CLUJ este 600 lei / mai puţin de 150 euro

Desigur, se poate discuta despre campania publicitară pentru fiecare în parte, popularitatea cluburilor pentru genul de public avizat … starea vremii … dar aceasta este realitatea acestor artişti pentru weekendul 15 – 17.10.2010 la Cluj.

Byte. Într-un weekend din luna octombrie, Luna amară, spre exemplu, a cântat în clubul de fiţe, Diesel Club, unde se poate considera că publicul lor obişnuit nu calcă. Când lucram cu ei ca Manager (eu sunt Richard Constantinidis, autorul acestei reviste de critică muzicală) în 7 decembrie 2005, am organizat primul concert Luna amară în acelaşi club, care avea aceeaşi politică şi acelaşi patronaj. Eu am stat la bilete. Am încasat 140 de intrări la 10 lei biletul… deci, chestia cu publicul avizat care nu intră aici pică. De la acest concert ţin minte că a fost cel mai clar şi bun sunet de care am beneficiat la cluburile din Cluj până în acel moment – şi faptul că la final, patronul, Mircea Buteanu, a reţinut 6o de lei din suma totală pe motive de cheltuieli neaşteptate pentru promovarea concertului … deci, şi el a fost foarte frustrat de faptul că am putut ieşi atât de bine mergând pe bilete într-un club în care până atunci singurele trupe care aveau acces la scena de aici erau Iris, Semnal M, Cargo, Zdob şi Zdub, Direcţia 5…

În mod normal, managementul artistului şi patronii cluburilor ar trebui să se orienteze după aceste cifre exacte pentru următoarea cântare a artiştilor la Cluj … asta la noi însă nu se calculează niciodată aşa. La noi nu există niciun fel de bursă a artiştilor (acel BoxOffice despre care se discută în Industria dintr-o ţară cu piaţă muzicală avansată). Aici fiecare artist încearcă să primească cât de mult poate şi să supraliciteze … acesta fiind singurul mijloc real de a creşte cota în România (nu avem o piaţă de vânzare de discuri şi nu ne putem lua nici după numărul cântărilor, unde cei mici – care merg pe bilete – şi cei mari – care fac trasee limitate cu un sponsor, dar fără bilete la intrare – nu au nicio şansă să se întâlnească pe aceleaşi scene în timpul sezonului de club), brutal şi artificial, într-o ţară unde nu există o diferenţiere de săli în funcţie de cotă (vorbesc de săli cu capacitate mică, medie şi mare) în cele 22 de oraşe cu populaţii peste 200.000 de locuitori – într-o ţară unde nu a mai existat accesul la muzică printr-o reţea organizată de magazine după ce s-au desfiinţat magazinele-monopol Muzica în anii 90, înainte de implementarea scenei muzicale contemporane de pop-rock, hip hop şi dance autohton.

Dintre formaţiile amintite mai sus, Implant pentru Refuz spre exemplu, ştiu că încearcă mereu să obţină suma fixă de 700 euro pe cântare… altfel, nu iese din Timişoara. Ori, în situaţia dată, în care clubul sau organizatorul local nu realizează acest venit din bilete, concertele cu IPR devin nerentabile pentru cei care ar dori să-i aducă la ei în oraş. Desigur, în cazul unui club, mai există veniturile de la bar care pot acoperi minusul de la bilete … dar ce face un organizator sau impresar independent, privat, care mai trebuie să asigure şi masa, cazarea, transportul … sume care aduc cota formaţiei IPR la cifra de 1.000 de euro în situaţia în care IPR cere 700 euro doar pentru onorariu.

Şi puţin le pasă artiştilor. Ei nu se riscă. În schimb, se plâng că nu au cântări, şi ce greu merge cu muzica în România. Dar nu există interesul şi nu se face efortul din partea artiştilor de a merge cu turnee pe trasee extinse prin ţară ca lumea să-i vadă Live şi ca ei să dovedească pe scenă ceea ce se cântă pe CD… să facă performanţă …să câştige publicul prin carisma. Nu avem parte de aşa ceva la noi. Aici, într-o ţară cu o populaţie de 20 de milioane, artiştii nu se riscă, se plâng că nu sunt înţeleşi, înjură firmele din Bucureşti care nu iau în seamă scenele oraşelor din restul ţării pentru festivalurile organizate de ei în aer liber petru a-şi promova produsele în jurul ţării (unde cântă mereu doar artişti din Bucureşti) – se angajează, întemeiază familii, şi devin însclavizaţi de sistemul birocratic şi anost pe care îl detestă.

Asta se întâmplă la noi de cel puţin 20 de ani.

CITIŢI PARTEA 2 şi 3 în săptămânile ce urmează

Comments
3 Responses to “Byte. PĂREREA MEA. Percepţie vs. Realitate. BoxOffice. Artistul român în 2010”
  1. Csaki Romeo spune:

    „Artistul” roman sufera de o boala grava….anume vedetism
    – Cat timp artistul are pretentii financiare mult sub cea ce poate produce
    – Cat timp artistul are o atitudine delasatoare fata de public, considerandul fraier, doar o sursa de venit
    – Cat timp artistul are o atitudine neprofesionista fata de colegii de breasla, astaptandu-se sa fie ajutat de toti, dar fara sa intinda o mana la nevoie
    – Cat timp artistul nu are coloana vertebrala, pt a ramane pe piata cu ceva ce intradevar ii place, si se apleaca ca salcia spre cum sufla vantul modei
    Toate problemele de sus enumerare de tine mai sus vor continua sa existe. La multi le este usor ca dupa 10-20 de concerte si cu o medie de public pe luna de 100-150 persoane platitoare, sa ceara 7-800 de euro pe concert. Sau poate mai nou e cool sa canti doar in 2-3 orase, cam de doua ori pe an, si in rest sa ai dezbateri filozofico-bahice langa un pet de bere.

Trackbacks
Check out what others are saying...


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: