Zoom. MOMENTE ROCK. PRIMUL ALBUM ALTAR. THE LAST WARNING. Partea 2. Impresii. Nimrod

Posted by clickzoombytes on noiembrie 10, 2010 · Un comentariu 

Altar. The Last Warning

–

Tracklist

01. Lord’s Prayer
02. Words
03. The Prophecy
04. Forty Years Later
05. Victims Of War
06. The Accusation
07. No Way To Escape
08. Alone
09. Prison Of Death
10. Burnt Evil
11. „I Will Be Back”

–

• ANDY GHOST – Vocals
• K. NIMROD – Lead Guitars
• TEO – Bass Guitar
• LEVI – Drums

–

Casa discuri: Romagram (Joey d’Alvare)

Înregistrat si mixat la MIGAS REAL COMPACT de Ady Ordean, Ianuarie 1993.
Masterizare si digitalizare: Adrian Enescu.
Muzica: K. Nimrod cu exceptia „Lord’s Prayer”: Levi & Teo.
Texte: Andy Ghost & K. Nimrod
Keyboards: Vlady Cnejevici
Logo design: Andy Ghost & K. Nimrod
Coperta: Mitos

–

The Last Warning.

Ne povesteşte Nimrod. Chitarist. Ex-Altar. Patronul firmei de sonorizare Open Sky.

–

Incerc sa zic cateva vorbe despre album:

In povesteeste vorba despre un criminal de razboi, de la inceputul vietii sale pana la sfarsit. Voate fi vorba de un Hitler, Stalin sau Ceausescu. E o poveste mistica, unde pana la urma protagonistul este pedepsit de sufletele celor omorati de el.

–

1. The Lords Prayer este rugaciunea Tatal Nostru in engleza si tine loc de introducere. Am dorit sa incepem asa acest album, ca sa dam slava lui Dumnezeu.

–

2.Words – nu mai stiu nimic de titlul acesta (e piesa? doar niste cuvinte? Nu mai ţin minte).

–

3. The Prophecy. La nasterea personajului principal, un profet prezice grozaviile pe care le va face in viata lui.

–

4. Forty Years Later. Sarim in timp si ajungem la momentul in care protagonistul implineste 40 de ani si ajunge intr-o pozitie de lider si porneste un razboi.

–

5. Victims of War descrie razboiul si multimea de oameni cazuta

–

6. The Accusation. Protagonistul este acuzat de uciderea omenilor nevinovati de catre spiritele acestora

–

7. No way to escape. Protagonistul incearca sa fuga, dar acuzatorii lui ii sunt pe urme

–

8. Alone. Protagonistul fuge, ajunge intr-un cimitir, unde este cuprins de spaima dandu-si seama ca a ramas singur si neavand scapare

–

9. Prison of Death. Protagonistul este prins in mainile mortii

–

10. Burnt Evil. Protagonistul este judecat si pedepsit

–

11. I Will Be Back este epilogul povestirii, si se termina cu amenintarea protagonistului rostind celebrele cuvinte al lui Arnold Schwarzenegger.

–

–

CZB: Last Warning este un album Concept. A fost 90% sau 100% contribuşia ta la muzică şi versuri?

Nimrod (ex-Altar): Nu mai ştiu. Cred că muzical, toate piesele sunt ale mele, iar ca versuri, cred că Andy Ghost a contribuit mult.

–

CZB: Mi-a zis Andy Ghost că el a tradus versurile în engleză.

Nimrod (ex-Altar): Eu le scrisesem în limba română.

–

CZB: Cât timp ai lucrat la acest album-concept?

Nimrod (ex-Altar): Şi pe perioada când eram plecat în Ungaria, scriam versuri, am format sau am conceput povestea întreagă a albumului, după care am împărţit capitolele pe piese. Mai întâi am stabilit titlurile pieselor, apoi am conceput refrenele, după care ne-am gândit la ritmul tobelor, şi aşa mai departe. Am căutat să fim cât mai organizaţi. Chiar înainte de a da drumul trupei Altar, lucram la versuri, la piese. Când am venit acasă, practic deja aveam în cap, în proporţie de 50%, piesele şi versurile. După aceea am lucrat împreună. Am mai schimbat, adăugat teme de chitară, de voce … cam aşa a fost treaba.

–

CZB: De cât timp aveai ideea de a compune un album concept?

Nimrod (ex-Altar): Trebuie să mărturisesc că mie mi-a plăcut foarte mult King Diamond. Majoritatea albumelor King Diamond eru albume „Concept”. Am fost fascinat de ideea asta de a avea o poveste pe album. Povestea de pe Last Warning este despre lupta binelui cu răul. Binele învinge … era o poveste fantasmagorică despre un dictator, care se potriveşte poate cel mai mult cu profilul lui Hitler, sau al lui Ceauşescu. Povestea avea şi o latură spirituală.

–

CZB: Povesteşte-mi despre Studio.

Nimrod (ex-Altar): Ce ţin minte este că am avut o săptămână la dispoziţie în care să mergem la Bucureşti, în cel mai modern studio la vremea respectivă, Migas Real, cu inginerul de sunet Adi Ordean. Am ajuns luni şi nu ne-au venit tobele. Numai miercuri am reuşit să primim tobele de care aveam nevoie şi a trebuit să tragem totul LIVE, deodată. Nu mai era timp să înregistrăm căile separat (la tobe, bass, chitară, voce). A trebuit să tragem totul dintr-un şut. Bine, piesă cu piesă, dar e foarte greu să tragi în acest stil un album întreg. Unul dacă greşeşte, trebuie iarăşi să o iei de la capăt. Dacă tragi separat tobele, spre exemplu, şi toboşarul greşeşte, reiei înregistrarea de la un punct apropiat de momentul greşelii … În fine, noi am fost nevoiţi să tragem totul LIVE pentru că s-au dus două zile din săptămâna respectivă în care studioul era rezervat pentru noi. Sâmbăta şi Duminica nu se pun. Astfel că, practic, din săptămână ne-au rămas cinci zile la dispoziţie, din care în două zile (miercuri, joi) am înregistrat tot: instrumentaţie, solouri, voci, iar vineri am făcut mixajele. Aşa am înregistrat albumul. Din nefericire, sună foarte prost cu urechile mele de acuma. Acum, albumul acela îmi sună execrabil, dar asta este. La vremea aceea exista un magnetofon cu multe piste, cu o bandă foarte largă, pe care puteai să înregistrezi 24 de piste şi era maximum ce se putea face la vremea respectivă. Nu exista echipamentul digital pe care-l avem acuma. Cam toată lumea are acuma calculator acasă. Poţi să îţi editezi singur înregistrările dacă vrei, poţi să şi înregistrezi totul acasă dacă ai programele şi te pricepi…

–

CZB: Producătorul a fost Joey d’Alvare. Cum aţi ajuns la el?

Nimrod (ex-Altar): Joey d’Alvare ne-a văzut Live şi a fost foarte impresionat. Aveam o energie nemaiîntâlnită de el în România şi a văzut că publicul într-adevăr era în delir şi bănuiesc că asta i-a plăcut foarte mult. Ne-a dus în biroul lui… noi până atunci nu am mai văzut aşa ceva … fotolii de piele, un birou de trei metri pe unul jumate, avea nişte trabucuri, 13 dolari bucata şi fuma acolo, el meseriaşul … şi venea secretara şi ne aducea apă minerală sau suc. Noi stăteam atât de timoraţi în fotoliile acelea încât nu am avut curajul să scoatem un cuvânt. Ne-a pus sub nas un contract; noi am semnat. A scos într-adevăr primul vinil cu casetă; am făcut o lansare barosană, am aruncat 300 de casete în public la Sala Polivalentă …

–

CZB: …şi acuma majoritatea artiştilor care-şi produc singuri albumele se bucură dacă vând atâtea exemplare din albume…

Nimrod (ex-Altar): Lumea a fost în delir. Nu a mai văzut aşa ceva, să dai în ei cu casete … dar după aceea nu ştiu ce s-a întâmplat. Acuma eu nici nu ştiu dacă trebuia să primim nişte redevenţe sau nu trebuia să primim… nu am avut câştiguri de pe urma vânzărilor acelui album. Mai mult, el a scos şi o variantă pirat.

Albumul original se numeşte The Last Warning, iar după ceva vreme, producătorul, Joey d’Alvare, a scos nişte casete, Final Warning, exact acelaşi material, numai sub alt nume, şi bănuiesc că a fraierit nişte oameni, din nefericire. Lumea nu se gândea la vremea respectivă cine este producătorul, ci se gândeau la trupă: sigur, trupa ne-a tras ţeapa asta.

Cunosc povestea lui Frank Zappa, care a scos o dată un vinil pe care nu era înregistrat nimic. Vinilul era complet gol. Cumpărai vinilul şi era doar un zgomot de fond. Astea sunt desigur, trucuri de scandal.

Eu cred că producătorul nostru, Romagram, a mai vrut să încaseze nişte bani şi de aceea a şi făcut treaba asta.

–

CLICK AICI SĂ CITEŞTI Partea 1.

–

www.altar.ro

Filed under (A), Debut, Momente Rock, Scena Locală · Tagged with Adi Ordean, Altar, Andy Ghost, Final Warning, Joey d'Alvare, Migas Real, Nimrod, Prison Of Death, The Last Warning